fbpx
person holding rifle

    Americanii și armele lor de foc

    15/03/2021

    Lectură de 6 minute
    Statele Întortocheate ale Americii - newsletter bilunar

    Pentru cineva care vrea să argumenteze că americanii sunt săriți de pe fix, nu există dovadă mai bună decât afecțiunea aparent nemărginită a nepoților Unchiului Sam pentru pistoale, puști și mitraliere. La fel și pentru cineva care vrea să argumenteze că americanii sunt „bărbați adevărați“ care știu să-și apere drepturile și familiile și de hoți și de birocrați. 

    Dar care e contextul acestei relații speciale pe care o au americanii cu armele de foc? 

    Armele și Constituția

    E bine-cunoscut faptul că al Doilea Amendament la Constituția Statelor Unite garantează dreptul la armă:

    Deoarece o miliție bine organizată este necesară securității unui stat liber, dreptul populației de a păstra și purta arme nu trebuie să fie încălcat. 

    Prin însăși natura ei, orice lege este deschisă interpretărilor, fiecare ancorată în felul ei în lingvistică, istorie și cultură. În cazul acestui amendament, disputele sunt concentrate în jurul înțelesului propoziției circumstanțiale de cauză cu care începe textul legii. Ce-a vrut să spună autorul? Că dreptul populației la armă este garantat doar în contexul milițiilor populare (care au fost înlocuite demult în America de Garda Națională și de armata profesionistă) sau că dreptul populației la armă este garantat pentru că un „stat liber“ rămâne liber doar când omul de rând are capacitatea să se apere singur de dușmani fără să fie la mâna instituțiilor de forță ale statului? 

    Interpretarea care contează cel mai mult este, bineînțeles, cea a Curții Supreme a Statelor Unite. Cea mai recentă decizie de impact a Curții în privința armelor de foc a venit în 2008, în cazul District of Columbia v. Heller, când apărătorii dreptului la armă au avut câștig de cauză. În momentul de față, e destul de clar că majoritatea „Supremilor“ consideră că americanii au un drept constituțional inalienabil la arme de foc, mai ales că balanța s-a înclinat și mai mult în ultimii ani în favoarea conservatorilor cu venirea judecătorilor Gorsuch, Kavanaugh și Barrett. Democrații anti-armă s-au văzut limitați în ultima vreme la tentative (în general eșuate) de reglementare a unor aspecte secundare ale regimului armelor (de exemplu, interzicerea deținerii unui număr mare de gloanțe și extinderea sistemului de verificare a cumpărătorilor de arme), în ciuda unor masacre puternic mediatizate de genul celor de la școala generală Sandy Hook din Newton, Connecticut, liceul Marjory Stoneman Douglas din Parkland, Florida și festivalul de muzică country din Las Vegas.

    Ce zic sondajele?

    • La ora actuală, 42% dintre americani au o armă în casă, un procent care a depășit 50 o singură dată (în 1993) de mai bine de 60 de ani, de când Gallup pune această întrebare.  
    • În America, civilii dețin peste 393 de milioane de arme. În 2017, americanii dețineau 46% dintre armele „civile“ din lume, deși aveau doar 4% din populația globului. America are de trei ori mai multe arme decât Canada, per capita. Mai mult, 3% dintre americanii înarmați dețin jumătate din armele în circulație (Washington Post, 2018).
    • 74% nu vor să interzică cetățeanului de rând deținerea de pistoale, un procent care nu a coborât sub 50 din 1965 (Gallup, 2020). 51% nu vor să interzică cetățeanului deținerea de puști semi-automate, cum sunt unele Kalașnikoave (Gallup, 2019).
    • 41% vor ca legile referitoare la regimul armelor să fie mai dure; 8% vor să fie mai puțin dure (Gallup, 2021).
    • 92% vor ca toți cei care cumpără arme să fie verificați înainte de completarea tranzacției (Gallup, 2018).

    Lupta cu tiranul

    David Codrea este un apărător îndârjit al dreptului la armă și autorul a nenumărate articole pe această temă. Nepot de imigranți transilvăneni, Codrea consideră că posibilitatea cetățeanului de a se apăra singur de orice primejdie, inclusiv cea venită din partea statului, este o trăsătură fundamentală a americanismului. 

    „Constituția asigură guvernarea prin consimțământul guvernaților și Fondatorii au introdus în ea o serie de mecanisme de echilibru instituțional, inclusiv împărțirea puterii între executiv, legislativ și judiciar și al Zecelea Amendament care rezervă multe puteri statelor. Dreptul la armă face diferența între regimuri politice în care puterea vine dinspre cetățeni către stat și regimuri în care puterea vine dinspre stat, care are monopol pe violență, către cetățeni. Nu există un aranjament mai egalitarian decât dreptul tău și al meu de a spune ‘Nu’ și de a avea posibilitatea de a opune rezistență, dacă se ajunge la așa ceva„ spune Codrea.

