fbpx

Așa am ajuns să ne salutăm aici: Aer Curat!

09/05/2021

Lectură de 24 minute
Scoți punga din coș, o legi la gât, o duci la ghenă și o arunci. E un gest atât de banal, încât îl faci fără să te gândești prea mult. Dar ce se întâmplă cu punga de gunoi după ce ai scăpat de ea? Răspunsul are impact asupra sănătății noastre, asupra mediului și asupra viitorului planetei.

„Am ajuns să dorm cu masca de gaze pe față. Copiii vomitau din cauza mirosului, eu am avut probleme de sănătate, am fost la medic și mi-a spus că trebuie să părăsesc zona, altă variantă nu am.” 

Ciprian Stuparu se mutase în Băicoi tocmai să scape de poluare și gunoaie. De ziua băiatului făcea grătar în curte când o rafală cu miros de rahat i-a inundat nările. „Până-n în 2015 nici nu știam că există o groapă de gunoi la marginea Băicoiului. Mi-a atras atenția când au adus rahatul de la Glina. Mirosea a hazna în toată zona, nici nu puteam să stau cu copiii afară”, povestește el. „Mi-am pus bandă izolatoare la toate geamurile și ușile și tot intra mirosul în casă. Mirosea așa tare încât nici nu puteai să dormi.”

După această experiență împuțită s-a făcut activist.

Ciprian Stuparu și măștile lui. Fotografie de Mircea Topoleanu. Băicoi, aprilie 2021

„Dacă nu ne unim noi, societatea civilă, o să murim gazați în România.”

Prin 2016, Mioara Gociu, o antreprenoare din Iași, a observat că nu mai poate să se concentreze la muncă – era amețită și se sufoca, o dureau mâinile și picioarele, simțea un gust amar și usturimi în piept. Colegii ei au semnalat probleme similare, plus stări de vomă, spune ea. La 200 de metri de locul în care lucrează există un incinerator de deșeuri. 

„A fost un șoc momentul în care am schimbat mediul urban cu cel rural. Așteptările mele legate de mutatul la țară erau cu totul altele. Așa că am decis să mă implic ca să schimb ceva.”

Bogdan Tucmeanu s-a mutat din București în Chiajna ca să scape de smogul capitalei. Se aștepta ca viața la țară să fie lipsită de mirosuri îmbâcsite, dar s-a înșelat. Își amintește că de prin 2016 aerul era din ce în ce mai insuportabil, mirosea a ou clocit și gunoi fermentat.

Problemele prin care trec Ciprian, Mioara și Bogdan se repetă și în Cluj-Napoca, Timișoara, Brăila, Satu-Mare, Râmnicu Sărat, Zalău, Râmnicu Vâlcea, Orșova, Vulcan, Horezu, Măldărești și zeci de alte localități din România. 

Oficial, 25.000 de oameni mor în fiecare an în România din cauza poluării aerului.

Poluarea depășește constant limitele legale în multe părți ale țării. Respirăm praf, fum, gunoaie și betoane care ne distrug sănătatea, în timp ce administrațiile locale și centrale îi țin în brațe pe cei care ne intoxică. 

Gropile din România sunt umplute până peste limita legală atât cu gunoi autohton, dar și cu gunoi importat din restul Europei. Peste tot în lume reciclarea este încă în fază incipientă – cele mai multe deșeuri nu pot fi reciclate, așa că soluția adoptată este exportul de gunoi către țări mai sărace, cu legislații mai flexibile și, eventual, cu capacitate de incinerare. Conform BBC, jumătate din mizeriile din România sunt importate. O tonă de gunoi depozitată în România costă 30 de euro, în timp ce în țările din Vest, care exportă în România, costă 150 de euro. Dar de multe ori nici măcar banii ăștia nu-i încasăm. Sute de mii de tone de deșeuri menajere, stradale, industriale, agricole, sanitare, moloz și nămol se plimbă clandestin prin țară ajungând abandonate pe câmpuri și-n zone protejate. Doar în februarie 2021 au fost descoperite 16 containere cu deșeuri ilegale în portul din Constanța. 

Companiile dictează legile care se scriu (sau care nu se scriu) și felul în care sunt aplicate. Tot ele verifică și monitorizează cantitățile de poluare pe care le generează, iar statul, prost echipat și cu reglementări laxe, merge pe mâna companiilor. Lupul paznic la stână, vorba românului.

În fața ineficienței statului, sute de oameni au început să lupte pe cont propriu pentru sănătatea lor și a familiilor. O parte dintre aceștia s-au reunit în „Oxigen pentru România” și duc la nivel național luptele locale de îmbunătățire a calității aerului și a vieții din comunitățile lor.

Băicoi

Ciprian Stuparu s-a mutat din Ploiești în Băicoi ca să scape de smog, Ploieștiul fiind una dintre cele mai poluate localități din țară.

Orașul a fost numit „capitala aurului negru” datorită marilor rezerve de petrol – s-a dezvoltat prin construcția rafinăriilor și exploatarea resurselor începute în secolul 19, iar astăzi activitatea sa economică este bazată pe prelucrarea petrolului; are patru mari rafinării și activități conexe acestei industrii. Cele patru rafinării sunt Petrobrazi (care aparține de OMV Petrom), Petrotel (Lukoil), Astra Romana și Vega (Rompetrol). Cifrele de afaceri ale acestor giga companii sunt de ordinul sutelor de milioane și miliardelor de dolari. 

