fbpx

Ceilalți candidați la președinție

21/04/2021

Lectură de 8 minute
Statele Întortocheate ale Americii - newsletter bilunar

America are o grămadă de partide politice, nu doar Republicanii și Democrații. Problema e că cele două partide mari conspiră cu succes de zeci de ani să le îngreuneze celorlalți accesul la buletinul de vot și la dezbaterile televizate, așa că Partidul Verzilor, Partidul Libertarian, Partidul Constituției, Partidul Pirat și multe altele rămân de obicei pe dinafara legislaturilor la nivel federal și de stat. Doar la nivel local ce mai prind câte-un mandat de consilier local sau de primar. În rest fac gălăgie și fac tot posibilul să-i determine pe Democrați sau pe Republicani (în funcție de cine e mai receptiv) să le implementeze prioritățile legislative.

Am explicat acum un an într-un material mai larg ciudatul sistem electoral american în care două partide fără membri plătitori de cotizație câștigă toate scrutinurile importante șantajându-i practic pe alegătorii care ar prefera un al treilea partid („Dacă-i votezi pe Verzi, iei voturi de la Democrați și câștigă Republicanii!“).
 
Politicienii Verzi, Libertarieni sau independenți au în general două opțiuni:
 

  1. Să candideze la tot ce prind în cale până ajunge lumea să-i cunoască și, dacă nu să-i aleagă, măcar să-i asculte. Acești oameni tind să respingă eticheta de „politician“, preferând-o pe aceea de „activist“ sau „organizator comunitar“ (ceea ce a fost și Obama imediat după facultate). Sunt de obicei oengiști, sindicaliști, șefi de asociații locale, etc.
  2. Să se înscrie în alegerile primare Democrate sau Republicane (acolo unde se dă cu adevărat bătălia electorală dintre politicienii americani), să dea bine din coate și să-i detroneze pe aparatchikii de cursă lungă ai partidului (așa cum a făcut Trump și, într-o mai mică măsură, Bernie Sanders). Majoritatea ajung până la urmă să se integreze într-unul din cele două partide mari.

 

Pentru această ediție a newsletterului, am stat de vorbă cu doi politicieni outsideri care au ales prima opțiune acum câteva zeci de ani și de atunci candidează la tot ce prind în cale cu fervoarea unui misionar care a întrezărit Adevărul. Ambii au candidat la președinția Americii anul trecut, alături de Trump și Biden – Howie Hawkins din partea Partidului Verzilor (Green Party US) și Gloria La Riva din partea Partidului Socialismului și Eliberării (Party for Socialism and Liberation – PSL).

De la stânga la mai stânga

Partidul Verzilor a fost fondat în 1984 de către liderii unor organizații ecologiste (inclusiv Howie Hawkins) și, la fel ca și omologii săi europeni, este un partid de stânga, drepturile minorităților și echitatea socială jucând un rol important în platforma sa ideologică. Liderii partidului critică puternic capitalismul american în care unii angajați câștigă salarii de mizerie, nu sunt sindicalizați, n-au concediu de maternitate și nici asigurare de sănătate cât de cât decentă, însă nu acceptă nici comunismul de stat pe care îl percep ca fiind profund anti-democratic. Verzii sunt considerați cel de-al patrulea partid american, din punct de vedere al mărimii și influenței (după Democrați, Republicani și Libertarieni), având organizații mai mult sau mai puțin active în fiecare stat.
 
Partidul Socialismului și Eliberării a fost fondat în 2004 de un grup de activiști desprinși din Partidul Mondial al Muncitorilor (Workers World Party), la rândul lui desprins în 1959 din Partidul Socialist al Muncitorilor (Socialist Workers Party), la rândul lui desprins în 1938 din Partidul Comunist American (Communist Party USA), care se definea ca fiind troțkist și nu stalinist. Oricum, spre deosebire de Verzi, acești socialiști nu ezită să îmbrățișeze cauza comunistă și acum, vorbind în termeni de „revoluție, „clasa muncitoare“, „imperialism“ și „auto-determinare“. Îi sprijină pe liderii Cubei și Venezuelei și au câte-un cuvânt bun de spus și despre China, Siria și Coreea de Nord.

