„Falsificate”

Penultima oară când l-am vizitat, avea frigiderul plin de medicamente, printre care și Enbrel. Ce n-a mai încăput în frigider, lângă felii de pizza și pungi de la FoodPanda, a băgat în șifonier lângă haine. Ultima dată când ne-am văzut venea de la cumpărături și avea o sacoșă cu alte trei cutii. 

Ca să nu intre în sistemul de sănătate astfel de tratamente, în 2011 a apărut Directiva Europeană 2011/62/UE. În industria farmaceutică e cunoscută ca Directiva Medicamentelor Falsificate. Actul normativ stabilește că e falsificat orice medicament pentru care se prezintă în mod fals:

Identitatea, inclusiv ambalajul și etichetarea, denumirea sau compoziția în ceea ce privește oricare dintre ingredientele sale, inclusiv excipienți și puterea ingredientelor respective;

Adică toate dozele de Enbrel care au avut conținutul verde, de exemplu; sau cele din cutiile pe care doctorii au scris cu pixul „1 / săptămână”, dar pe care Cristi le-a schimbat în cutii cu alt termen de expirare ca să pară noi.

Sursa, inclusiv producătorul, țara de fabricație, țara de origine, deținătorul autorizației de introducere pe piață; 

Adică toate seringile de Enbrel pe care le-a avut Cristi și care n-au venit direct de la Pfizer, producătorul american oficial, ci din apartamentul lui.

Istoricul, inclusiv înregistrările și documentele referitoare la canalele de distribuție utilizate.

Adică toate cutiile de Enbrel pe care le-a avut Cristi și care au intrat în piață pe la farmaciști care au falsificat acte ca să poată pune în raft cutii care au mai fost decontate o dată.

Cutiile de Enbrel din șifonierul lui Cristi puteau fi blocate înainte să ajungă la pacienți dacă erau monitorizate una câte una, nu după loturi, la grămadă, cum am explicat în primul episod al acestei serii. Directiva europeană a impus înființarea unor organisme care să monitorizeze fiecare cutie de tratament în parte, nu doar loturile de medicamente, cum făcea statul român.

Trebuia implementată până în 9 februarie 2019. Cu un an înainte avea loc la Palatul Parlamentului întâlnirea în care era bătută în cuie această dată limită. Întâlnirea a fost organizată de Organizația de Serializare a Medicamentelor din România (OSMR), organismul local responsabil de implementarea directivei europene în România.

Ei monitorizează acum toate tratamentele din România.

Cum ar trebui să funcționeze și cum funcționează

Medicamentele se fac în fabrici curate ca sălile de operație. Acolo muncesc chimiști, farmaciști, fizicieni și chiar și medici. Sunt făcute după rețete atent cântărite, cu tehnologii de mare precizie. 

Pe fiecare cutie făcută după standardele europene e imprimat codul unic, adică cel lung. 

Fabrica îl bagă în baza de date a OSMR, iar apoi vinde cutia unui depozit farmaceutic. Cei de-acolo scanează codul ca să confirme c-a trecut pe la ei și abia apoi o vând unei farmacii. 

Angajații din lanțuri farmaceutice ca Dona, Sensiblu sau Catena ar trebui să scaneze și ei cutia ca să confirme c-au primit-o. 

Când te duci să-ți iei tu medicația, farmacistul ar trebui să o mai scaneze o ultimă dată înainte să ți-o dea. 

Astfel, acea cutie iese din sistem, iar codul ei devine invalid. Traficanții spun că este „verificată” sau „închisă”, iar asta le încurcă afacerile pentru că nu poate fi pusă din nou în circuit. Dacă mai apare în altă farmacie, sistemul administrat de OSMR își dă seama că primul pacient care a primit tratamentul nu și l-a luat, iar cutia s-a întors din nou pe piață. Deci nu a venit de la fabrică, ci de undeva din piața neagră, de la o sursă ca Cristi.