Dar din cauza poluării, „capitala aurului negru” ar putea deveni capitala aerului negru. În 2020, rafinăria Petrotel a fost amendată cu doar o sută de mii de lei pentru că a depășit de 15 ori limita admisă de hidrogen sulfurat. În 2019, rafinăria Vega a fost amendată cu doar două sute de mii de lei pentru poluarea mediului cu reziduuri petroliere. Nici Petrobrazi nu a scăpat de amenzi, patru sute de mii de lei pentru OMV Petrom, una dintre cele mai poluante companii din Europa (locul 237 din 130.000 de companii). Însă aceste amenzi reprezintă o fracțiune mică din profitul companiilor, care sunt mereu în topurile profitabilității.

Ca să fugă de smogul ploieștean, Ciprian Stuparu a decis în 2007 să-și construiască o casă la Băicoi. Totul a fost ok, până în 2015. Nu știa că există o groapă de gunoi la un kilometru jumate de casa lui, la marginea Băicoiului, până a început să miroasă a fecale. Atunci a aflat numele companiei care depozitează gunoi: Vitalia. Ciprian Stuparu a chemat Garda de Mediu Prahova, iar aceștia le-au interzis celor de la Vitalia să mai importe excremente din alte localități. Părea că problema s-a rezolvat.

Dar au urmat alte valuri de miros: de gunoi fermentat și de ou clocit, doar că mult mai puternice, povestește Ciprian. Acesta a observat că cei de la Vitalia nu au o problemă să-și plătească amenda, 5.000 de lei, apoi să continue să aducă deșeuri pe care nu au voie să le depoziteze. „Banii pe care îi iau pe o cisternă le ajung să plătească amenzile pe un an de zile”, spune bărbatul. 

Groapa de gunoi Vitalia depozitează deșeuri industriale: reziduuri din fabrici, șlamuri petroliere, noroaie de foraj, dar, spune Ciprian, aduc și deșeuri pentru care nu au autorizație, cum ar fi levigat sau deșeuri farmaceutice. 

Printre clienții sau foștii clienți ai celor de la Vitalia se numără: Poșta Română, Romtelecom, OMV Petrom Marketing, Țiriac Auto, Kaufland, Vodafone sau Orange.

Inițial, Ciprian s-a adresat autorităților, dar fără rezultate. „Am crezut că o să-i fie ușor Gărzii de Mediu să-i oprească pe cei de la Vitalia, dar nu s-a rezolvat și am decis să mă implic, să fiu activ pentru că este o problemă care afectează viața mea, a copiilor și a comunității.”

Puține sunt administrațiile locale

România se află pe penultimul loc din Uniunea Europeană în ceea ce privește reciclarea deșeurilor. Țara noastră reciclează doar 14 la sută din deșeuri, în timp ce Bulgaria și Ungaria 35, Italia 48, iar Germania 68.

România este în procedură de infringement (un fel de amenințare cu amendă din partea Uniunii Europene) din cauza problemelor privind deșeurile, natura, apa și calitatea aerului. Conform comunicatului trimis de Comisia Europeană în octombrie 2020, România trebuie să închidă și să ecologizeze 15 zone folosite pentru depozitarea ilegală de deșeuri. 

Dacă România nu se conformează cu legea europeană, Comisia poate să trimită cazul la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ceea ce ar putea înseamna sancțiuni financiare

care depozitează gunoaiele într-un mod ecologic. Orașul Băicoi din județul Prahova este de ani de zile scufundat în poluare. Locuitorii protestează indignați și speriați de problemele de sănătate pe care ar putea să le întâmpine, iar Garda de Mediu vine, constată, dă amenzi, pleacă, poluatorii plătesc și-și văd de treabă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Groapa de gunoi Vitalia de lângă Băicoi. Fotografie de Mircea Topoleanu. Băicoi, aprilie 2021

De fapt, momentul în care Ciprian a devenit ecologist s-a întâmplat în 2006. Era în Germania cu jobul și a ieșit la tomberon să-și ducă gunoiul. La vremea aceea, în România, reciclarea era un concept necunoscut. Așa că Ciprian și-a aruncat punga, la nimereală, într-un container. 

„Lângă, era un om al străzii și când a văzut ce am făcut s-a ridicat foarte nervos și m-a certat. Vorbea în germană și nu înțelegeam cu ce l-am deranjat. Mi-a scos punga și a pus plastic la plastic, hârtie la hârtie și tot așa. Atunci am înțeles. M-am simțit foarte prost. Dar a fost o lecție care mi-a schimbat viața: un om al străzii din Germania știe să colecteze deșeurile selectiv, iar eu, un absolvent de facultate și angajat într-o multinațională, m-am făcut de râs. M-a marcat pe viață. Și am început să promovez cât am putut de mult colectarea selectivă.”

Ciprian este inginer în protecția mediului și muncește în industria petrolieră. Mai exact, lucrează cu amestecuri de chimicale pentru a trata țițeiul sau sondele folosite la extragere. L-am întrebat cum se împacă asta cu faptul că este ecologist și mi-a răspuns că munca pe care o face ajută la protejarea mediului înconjurător. „Prin tratamentele chimice pe care le-am dezvoltat și implementat am reușit să reducem volumul de șlam (n.r. amestec de apă și minerale)”, explică el. În plus, Ciprian spune că și-ar schimba meseria dacă jobul lui ar periclita natura.

În 2015, Ciprian a pornit asociația Eco Natura Băicoi împreună cu trei prieteni – un jurist, un IT-ist și-un antreprenor. Cu doi dintre ei se știa din facultate și de la muncă, iar cu al patrulea membru fondator s-a cunoscut când împărțeau, separat, pliante pentru aceeași cauză: lupta împotriva poluării. 

