Mă bucur că ești alături de mine de la începutul acestei călătorii prin războaiele culturale americane.
Una dintre faliile socio-culturale care mă fascinează de câțiva ani încoace este cea care se cască tot mai mult între cei care militează pentru extinderea dreptului de vot la cât mai multe categorii de oameni și cei care preferă să trateze dreptul la vot ca pe un privilegiu pe care trebuie să dovedești că îl meriți.
La ora actuală, în prima categorie găsești în general progresiști și libertarieni, iar în cea de-a doua categorie găsești conservatori și „moderați”. Luptele cele mai grele se dau pe dreptul de vot al următoarelor grupuri demografice:
- Minorii între 16 și 18 ani. Astăzi, aceștia au drept de vot la nivel local în doar câteva localități. Campania pro-vot nu e încă foarte vizibilă la nivel național, dar câștigă în proeminență an de an.
- Rezidenții permanenți ne-cetățeni. În țara cu cei mai mulți imigranți din lume, discuția despre dreptul milioanelor de Green Card-ări de a participa activ la viața politică a comunităților în care trăiesc e greu de evitat. Între 1776 și 1926, imigranții fără cetățenie puteau vota în multe state și chiar și la nivel federal. La ora actuală însă, mai există doar o mână de UAT-uri care permit unor anumite categorii de non-cetățeni să voteze în unele scrutinuri locale.
- Unele persoane cu dizabilități mintale. Majoritatea statelor exclud unele persoane de la vot pe baza unui diagnostic de sănătate mintală. Cui îi este luat dreptul de vot și cui îi este permis depinde de la stat la stat. Activiștii pentru drepturile persoanelor cu dizabilități se luptă de multă vreme să convingă legislatorii să restrângă drastic ariile de acțiune ale acestor reglementări.
- Cetățenii americani din patru teritorii „neîncorporate” aflate sub suveranitatea Statelor Unite: Puerto Rico, Guam, Insulele Virgine Americane și Insulele Mariane de Nord. (Locuitorii din Samoa Americană au un statut ambiguu). Mai bine de trei milioane de cetățeni americani stau pe margine la alegerile prezidențiale.
- Cetățenii fără acte de identitate. America nu are o carte de identitate la nivel național. Majoritatea americanilor se legitimează cu permisul de conducere, însă există destui cetățeni care nu au nici permis – și nici pașaport, nici vreo carte de identitate eliberată de către autoritățile statale. Chiar dacă e greu de crezut din perspectiva unui european, în 16 state plus Washington, D.C., cetățenii pot vota fără să arate vreun act de identitate. În unele state, trebuie doar să semneze o declarație cum că înțeleg că votarea frauduloasă este o infracțiune, iar în altele trebuie doar să-și spună numele și adresa, informații care vor fi ulterior verificate în baza de date a statului. Totul se verifică după alegeri și, în caz de fraudă electorală, vinovații sunt pedepsiți, iar rezultatul alegerilor este schimbat dacă e nevoie.
- Persoanele încarcerate sau care au fost condamnate pentru infracțiuni (de obicei) grave. Cam 6 milioane de americani și-au pierdut dreptul de vot pentru că au avut întâlniri de gradul III cu sistemul judiciar și mulți nu și-l vor mai recupera niciodată.
Această ultimă categorie de americani fără drept de vot mă interesează în mod special. Predau cursuri despre încarcerare la University of Massachusetts Amherst și, din când în când, mai predau și cursuri de jurnalism în pușcării.
Nu mai am de mult iluzii romantice în legătură cu oamenii din închisori, dar mă scot din sărite și ipocriziile „law and order” ale purtătorilor de cravată mari amatori de fraude fiscale și ciupit de fund de secretară. Așa că am zis să văd cum stă treaba cu dreptul de vot al americanilor din pușcării.
Când îmi învăț studenții de la Jurnalism cum să-și conceptualizeze un articol, le amintesc constant că dacă vor vorbi în material despre niște oameni, să facă bine să încerce din răsputeri să și vorbească cu acei oameni – mai ales când e vorba de categorii vulnerabile, cum ar fi victimele abuzurilor de tot felul, persoane încarcerate, imigranți fără acte legale etc.
Mi-am aplicat și mie lecția asta și am făcut interviuri (prin email) cu doi bărbați încarcerați pe viață într-o închisoare statală din New Jersey. Am mai vorbit apoi și cu o activistă, am luat la puricat o grămadă studii și analize și până la urmă am pus-o de-un articol lunguieț.
Dacă te interesează subiectul sistemului de încarcerare american, îți recomand următoarele resurse:
- „The New Jim Crow” de Michelle Alexander – Publicată în 2010, această carte continuă și acum să facă valuri cu argumentul ei cum că încarcerarea în masă a afro-americanilor reprezintă o a treia etapă a Supremației Albe, după sclavagism și perioada „Jim Crow”.
- „13th” – Un documentar regizat în 2016 de Ava DuVernay, în care se analizează traiectoria amețitoare a fenomenului de încarcerare în masă, de la ratificarea celui de-al 13-lea Amendament la Constituția Statelor Unite, care interzice sclavagismul dar admite munca forțată drept pedeapsă pentru încălcarea legii, și până la unele incidente relativ recente în care diverși afro-americani au fost uciși de către polițiști.
- „Ear Hustle” – Un podcast deja celebru (a fost și finalist la Pulitzer) produs de către persoane încarcerate în San Quentin State Prison, cea mai veche închisoare din California și una dintre cele mai cunoscute în America.
- San Quentin News – De departe cea mai serioasă publicație din întreg sistemul penitenciar american.
- „Prison State” – Un documentar marca Frontline/PBS din 2014 care urmărește traseele întortocheate a patru americani (două adolescente și doi bărbați trecuți de vârsta a doua, toți afro-americani) care încearcă din răsputeri să iasă din pușcărie – sau să nu intre din nou, odată eliberați.
- Prison Policy Initiative și The Sentencing Project – Două dintre cele mai importante ONG-uri din domeniul reformei sistemului penitenciar american. Aici găsești și aproape 100 de linkuri la diverse rapoarte, proiecte și analize despre încarcerare și dreptul la vot.
- The Marshall Project – Un site de jurnalism profesionist care se axează pe sinteze originale și agregare de știri despre sistemul de încarcerare și sistemul de imigrare american.
America e mare, eterogenă, complexă și paradoxală. E teză, antiteză și sinteză. Are mulți de ăia, dar și mulți de ăialalți, și cu toții dau bătălii grele pe tărâmul „adevăratelor valori americane”. Nimic nu mă frustrează și bucură mai mult, din punct de vedere jurnalistic, decât să mă educ pe diverse teme americane și apoi să încerc să explic altora cum și de ce ticăie Țara Tuturor Posibilităților.
Dacă te roade vreo nelămurire în legătură cu sistemele pe baza cărora funcționează America, spune-mi și mă pun cu burta pe carte și cu mâna pe telefon. Am să încerc să găsesc niște răspunsuri și să ți le dau într-un format cât mai citibil. Până atunci, te invit să-mi citești materialul despre încarcerare și dreptul la vot.
Mulțumesc!
Răzvan
corespondent Inclusiv
Amherst, Massachusetts, SUA