Când l-am vizitat pe Cristi penultima dată, avea în frigider 23 de cutii de Humira, trei cutii de Enbrel și patru de Sutent, un tratament oncologic folosit împotriva cancerului de rinichi. În total, la prețul de raft al oricărei farmacii, aceste medicamente au fost decontate de stat cu peste 140.000 lei. L-a sunat „un intermediar”, cum îi numește el pe alți traficanți care sunt în legătură cu farmaciști care cumpără marfă din piața neagră.

„Am două S-uri verificate”, a spus el despre Sutent. „Îmi trebuie două cutii, dacă poți să le schimbi.” 

Codurile sunt inscripționate pe cutii. Dacă același medicament e băgat într-o cutie neverificată, atunci cutia e ca nouă, iar OSMR n-o vede drept falsificată.

99% dintre farmaciile românești au intrat în acest sistem unic european, au scanner și toate medicamentele pe care le primesc au coduri unice. 

Cum îi mai merge afacerea lui Cristi într-un asemenea sistem? Simplu.

În vara lui 2019, când jumătate dintre aceste farmacii aveau deja un scanner instalat, sub 3% din toate medicamentele înregistrate de producători erau verificate înainte să ajungă la pacienți. Între timp, OSMR nu a mai publicat rapoartele complete și nu putem ști câte tratamente sunt scanate când ajung în mâinile pacienților.

Când o farmacie îți vinde ție un tratament, lucrează cu mai multe baze de date în același timp pentru fiecare pastilă în parte. O farmacistă, de exemplu, extenuată de birocrația de după tejghea, mi-a povestit că „am de scanat cardul de fidelitate, cardul de sănătate, rețeta, am de băgat vânzarea în softul intern și mai trebuie să dau și bon fiscal”. Pe lângă asta ar mai trebui să scaneze și codul care o ferește de marfa din piața neagră. „E prea multă birocrație când pe om îl doare și mai sunt alții la coadă”, crede ea.

Farmaciile care nu verifică medicamentele date bolnavilor sunt porți deschise pentru Cristi, pe-acolo își poate băga marfa din piața neagră. Dacă farmaciștii nu scanează cutiile înainte să le dea bolnavilor, atunci ele nu apar ca ieșite din sistem chiar dacă între timp conținutul unei seringi devine verde ca cele de Enbrel. 

Un angajat al Agenției Medicamentului tranșează scurt problema: „Dacă nu se folosesc, degeaba avem scannere”, iar OSMR nu știe câte farmacii chiar folosesc aceste scannere, ci doar că și le-au instalat.

Organizația de Serializare mi-a spus că „până la acest moment” nu a fost identificat în țara noastră „niciun medicament falsificat.” Doar la sud de Dunăre, unde mai mulți traficanți români își vând marfa, inclusiv Cristi, „este în investigație un caz cu Agenția Națională a Medicamentelor din Bulgaria.”

Dacă nu sunt prinși, traficanții își continuă afacerile.

„Dacă aveam 2,5 milioane de euro cash, banu’ jos, luam toată marfa de la italieni și găseam eu unde s-o dau, ori la noi, ori la bulgari. Și dacă n-o băgam pe toată și mai rămâneam cu o parte, cu un profit de 100% tot ieșeam”, spune hotărât Cristi. Oferta avea și cutii de medicamente cu coduri lungi, și cu coduri scurte.

O farmacistă care bagă la vânzare medicamente colectate de la Cristi din piața neagră i-a zis că îl plătește doar pentru cutiile care nu au fost scanate, nu și pentru celelalte. Pe cele scanate corespunzător nu le poate deconta de două ori din bugetul Casei de Asigurări și le numește „închise”.

„Nu-mi stă în caracter să vorbesc urât de cine închide marfa”, i-a spus lui Cristi nervoasă pe colegii ei de breaslă care își fac treaba legal și-i încurcă afacerile cu medicamentele negre.

În primele episoade au apărut medicamente pe care statul român nu le poate monitoriza. În episodul 3 vă arăt cum și medicamentele monitorizate corect de către instituțiile statului își pierd urma. 

Următoarea investigație iese din stradă și intră în birouri, la gulerele albe ale industriei. Din calculatoarele criptate ale unei corporații am obținut informații care n-au mai apărut niciodată public până acum despre motivele pentru care oamenii rămân fără tratamente.