Pe lângă luptele pe care Eco Natura le dă cu Vitalia, activiștii plantează pomi în păduri defrișate ilegal, organizează acțiuni de colectare a gunoiului, ba chiar au și-un radio online care emite 24 din 24 și adresează probleme de mediu. „Discutăm, avem jurnal de știri, încercăm să schimbăm mentalități și să trezim oamenii din adormire, să-i facem să înțeleagă că problemele de mediu sunt mai importante decât probleme de zi cu zi pentru că nu se rezolvă simplu și au impact asupra tuturor”, explică Ciprian.

Ciprian Stuparu lângă ograda lui. Fotografie de Mircea Topoleanu. Băicoi, aprilie 2021
Activistul a aflat că în perioada 2018-2019 au fost făcute peste 800 de sesizări la Garda de Mediu Prahova împotriva firmei Vitalia. Iar în total, la Garda de Mediu Națională, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Direcția pentru Sănătate Publică sunt peste 1.500 de sesizări depuse pentru groapa de gunoi din Băicoi.În urma acestor plângeri, cei de la Vitalia l-au rugat pe Ciprian să-i anunțe dacă mai simte vreun deranj olfactiv. Așa a și făcut și a fost chemat la groapă. „Eram șase oameni din Băicoi și administratorul companiei. Ne plimbam pe marginea celulei 2, acolo era foarte mult levigat
Levigatul nu doar că pute îngrozitor, dar este și extrem de periculos pentru mediu, în special pentru pânza freatică. Adică poate să distrugă sursele de apă potabilă. În Teleorman, din cauza managementului defectuos, un astfel de dezastru ecologic pare că urmează să se întâmple. „Totul a început în anul 2003, când Consiliul Județean Teleorman trimitea documentația pentru accesarea fondurilor europene pentru una dintre cele mai importante investiții din județ la vremea aceea: o groapă ecologică de gunoi, care ar fi urmat să depoziteze toate deșeurile din județul Teleorman. În realitate, s-a construit o singură celulă pentru depozitarea deșeurilor. În urmă cu doi ani, Agenția pentru Protecția Mediului Teleorman spunea că gradul real de umplere al primei celule construite era de peste 90%. Iar asta putea cauza probleme mari, pentru că membrana care ține deșeurile s-ar putea rupe în orice moment, iar gunoaiele s-ar infiltra în pânza freatică, generând un veritabil dezastru ecologic în sudul țării. În ciuda recomandărilor specialiștilor din domeniul mediului, lucrurile au mers și așa, din amânare în amânare”, scrie PressHub.
(n.r. lichidul care se scurge din gunoaie cunoscut și ca zoaie, poți să le vezi și-n coșul de gunoi dacă nu-l scoți la timp) și efectiv cădeai jos, nu puteai să stai de miros. Am zis: domne, ăsta e mirosul care ne deranjează. Și directorul s-a oprit și făcea: unde, domne, că nu miroase nimic, aveți voi nasul sensibil. Atunci ne-am dat seama că-și bate joc de noi, că nu avem nicio șansă să ajungem la vreo înțelegere cu ei. Din momentul ăla am zis că trebuie să mergem cu toate motoarele înainte că efectiv ne distrug viața.” 
Urme de levigat în jurul gropii de gunoi Vitalia de lângă Băicoi. Fotografie de Mircea Topoleanu, aprilie 2021

Am fost în localitatea Băicoi ca să simțim cu nasul nostru mirosul care terorizează un oraș întreg. În drum spre groapă am văzut un banner pe care scria „Luptăm pentru aer curat. Vino alături de noi!“ pus pe gardul unei case. Facem stânga pe un drum neasfaltat și dăm peste un deal de deșeuri. Pe partea care se vede dinspre șosea, dealul este acoperit cu un strat subțire de pământ cu iarbă. „Un fel de a băga gunoiul sub preș sau ecologizare în stil românesc”, spune Ciprian Stuparu. 

„Acum miroase parfum în comparație cu ce simțim vară de vară, ceva oribil”, continuă activistul. Dar chiar și așa, în condiții mai puțin critice, izul acid se simte pe gât când respiri și pare că urcă spre cap, unde-ți lasă o înțepătură în creier.    

„Am avut probleme pe sistemul respirator, simțeam că mă sufoc, efectiv nu puteam să respir. Stările de greață sunt oribile”, ne-a spus Ciprian Stuparu. „Am fost la medic, mi-a zis că trebuie să părăsesc zona, că nu am altă variantă. Din păcate nu am șapte case și nu am unde să părăsesc zona.“ Alți locuitori ne-au povestit că au simțit probleme similare, plus stări de oboseală.

Compusul chimic cel mai dăunător pe care o groapă de gunoi îl răspândește prin case este hidrogenul sulfurat – un gaz incolor mai greu decât aerul și care pute a ouă putrezite. 

Conform Agenției pentru Registrul Substanțelor Toxice și al Bolilor (Agency for Toxic Substances and Disease Registry – ATSDR), parte a guvernului american, hidrogenul sulfurat atacă în primul rând sistemul nervos și cel respirator. Expunerea îndelungată poate cauza pierderea cunoștinței sau moarte din cauza efectelor pe care-l are asupra plămânilor. Mori din cauza lipsei de oxigen. Dacă nu mori, poți simți o durere de cap persistentă, scade capacitatea de concentrare, pierzi funcțiile locomotorii și se duce și memoria de scurtă durată. 

De asemenea, au fost observate și probleme cardiovasculare.

Iar expunerile de scurtă durată cu hidrogen sulfurat, cele de care au parte locatarii, au efecte similare, doar că mai puțin agresive. 