Gloria La Riva a candidat la vice-președinția SUA pentru prima oară în 1984. În alegerile prezidențiale din 2020 a câștigat 0,05% din voturi. [Sursa: campania prezidențială PSL]

Alegeri și activism

Am început dialogul cu cei doi foști candidați prezidențiali întrebându-i ce face un partid așa-zis „terțiar“ (adică neparlamentar) când nu e angajat în campanii electorale.
 
„Politica electorală constituie o parte mică din activitatea noastră“ spune La Riva. „Mare parte din ce facem e muncă de organizare, la nivel de cartier, stat și țară. De exemplu, anul acesta ne luptăm cu primejdia evacuării a milioane de oameni din casele lor pentru că nu-și mai pot plăti chiria sau ipoteca. Acum există un moratoriu parțial care îi ține pe oameni în casele lor, dar când se va declara sfârșitul pandemiei, vom avea de-a face cu o criză masivă“.
 
Reprezentând un partid mai musculos decât PSL-ul lui La Riva, ecologistul Howie Hawkins se ocupă și de probleme sociale și de probleme politice. Din cea de-a doua categorie face parte și bătălia care se duce zilele astea pe tema proiectului de lege inițiat de către Democrați în Camera Deputaților cunoscut sub numele de HR1: The For the People Act. Deși progresiștii din Partidul Democrat laudă acest proiect pentru articolele prin care se încearcă limitarea influenței corporațiilor asupra alegerilor și facilitarea votului pentru cât mai multe segmente ale populației, Verzii îi acuză pe Democrați că au introdus o „pastilă otrăvită“ în lege: un articol conform căruia o campanie prezidențială va beneficia de finanțare publică doar dacă cumulul banilor primiți de la privați va fi de cinci ori mai mare decât e acum. O astfel de prevedere va face praf campania prezidențială a Verzilor, care refuză donații de la corporații și se bazează pe donații mici și finanțare publică.

Democrații parșivi

Și pentru că tot veni vorba de Democrați, aceștia reprezintă un pericol mai mare pentru Verzi și PSL decât Republicanii care au declarat război deschis tuturor ideilor politice de stânga. Măcar cu Republicanii știi una și bună, că nu se (mai) ascund. Însă Democrații câteodată vorbesc frumos despre programe sociale, ecologie, combaterea discriminării, etc., însă, spune Hawkins, nici nu merg până la capăt cu aceste proiecte și-i mai și sabotează pe Verzii care vor să se prezinte în fața electoratului cu astfel de propuneri. Politicienii și judecătorii Democrați fac tot posibilul să descalifice candidații Verzilor sau măcar să le îngreuneze înscrierea în alegeri prin tot felul de condiții legate de bani, rezultate în sondajele de opinie sau rezultate în scrutinurile trecute.
 
Nici măcar prezența în Partidul Democrat a lui Bernie Sanders sau Alexandria Ocasio-Cortez – doi politicieni des caracterizați drept „stângiști radicali“ – nu-i încălzesc pe social-democrații lui Hawkins. „Progresiștii din Partidul Democrat n-au pârghii, sunt capturați. N-au posibilitatea să-i amenințe pe Democrații corporatiști că pleacă la un alt partid de stânga puternic“ spune prezidențiabilul Verzilor.
 
„AOC a luat Green New Deal de la Partidul Verzilor. Eu am candidat pe un asemenea program la funcția de guvernator al statului New York în 2010. Devenise proiectul principal al Verzilor. AOC și Markey l-au preluat și l-au diluat: au eliminat prevederea care ar fi interzis exploatarea gazelor de șist și construirea de infrastructură pentru resursele fosile, au eliminat reducerile de fonduri pentru armată necesare finanțării acestui proiect și au mutat termenul limită pentru emisii 0 și energie 100% curată de la anul 2030 la anul 2050“ continuă Hawkins.

Howie Hawkins, fostul prezidențiabil Verde, a lucrat toată viața în construcții și pentru compania de curierat UPS. În alegerile prezidențiale din 2020 a câștigat 0,2% din voturi. [Sursa: campania prezidențială a Verzilor]

Ce rost are să tot candidezi?