    L-am întrebat dacă el chiar crede că, în caz de conflict cu forțele guvernamentale, armele lui de foc îi vor aduce victoria. Mi-a răspus că asta depinde de cât de multă popularitate s-ar bucura revolta populară. O sută de milioane de cetățeni înarmați ar copleși lejer efectivele poliției și armatei. Oricum, zice Codrea, rezistența armată ar fi o soluție de ultimă instanță, care ar veni după epuizarea tuturor mijloacelor legale de contestare a eventualului abuz guvernamental.   

    Am discutat și cu o reprezentantă a celeilalte tabere, Zoe Grover, director executiv la Stop Handgun Violence, și am întrebat-o ce crede despre argumentul opoziției armate față de stat. „Statul are tancuri și bombe, care nu pot fi cumpărate de către cetățean. Cetățenii ar pierde acel război. Oricum, trăim într-o societate polarizată și nu-mi pot imagina o situație în care guvernul s-ar lupta cu toți cetățenii. Acum e cetățean contra cetățean“, spune Grover.

    Restricții de bun-simț sau demantelare pe bucățele?

    O ilustrare perfectă a rolului central pe care îl joacă armele în etosul american este faptul că, deși conduce o organizație care face lobby în favoarea restricționării dreptului la arme, Grover nu cere eliminarea celui de-al Doilea Amendament și alinierea la standarde similare celor existente în țările europene. Tot ce vrea ea e o serie de măsuri de genul interzicerii puștilor de asalt și verificarea cumpărătorilor de arme.

    Codrea, însă, nici nu vrea să audă de asemenea „ciuntiri“ ale celui de-al Doilea Amendament, care, din punctul lui de vedere are sens doar dacă cetățenii pot ieși în stradă cu armamentul de care are nevoie un infanterist ca să-și apere comunitatea în zilele noastre, nu cu tehnologia militară în vigoare acum câteva sute de ani.

    Ambii interlocutori ai mei, însă, sunt de acord cu un lucru: Biden și Democrații vor încerca să introducă multe legi prin care să limiteze dreptul la arme de foc. „Cred că tot ce ne desparte de o asemenea legislație e un incident cu împușcături într-o școală sau vreun alt incident cu victime multe. Niște Republicani fără coloană vertebrală vor face compromisul, probabil, ca să nu-și strice imaginea publică. Așa că astfel de edicte au șanse mari să treacă“, spune Codrea.

    Recomandări:

    • Un articol pe care l-am scris în 2010 pentru Adevărul despre avântul pe care îl prinsese mișcarea „milițiilor“ în America pe vremea lui Obama. Articolul conține interviuri cu David Codrea și cu Mike Vanderboegh, co-fondatorul organizației The Three Percenters, cunoscută mai recent pentru presupusa implicare a unor membri în asaltul clădirii Capitoliului din 6 ianuarie.
    • O analiză efectuată de către un think-tank progresist asupra oportunității reglementării regimului munițiilor.
    • Un articol scris de către fostul congresman republican Bob Barr pentru think-tank-ul conservator Heritage Foundation în care autorul argumentează că nu cetățenii trebuie să dovedească că au nevoie de arme, ci autoritățile trebuie să dovedească că fiecare limitare a dreptului la armă este justificată.
    Share on email
    Share on facebook
    Share on twitter
    Share on linkedin

    Statele Întortocheate ale Americii este un newsletter bilunar produs de colegul nostru Răzvan Sibii, jurnalist și prof de jurna în Amherst, Massachusetts, SUA. Poți să te înscrii la newsletterul lui aici

    Autorul

    Susține poveștile noastre ca să înțelegi contextul în care trăim

    Nu știm dacă vom mai exista în 2022. Însă până atunci facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem.

    Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne definesc viața, să le traducem în narațiuni profunde care te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta. Ne dorim să închizi articolele noastre mai bine echipat pentru haosul informațional care ne înconjoară.

    Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună.

    Poți să ne susții jurnalismul dacă devii Explorator Inclusiv începând cu doar 3€/lună.

    Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

    Nu știm dacă vom mai exista în 2022. Însă până atunci facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem.

    Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne definesc viața, să le traducem în narațiuni profunde care te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta. Ne dorim să închizi articolele noastre mai bine echipat pentru haosul informațional care ne înconjoară.

    Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună.

    Poți să ne susții și mai mult jurnalismul dacă inviți un prieten să devină Explorator Inclusiv începând cu doar 3€/lună.