Ciprian mai spune că Agenția de Protecție a Mediului Prahova a făcut măsurători și-a găsit depășiri de 20 de ori peste limita legală. Cu toate astea, nu s-a întâmplat nimic, zice el. 

„Există un vid legislativ. Dacă legile ar fi foarte bine făcute, Agenția pentru Protecția Mediului și Garda de Mediu ar fi avut atribuții foarte clare”, spune Ciprian Stuparu. 

„Asta cu hidrogenul sulfurat am vrut noi să o băgăm în programul de politici publice alternative”, explică activistul. „Este una dintre cauzele pentru care activitatea nu s-a oprit la Băicoi, pentru că în legea aerului nu este trecut și hidrogenul sulfurat și nu poți suspenda activitatea unei societăți dacă nu este trecut clar în lege un compus chimic. Sunt o grămadă de alte acte normative, dar nu au valoare de lege și nu pot fi folosite pentru suspendarea activității Vitalia.”

În momentul de față, hidrogenul sulfurat nu este recunoscut în legea calității aerului ca factor poluant. Cornel Zainea, fost parlamentar Uniunea Salvați România, a încercat să treacă un proiect legislativ prin care depășirea repetată a limitei legale de hidrogen sulfurat să fie sancționată prin suspendarea activității firmei dăunătoare. 

„Ca să înțelegeți cât de periculos este acest gaz”, spune Cornel. „Persoane care lucrează în industria petrolieră au niște senzori speciali pe care-i poartă tot timpul astfel încât dacă crește concentrația să pornească o alarmă și să părăsești cât mai repede incinta.” 

Legea a fost respinsă în Senat, iar în Camera Deputaților încă nu a fost votată. Dar fostul parlamentar nu e deloc optimist, având în vedere că nu a reușit să-i convingă nici măcar pe cei de la Comisia de Mediu că legea ar trebui validată.

Ciprian Stuparu explică că a făcut analize de aer – la momentul măsurătorii, în Băicoi, cantitatea de hidrogenul sulfurat era de 20 de ori mai mare decât limita de 15 micrograme pe metru cub. Această limită este din 1987 și e de dată de Agenția Națională de Protecție a Mediului într-un Standard de Stat, un fel de recomandare, dar fără colți legislativi.

În 2015, confruntat cu aceste probleme și-n urma protestelor cetățenilor, un bărbat care lucra pentru Vitalia le-a spus băicoienilor că e normal ca gunoiul să miroasă urât, iar dacă nu le convine mănânce deodorant.

Dar cum face compania Vitalia să producă atât de mult dezastru în jur? Ciprian Stuparu spune că „falsifica foarte ușor deșeurile periculoase ca fiind nepericuloase. Iar în raportul de control al Ministerului Mediului scrie clar că autorizația [de funcționare] a fost dată ilegal. Nu a contat nici decizia Agenției pentru Protecția Mediului de a suspenda activitatea, nici decizia dată de instanță, Vitalia aduce în continuare deșeuri.”

Activistul explică că Ministerul Mediului, prin secretarul general Teodor Dulceață, își subminează singuri autoritatea, neținând cont de raportul corpului de control. „E un precedent foarte periculos pentru că scazi importanța raportului. Ministerul Mediului a venit cu o hârtie în care spune că raportul corpului de control nu este obligatoriu. Dacă tu ești șeful ăluia care face tâmpenii în Prahova, descoperi că face tâmpenii și nu intervii, atunci care mai e rostul tău?”

Contactat pentru acest material, Teodor Dulceață spune că este datoria celui care a întocmit raportul corpului de control să sesizeze, dacă crede că este de cuviință, organele de urmărire penală și că, din punct de vedere legal, el nu are ce să facă.

Ciprian Stuparu nu ar vrea să se mute, dar oricum nimeni nu cumpără în zonă din cauza mirosului și a poluării. „Nici nu ar fi corect față de alți oameni să le vinzi casa și să-i lași în mirosul ăsta”, crede activistul. Deci e obligat să rămână, să nu renunțe și să lupte cu compania Vitalia și indiferența autorităților. 

„Pot să spun că am plecat din cauza poluării din Ploiești, iar aici am dat tot de poluare. Nu aveam de gând să devin activist. Dar a trebuit să ridicăm ancora și să luptăm pentru aer curat. Așa am ajuns să ne salutăm aici: Aer Curat. ”

Groapa Vitalia se află în Estul orașului Băicoi, dar mai activează în Boldeşti-Scăeni, tot în  Prahova, și în Bistrița, în ambele locuri având depozite de gunoaie menajere.

„Patronul grupului de firme Vitalia este Octavian Morariu, reprezentantul României în Comitetul Olimpic Internațional”, spune Ciprian. „Iar referitor la partea financiară, firma Vitalia Salubritate Prahova operează în Băicoi și are, în principiu, contracte cu firme private, ajutându-le contra unor sume „modice” să scape de deșeuri foarte grele.”

În 2014, Rise Project scria despre Octavian Morariu că este „preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR) și preşedinte al Federaţiei Europene de Rugby (FIRA-AER). Banii îi vin însă din afacerile cu deșeuri, iar apetența pentru domeniu se trage din trecutul său de angajat al multinaționalei franceze Veolia Group – cel mai puternic brand european pe piața serviciilor comunitare. La sfârșitul anilor ‘80, în plin comunism, Octavian Morariu a emigrat în Franța unde și-a început cariera lucrând pentru concernul Vinci și reprezentanțele sale din Europa Centrală și de Est, apoi pentru Veolia. În 2003, Morariu a fost numit șeful Agenției Naționale de Sport – funcție cu rang de secretar de stat în guvernul Năstase.