La alegerile prezidențiale de anul trecut, Howie Hawkins a fost prezent pe buletinul de vot în doar 30 de state, încă 12 permițându-le alegătorilor să-i scrie numele pe buletin dacă vor. Gloria la Riva a fost prezentă pe buletin în 15 state, cu posibilitatea de a fi votată în încă 13. America are 50 de state, plus Washington, D.C., și e practic imposibil să câștigi președinția dacă nu ești nici măcar votabil într-un sfert dintre aceste jurisdicții.  
 
Atunci de ce să te mai obosești să candidezi, mai ales dacă depui și efort cu strângere de fonduri, strângere de semnături, discursuri, voluntari, și-așa mai departe?
 
„Pentru noi, a fost o modalitate de a vorbi cu oamenii despre pandemie, despre necesitatea asigurării medicale gratuite pentru toată lumea. Proiectul nostru politic este muncă non-stop – în alegeri, în stradă, peste tot“ spune La Riva.
 
Și candidatul Verzilor are o viziune similară asupra utilității prezentării la alegeri. „Dacă nu participăm la alegeri, renunțăm la tot? Nu putem renunța, pentru că schimbările climaterice sunt o problemă de viață și moarte. Noua cursă a înarmării nucleare e o problemă de viață și moarte. Sărăcia e o problemă de viață și moarte“ spune Hawkins, care a candidat fără succes în cel puțin 25 de scrutinuri din 1993 încoace, inclusiv la cele pentru funcțiile de consilier local (3 ori), primar (odată), guvernator (3 ori), deputat (3 ori), senator (odată) și președintele SUA (odată).
 
Hawkins e conștient că dacă sistemul electoral american rămâne neschimbat, partidele terțiere au șanse minuscule să fie reprezentate în conducerile statelor (parlament statal, guvernator) sau la nivel federal (Congres, președinte). Deocamdată își pune speranțele în adoptarea sistemului votului preferențial (pe care l-am explicat aici), care le-ar permite simpatizanților să voteze cu Verzii și să-i bifeze pe Democrați în poziția a doua, asigurându-se astfel că nu divizează votul stângii în favoarea Republicanilor. Viitorul însă nu sună neapărat bine din acest punct de vedere: anul trecut, alegătorii din statul Massachusetts, unul dintre cele mai progresiste state americane, s-au împotrivit adoptării sistemului de vot preferențial.

Recomandări:

  • 62% dintre americani consideră că scena politică americană are mare nevoie de partide terțiare.
  • Două păreri informate despre oportunitatea unui partid terțiar puternic de la doi comentatori New York TimesThomas Edsall și Bret Stephens.
  • La Riva spune că succesul relativ al lui Bernie Sanders se datorează valului stângist care a cuprins America odată cu mișcarea Occupy din 2011. Am scris despre Occupy, precum și despre asemănările sale cu mișcările Dreamers, #MeToo și Black Lives Matter, într-o ediție trecută a acestui newsletter.
  • În acest editorial, Howie Hawkins se plânge că stângiștii americani și-au abandonat principiile în fața primejdiei realegerii lui Trump în funcția de președinte.
Share on email
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Statele Întortocheate ale Americii este un newsletter bilunar produs de colegul nostru Răzvan Sibii, jurnalist și prof de jurna în Amherst, Massachusetts, SUA. Poți să te înscrii la newsletterul lui aici

Autorul

Susține poveștile noastre ca să înțelegi contextul în care trăim

Nu știm dacă vom mai exista în 2022. Însă până atunci facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem.

Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne definesc viața, să le traducem în narațiuni profunde care te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta. Ne dorim să închizi articolele noastre mai bine echipat pentru haosul informațional care ne înconjoară.

Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună.

Poți să ne susții jurnalismul dacă devii Explorator Inclusiv începând cu doar 3€/lună.

Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

Nu știm dacă vom mai exista în 2022. Însă până atunci facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem.

Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne definesc viața, să le traducem în narațiuni profunde care te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta. Ne dorim să închizi articolele noastre mai bine echipat pentru haosul informațional care ne înconjoară.

Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună.

Poți să ne susții și mai mult jurnalismul dacă inviți un prieten să devină Explorator Inclusiv începând cu doar 3€/lună.