Octavian Morariu a controlat și compania Viarom Construct, abonată la contracte edilitare prin toată țara, dar și la serviciile asigurate de Exfin 2000 SRL, societatea de contabilitate și audit fondată de mama lui Victor Ponta, Cornelia Naum, și preluată mai târziu de sora premierului, Alexandra Herțanu.”

Vitalia avea acum șapte ani contracte cu Lukoil România pentru rafinăria Petrotel și, conform Rise Project, banii de la gigantul rusesc ajung la o companie IT fondată de Sebastian Ghiță.

Contactată pentru un punct de vedere, compania ne-a sugerat că este victima unei conspirații orchestrate de Ciprian Stuparu. Răzvan Trocan, administrator Vitalia, mi-a spus că firma pe care o reprezintă funcționează după toate normele legale, că nu au adus niciodată deșeuri neautorizate și că nu au avut niciodată vreun accident cu levigatul, că mirosurile și poluarea vin de la rampa abandonată de autorități, aflată în proximitatea gropii Vitalia. A mai spus și că Ciprian Stuparu păcălește cetățenii din Băicoi să se războiască cu Vitalia, dar nu știe ce anume îl motivează pe activist să organizeze această conspirație.

Iași

„Dacă nu ne unim noi, societatea civilă, o să murim gazați în România”, spune Mioara Gociu, o antreprenoare din Iași.

Trebuie să vuiască ziarele, trebuie să vuiască televiziunile, să spună adevărul: poluarea nu este datorată doar mașinilor și construcțiilor. Poluarea vine de la industrie, de la prepararea agentului termic, de la rafinării, de la termocentrale. Să înțeleagă oamenii că acești poluatori trebuie îngrădiți. Or fi ei multinaționale, or fi firme mari cu resurse, dar e vorba de aerul nostru. Tot respectul pentru munca lor, dar parcă nu e în regulă ca ei să obțină bani de pe urma sănătății noastre.

Mioara Gociu are 53 de ani și spune că nu a avut vreodată probleme de sănătate. S-a născut și a crescut la țară, în Bălăbănești, județul Galați – „sunt țărancă, cum se zice”. Acolo spune că și-a dezvoltat dragostea față de natură și simțul civic. „Dintotdeauna, într-o oarecare măsură, am fost ecologistă pentru că am fost crescută la țară și am conștientizat cât de importantă este natura. Iar simțul civic l-am avut dintotdeauna, dacă vedeam un om care arunca gunoi pe stradă îl atenționam, asta e structura mea, să particip la binele societății.”

Femeia locuiește în Iași și are o fabrică în care fasonează oțel beton la periferia orașului. La 200 de metri de locul în care lucrează există un incinerator de deșeuri. 

Este necăsătorită și nu are copii, dar e apropiată de mama, sora și nepoata ei. Crede că așa are mai mult timp să se dedice societății civile. S-a apucat de activism din cauza incineratorului de deșeuri din Iași și pentru că instituțiile statului nu-și făceau treaba. Însă și-a dat repede seama că problema nu este punctuală, ci la nivel de țară. „Trebuie schimbată legislația pentru că oricând poate să apară altă firmă poluatoare.”

Incineratorul a început să funcționeze în 2016, după ce a fost cumpărat de firma Demeco. Mioara își aduce aminte perfect ziua 10 februarie 2016 când „dintr-odată ne-am trezit cu un aer îngrozitor. Au fost zile în care toată curtea noastră era plină cu resturi de arsură.” Mioara Gociu explică că incineratorul funcționează mai ales seara și noaptea pentru că „seara nu se vede fumul, dar vine un miros de vomiți. Am avut angajați din schimbul doi care vomitau foarte des.”

Activista spune că cei de la Demeco aduc la incinerator gunoaie de prin toată țara. Cel mai mult o îngrijorează arderea deșeurilor periculoase, cum ar fi cele medicale, plastice sau vopselele. Uneori miroase a cadavre de animale, se plânge ea. „Este un ucigaș în aer, în jurul nostru, care ne macină și ne omoară tăcut. Asta e problema. Și nu ne dăm seama.”

Compania de gestionare a deșeurilor Demeco există din 2004, conform site-ului lor. Pe lângă activitatea de incinerare a deșeurilor, firma transportă, colectează și reciclează deșeuri. Au puncte de lucru în Satu Mare, Botoșani, Bacău, Prahova, Gorj, Olt, Teleorman, Călărași, Giurgiu și alte județe. Conform site-ului Demeco, partenerii lor sunt Pepsi, Dedeman, UPC, Digi și alte corporații. Au scandaluri cu societatea civilă de mai mulți ani, în mai multe localități, cum ar fi: Buhuși (Bacău), Chitila (Ilfov), Vladmirescu (Arad) sau Tomești (Iași)

Conform studiilor, incineratoarele aruncă în aer gaze acide, metale, oxizi de azot și sulf, dar și alte substanțe, a căror toxicitate este necunoscută. Una dintre cele mai periculoase, eliberate în urma incinerării gunoaielor, este dioxina. Conform ATSDR, expunerea îndelungată la dioxină poate să afecteze ficatul și rinichii. 

Mioara Gociu a vrut să afle cât de afectată este sănătatea ei, așa că și-a făcut analize medicale la un spital privat și spune că i-au ieșit mai prost ca unui fumător. 

Mioarei i se pare că autoritățile sunt prea permisive cu poluatorii, când aceștia încalcă legea. Una dintre principalele revendicări ale activistei este ca Garda de Mediu Iași să dispună de echipamente mobile proprii de măsurare a poluării și să nu se mai bazeze pe datele oferite de Demeco, compania care generează poluarea. 

„Garda de Mediu zice că nu are cu ce să măsoare și merg pe presupunerea că Demeco respectă legea. Ei vor să-și maximizeze profiturile, de ce să schimbe des filtrele? Problema este că instituțiile statului [ar trebui] să fie dotate cu aparatură corespunzătoare, cu laboratoare mobile, să poată să verifice poluatorii și să acționeze în consecință. Am propus ca Garda de Mediu să fie dotată cu aparatură, să existe un sistem paralel de măsurare a calității aerului, să se transmită în timp real noxele poluatorului la instituțiile statului. E o mare tragedie ce ni se întâmplă.”

Ca să oprească arderea deșeurilor sau măcar să creeze un cadru mai eficient de monitorizare a poluării, activista s-a întâlnit cu Primarul Iașiului, Mihai Chirica și a mers în ședințe de consiliu ale Primăriei, s-a întâlnit și cu reprezentanți ai Direcției de Sănătate Publică, cu reprezentanți ai Guvernului și ai Gărzii de Mediu. Ba chiar i-a amenințat și cu greva foamei. Dar fără niciun rezultat. 

„Patru ani nici nu știu unde nu am fost: prefecți, plenul consiliului local, m-am întâlnit cu deputați din Parlament, cu toți cei trei secretari de stat în 2017, cred că am sesizat Garda de Mediu de 30 de ori înainte să încep lupta asta. Am făcut reclamație penală împotriva Agenției pentru Protecția Mediului, Gărzii de Mediu și Direcții de Sănătate Publică. Nu se mișcă deloc dosarul.”

Femeia simte că Garda de Mediu și-a bătut joc de ea pentru că aceștia nu-i răspundeau la sesizări. „Ei nu spuneau nimic. Am făcut apoi adresă la Garda de Mediu Națională, care mi-a răspuns că e nevoie de un ordin de ministru. Am făcut adresă la minister, care mi-a spus că nu e nevoie de un ordin de ministru, că controalele trebuie făcute de Garda de Mediu Iași. Și așa a rămas, nu s-a mai făcut nimic. E cumplit.”

Am cerut un punct de vedere celor de la Garda de Mediu Iași și am primit următorul răspuns: „Toate sesizările au fost verificate de comisarii GNM [Garda Națională de Mediu], atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte. Cele mai multe sesizări nu s-au confirmat.” Reprezentanții instituției mai spun că dacă s-au constatat neconformități, au fost aplicate sancțiuni și că lipsa aparaturii mobile de măsurare nu a constituit un impediment.

Rapoartele din 2018 ale Agenției de Protecția a Mediului Iași arată că orașul a fost cel mai poluat din țară cu PM 10 (particule în suspensie cu diametrul de 10 micrometri). Iar conferențiarul universitar Silviu Gurlui, cercetător la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și inventatorul unui aparat care măsoară cu laserul poluarea din aer, spune că particulele fine rezultate prin ardere au depășit de mai mult de opt ori valorile legale în Iași, în special în zona incineratorului Demeco.

Frustrată și indignată, Mioara Gociu s-a dus pe la televiziuni ca să crească interesul și indignarea publică față de fenomen. „Cei de la Demeco m-au dat în judecată și au cerut 50.000 de lei daune morale pentru prejudicii de imagine. Și am câștigat la Tribunal.” 

Apoi au început s-o hărțuiască. Imediat au apărut, spune ea, controale la firma Mioarei Gociu. Povestește că într-o dimineață s-a trezit cu 20 de oameni de la diverse instituții: Agenția pentru Protecția Mediului, Garda de Mediu, Inspecția Muncii sau Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat. A primit o singură amendă, doar din partea Gărzii de Mediu pentru un butoi gol de ulei răsturnat pe platformă. 

Activista a auzit zvonuri conform cărora ar avea interese imobiliare și d-asta se luptă cu firma de incinerare. 

De altfel, pe lângă răspunsul oficial pe care l-am primit din partea Gărzii de Mediu Iași, am primit și un răspuns neoficial din partea unui comisar care dorește să rămână anonim. Pe scurt, și el crede că Mioara Gociu are interese imobiliare pentru care duce această luptă și că revendicările ei nu au bază legislativă sau științifică. 

Respiră și ei același aer, se expun acelorași pericole, dar ei au pârghiile în mână pentru a face ceva. Ori sunt inconștienți, ori nu sunt pregătiți. Și ne omoară. Nu pot să-i suspectez că nu au logică. Dar nu fac nimic. Parcă trăiesc pe altă planetă.

„Eu am impresia că oamenii ăștia care sunt la conducere și ar trebui să verifice calitatea aerului sunt inconștienți”, spune activista. 

Chiajna

Bogdan Tucmeanu s-a mutat din capitală în Chiajna acum 12 ani ca să scape de smogul capitalei. Se aștepta ca viața la țară să fie lipsită de mirosuri îmbâcsite și împuțite, dar s-a înșelat. Își amintește că de prin 2016 aerul în Chiajna era din ce în ce mai insuportabil, mirosea a ou clocit și gunoi fermentat.

Inițial, împreună cu câțiva vecini, Bogdan Tucmeanu a creat grupuri de Facebook pentru a discuta cu comunitatea despre problema toxică. Apoi, a pornit o campanie de strângere de semnături pe care le-a depus autorităților ca să le determine să acționeze împotriva Iridexului, o companie privată de gestionare a deșeurilor. Împreună cu alți activiști, Bogdan Tucmeanu a strâns 4.000 de semnături în Chiajna și peste 45.000 în Sectorul 1 al Capitalei. 

Dar fără niciun rezultat. Așa că ecologiștii și-au făcut o asociație cetățenească ca să aibă reprezentare juridică. Bogdan Tucmeanu își amintește că inițial s-au anunțat 14 membri fondatori, dar în ziua în care trebuiau să semneze actele trei nu au fost de găsit. Ulterior au mai dispărut încă patru, ceea ce le-a creat probleme birocratice. În cele din urmă au pus pe picioare Asociația pentru Natura și Protejarea Mediului. 

Acum sunt vreo 16 membri în total, iar activitatea lor este susținută din donații din partea comunității.

În mai 2020, erau 48 de gropi de gunoi ilegale pe teritoriul României. Conform Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, în prezent au rămas 12. Gropile de gunoi, neconforme sau ilegale, în care se aduc mai multe deșeuri decât este permis și care, de multe ori, sfârșesc prin a fi incendiate, sunt bombe ecologice care atentează la sănătatea oamenilor. Dar cum se formează aceste gropi și cum infestează aerul, apa și sănătatea noastră? 

Imaginează-ți o groapă imensă cu fundul acoperit de un strat protector de plastic. Ca un sac menajer care acoperă coșul de gunoi, să zicem. În fiecare zi se toarnă gunoaie peste gunoaie până când groapa devine un munte. Pe măsură ce mizeria se adună, gunoiul fermentează și se descompune în gaz metan și levigat, un lichid scârbos și extrem toxic. Cam pe atunci începe să miroasă a gunoi stricat. Din cauza ploii sau a ninsorii, apa curge printre detergenți, baterii, medicamente și alte deșeuri, și se combină cu zoaiele. La modul ideal, această otravă este extrasă cu ajutorul unui sistem de scurgere și depozitată în siguranță. În realitate însă, barajul care separă gunoiul de pământ se poate distruge, ceea ce rezultă într-un dezastru ecologic.

Tot cu ajutorul unor țevi ar trebui extrase și gazele toxice, dar, din nou, există o probabilitate mare că vor exista scurgeri ce se risipesc în atmosferă. Conform studiilor, gazul metan este 84 de ori mai periculos pentru mediul înconjurător decât este dioxidul de carbon (care provine, în principal, din arderea combustibililor). Din cauza eficienței cu care absoarbe căldură, gazul metan contribuie la efectul de seră, adică la încălzirea globală. 

În afara de asta, în interiorul gropii de gunoi se formează pungi de gaz metan care pot să explodeze

Bucureștiul este unul dintre cele mai poluate orașe din Europa, iar fiecare bucureștean pierde anual în jur de 3000 de euro din cauza poluării aerului. Poluarea din București nu vine doar din țevile de eșapament, ci și de la gropile de gunoi din Nordul capitalei, compania Iridex fiind suspectul de serviciu. 

Conform RISE Project, „Iridex Group e proprietatea milionarului Corneliu Pascu, 73 – un fost senator al Partidului Conservator, ales pe liste comune cu PSD în legislaturile 2000-2004 și 2004-2008.” Publicația mai scrie că de-a lungul anilor, Iridex a primit zeci de milioane de euro din bani publici în urma afacerilor cu Senatul României, Portul Constanța, Primăria Bucureștiului și multe alte instituții și administrații locale. 

„Tot ce înseamnă depozitul ăsta este o mare tragedie pentru toată zona. A contaminat ireversibil zona”, zice Bogdan Tucmeanu. 

„Acum 20 de ani era o zonă umedă, prindeam știucă cât piciorul. Și toată treaba s-a dus dracului, apa e contaminată. Au făcut un șanț de drenaj care, chipurile, primește apele epurate de la stația lor de epurare. E o chestie super toxică și fetidă care se varsă în pârâu și mai departe se varsă în Dâmbovița.”

În 2017 s-au decis să facă plângere penală împotriva companiei Iridex. Experții aduși în proces au concluzionat că groapa de gunoi este de fapt un munte care și-a depășit capacitatea cu aproape 500 de mii de metri cubi, adică peste 20%.

Page 3 of Raport expertiza Iridex Chitila
Contributed to DocumentCloud by Ștefan Mako (Inclusiv) • View document or read text

Dar plângerea penală a fost plimbată între autorități – de la Parchetul București la Direcția Națională Anticorupție, apoi la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, apoi la Parchetul Ilfov și în cele din urmă la Parchetul Sectorului 1. Tot ping-pong-ul ăsta a durat trei ani, spune Bogdan Tucmeanu, și nici acum nu s-a terminat. 

„Cum se poate ca un proces contencios administrativ să dureze doi ani și jumătate și încă tot nu e gata, e peste puterea mea de înțelegere”, se plânge activistul. 

La finalul lui martie 2021, compania Iridex a anunțat că va închide groapa de gunoi de la Rudeni pentru că Primăria Municipiului București nu a prelungit contractul, urmând ca PMB să preia depozitul.

București. Aer Live

De (prea) multe ori pe lună, Facebook-ul nostru se înroșește din cauza poluării și a oamenilor enervați de poluare. Până acum câțiva ani nu puteam să o vedem pentru că atunci când se așterne peste București este inodoră și invizibilă. Iar Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului funcționează sporadic. 

Așa că a apărut rețeaua alternativă Aer Live

„Monitorizarea calității aerului s-a înrăutățit în ultimii ani”, explică Oana Nenciu, unul dintre membrii fondatori ai proiectului. „Dacă în 2011 aveam date cât de cât ok, cam 75 la sută din datele zilnice, în 2018 stațiile care sunt administrate de Agenția Națională a Protecției Mediului nu măsurau calitatea aerului decât 30 la sută din timp.”

Oana spune că în București – Ilfov sunt opt stații, șase în capitală, două în Ilfov. Dar, explică activista, unele s-au stricat, altele nu au fost modernizate sau sunt amplasate prost. 

„Este o stație amplasată vizavi de Cercul Militar, la BRD în față, este înconjurată de copăcei, mai înalți decât ea. Acei copăcei filtrează tot praful pe care ar trebui să-l măsoare stația asta. Altele sunt puse pe intrări de străzi, când tu trebuie să măsori în mijlocul traficului sau pe Mihai Bravu este pusă în afara zonei de trafic. Teoretic ei respectă legislația, asta ni se zice de fiecare dată, ei teoretic respectă legislația, chiar și cu numărul de stații. Practic, nu știm ce respirăm și nu am știut foarte mulți ani.”

Oana Nenciu povestește că a discutat cu cei de la Agenția Națională de Protecție a Mediului pentru a le explica problemele legate de stațiile de amplasare, însă reprezentanții instituției i-au răspuns că respectă legea. 

„Respectă minimul impus de lege, un minim interpretat de ei. Să-ți dau un exemplu: Da, avem site-ul calitateaer.ro, tu, teoretic, poți să intri oricând și să vezi ce aer respiri. Dar, de fapt, dacă vrei să vezi nivelul de poluanți din ziua respectivă trebuie să ai un fel de doctorat în Excel, să intri într-o sută de niveluri în site ca să poți să ajungi la un raport și să-l descarci. Un om normal nu are cum să știe valorile astea. În plus, stațiile nu măsoară tot timpul, nu măsoară 24 din 24, iar ei spun că respectă legislația pentru că numai la minim se măsoară. Și nici nu transmitem în timp real datele către site-ul oficial U.E.”

Din indignarea creată de această situație s-a născut aerlive.ro Proiectul este al ONG-ului Ecopolis, fondat în 2009, pornit și el din cauza avertismentelor legate de poluarea aerului pe care România le-a primit de la Uniunea Europeană. 

În Aer Live sunt patru oameni. Oana Nenciu este coordonator de proiecte, o colegă la comunicare, altă colegă la financiar și un coleg este expert de mediu. 

„Când am început Aer Live, cel mai important e că am descoperit acest fenomen de arderi despre care nu vorbea nimeni înainte, arderi de deșeuri, arderi de cauciucuri. În Nordul Bucureștiului, dar și-n Sud. Avem nivel de poluare foarte mare în weekend, nopțile. Marele câștig e că am depistat această nebunie cu arderile la gropile de gunoi. Săracii locuitori din Chitila de vreo patru ani strâng semnături și încearcă să oprească fenomenul ăsta, aproape că nu erau crezuți.”

Activista explică cum uneori valorile depășesc de șapte ori limita maximă pentru particule în suspensie. A mers cu aceste informații la Ministerul Mediului sperând că o să schimbe ceva, dar s-a lovit de o lipsă de organizare și viziune, iar pe lângă asta a fost și certată că dezinformează. 

„Ne-au ținut morală că senzorii noștri nu sunt bine calibrați, nu sunt oficiali și ni s-a spus că ceea ce facem este dezinformare.”

Oana Nenciu povestește o întâmplare tragicomică cu fosta administrație a Primăriei București: „Pe noi nu ne-a băgat niciodată în seamă, nu am avut niciun fel de comunicare cu doamna Firea. Iar acum, după ce a venit Nicușor Dan, am văzut că [Gabriela Firea] a început să posteze cu print screen-uri de pe platforma noastră, am și râs că este fanul nostru numărul unu.”

Pe viitor, Oana Nenciu își propune să dezvolte rețeaua și-n alte orașe, să fie prezentate informațiile la rubrica de meteo de la televizor și să creeze o aplicație pentru telefon. 

Poluarea este, de cele mai multe ori, un ucigaș invizibil. Smogul plutește prin atmosferă și se așterne peste cetățeni, inundând plămânii oamenilor fără ca ei să știe de unde vine și când atacă. Dar democratizarea și ieftinirea tehnologiei prin drone, senzori, smartphone-uri și aplicații schimbă acest scenariu. Astăzi putem să zburăm pe la periferii, deasupra terenurilor abandonate unde se ard și depozitează deșeuri ilegale ca să vedem cine și când ne ucide. Iar cu ajutorul senzorilor de aer conectate la aplicații devenim și mai conștienți când poluatorii ne sufocă.

Însă londonezii au dus aceste concepte la nivelul următor. Din 2016 există așa numita Patrulă Aeriană de Porumbei, adică stoluri de porumbei cu ghiozdănele în spate, care sunt, de fapt, senzori de poluare, ce zboară prin aerul murdar și transmit informațiile activiștilor. 

Această simbioză între om, animal și tehnologie pentru a ne recâștiga natura și dreptul la aer curat ne dă speranțe pentru un viitor mai senin. 

PS: Dacă vrei să-ți achiziționezi și tu un senzor de monitorizare a aerului, uite aici, aici, aici și aici câteva opțiuni. Aer curat!

Vrei mai puțină poluare? Ajută-ne să documentăm povești despre schimbările climatice și ce putem face ca să le combatem

Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 2.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, înainte de pandemie, bugetul a fost de 8.500€/lună.

Poți să ne susții jurnalismul începând cu doar 3€/lună.

Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 2.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, înainte de pandemie, bugetul a fost de 8.500€/lună.

Poți să ne susții jurnalismul începând cu doar 3€/lună.

Autorul

Au contribuit

  • Maria Grosu - ilustrații
  • Mircea Topoleanu - fotografii
  • Ștefan Mako - editor
  • Adina Florea - documentare