fbpx

Crima organizată se bate cu industria farmaceutică și autoritățile

19/02/2020

Lectură de 12 minute
Statul și industria nu monitorizează eficient doctoriile cu care ne tratăm. Au pus la punct una dintre cele mai mari baze de date comune europene ca să blocheze traficul de medicamente, dar afacerile traficanților merg în continuare. În cutiile venite din piața neagră, în loc de tratamentul pentru cancer, bolnavii pot găsi bucăți de cretă sau ibuprofen
  • Traficanții de medicamente cumpără tratamente decontate de la bolnavi săraci și le bagă în spitale sau farmacii ca să mai fie decontate încă o dată pentru alți bolnavi
  • Statul și industria nu monitorizează eficient doctoriile cu care ne tratăm. Au pus la punct una dintre cele mai mari baze de date comune europene ca să blocheze traficul de medicamente, dar afacerile traficanților merg în continuare. În cutiile venite din piața neagră, în loc de tratamentul pentru cancer, bolnavii pot găsi bucăți de cretă sau ibuprofen 
  • În acest episod, Cristi ne bagă și mai adânc în piața subterană. Îmi arată cum se ferește de autorități 
  • La finalul acestor investigații voi avea nevoie de ajutorul tău ca să închidem cercul, deci intră în comunitatea Inclusiv și abonează-te la newsletter

10 februarie 2018. Într-un vestiar de la o sală de forță din București sună un telefon. Prefixul e +39, adică apelul vine de la un număr de Italia. Proprietarul telefonului, Cristi, un traficant de medicamente născut și crescut în București, nu poate răspunde pentru că are mănuși de box. Se antrenează cu agenți de securitate de la firme private. L-ați cunoscut pe plaja din Eforie Nord, în primul episod al acestei serii despre siguranța medicamentelor noastre. 

După antrenament, vede un apel pierdut pe WhatsApp și șapte mesaje:

Poză. Poză. Poză. Poză. Poză. Poză. 

„35% din prețul real.”

Două dintre poze surprind un ecran de calculator, o pagină de Microsoft Word. Celelalte patru sunt niște foi într-o mașină. Liste cu medicamente.

Cristi a primit o ofertă. Cel mai ieftin produs e doar 7,30 euro. Cel mai scump e 2.152,31 euro. Reducerea de „35% din prețul real” a fost deja inclusă în oferta de pe numărul de Italia: medicamente pentru suferinzi de cancer și de inimă, de boli autoimune sau respiratorii, de ficat, astm, epilepsie, boli nervoase. În total, 48 de tipuri de tratament, mii de cutii.

Ca să ia toată marfa, Cristi are nevoie de două milioane și jumătate de euro cash. Profitul lui s-ar putea ridica și la un milion de euro, dacă găsește depozite și farmacii care să înghită această felie din piața neagră și s-o dea mai departe bolnavilor. 

Aceste doctorii au un istoric pe care nici Cristi nu-l cunoaște, pot veni de la pacienți care și-au vândut tratamentele, din spitale prădate de doctori, infirmiere și asistente sau pot fi făcute pur și simplu de la zero de traficanți.

Medicamentele al căror istoric nu îl cunoaște nimeni sunt „contrafăcute”, spune legea. Ele nu vin din fabricile La Roche, Bayer sau Antibiotice Iași, ci de la numere cu prefix de Italia, de exemplu, sau de la traficanți ca Cristi.

În acest episod al seriei „Unde sunt pastilele” încerc să aflu, de fapt, unde sunt autoritățile.

Ce fel de medicamente vin din piața neagră

Cu o zi înainte ca oferta primită de pe numărul de Italia să ajungă la Cristi, în februarie 2018, la Palatul Parlamentului a avut loc evenimentul „Siguranța Pacientului prin Siguranța Medicamentului.” 

Au fost acolo capii industriei farmaceutice, oficiali din Casa de Asigurări, Ministerul Sănătății, deputați și senatori din Comisiile de Sănătate, dar și agenții de lobby. S-au întâlnit ca să blocheze piața neagră, tranzacții ca cea pe care o făcea Cristi în primul episod, pe plaja din Eforie Nord, sau oferte ca cea pe care a primit-o de la numărul cu prefix de Italia. 

Cristi era în Bulgaria, unde vindea un rucsac de medicamente cumpărate de la pacienți. Unul dintre produsele pe care le dădea se cheamă Enbrel. E pentru spondilită anchilozantă și poliartrită reumatoidă, boli autoimune care atacă oasele și articulațiile. Aceste afecțiuni sunt forme extreme de reumatism, iar bolnavii trăiesc cu dureri insuportabile care-i pot imobiliza. În țara noastră sunt peste jumătate de milion de oameni afectați, iar câteva zeci de mii de se tratează cu astfelde  medicamente decontate de Casa de Asigurări. Ca să-și facă efectul, tratamentul trebuie ținut în frigider, la temperaturi între 2 și 8 grade Celsius. Dacă stă la căldură mai mult timp, conținutul incolor al seringilor se face verde. 

„Dacă le bag câteva ore în frigider, își revine la loc, frate!”, mi-a zis sigur pe el Cristi, fără să știe dacă asta anulează sau nu efectul seringilor. 

Am povestit mai multor farmaciști despre cum se colorează seringile de Enbrel, dacă nu sunt ținute în condițiile pe care producătorul le-a scris pe prospect. Odată ce conținutul își schimbă culoarea, „în cel mai bun caz” nu își face efectul. Cel mai rău caz nu e cunoscut pentru că nu a fost cercetat. Nu există studii clinice pe pacienți injectați cu Enbrel expirat sau stricat din cauza căldurii. Producătorul spune clar: dacă serul din seringă devine tulbure sau se colorează, tratamentul nu trebuie injectat. Atât. Toate farmaciile au dulapuri speciale sau frigidere în care stau astfel de medicamente, monitorizează temperatura chiar și la minut, și în frigidere, și în fiecare cameră în parte, iar farmaciștii nu au mai întâlnit Enbrel înverzit. Legislația pentru farmacii spune că astfel de medicamente, ca Enbrelul de la Cristi care „își revine la loc”, se distrug, nu se administrează oamenilor.

Doze de Enbrel care-au fost verzi, iar apoi s-au decolorat din nou într-un frigider de traficant au intrat în sistemul de decontări al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate din România. Adică au fost plătite pentru bolnavi asupra cărora nu știm ce efecte au avut. 

Cristi a avut doar o mică parte din aceste medicamente. Le-a cumpărat de la pacienți, le-a plimbat prin soare, s-au înverzit, le-a trecut prin frigider, iar apoi le-a livrat unor farmaciști ca să le mai deconteze încă o dată din același buget public. 

„Falsificate”

Penultima oară când l-am vizitat, avea frigiderul plin de medicamente, printre care și Enbrel. Ce n-a mai încăput în frigider, lângă felii de pizza și pungi de la FoodPanda, a băgat în șifonier lângă haine. Ultima dată când ne-am văzut venea de la cumpărături și avea o sacoșă cu alte trei cutii. 

Ca să nu intre în sistemul de sănătate astfel de tratamente, în 2011 a apărut Directiva Europeană 2011/62/UE. În industria farmaceutică e cunoscută ca Directiva Medicamentelor Falsificate. Actul normativ stabilește că e falsificat orice medicament pentru care se prezintă în mod fals:

Identitatea, inclusiv ambalajul și etichetarea, denumirea sau compoziția în ceea ce privește oricare dintre ingredientele sale, inclusiv excipienți și puterea ingredientelor respective;

Adică toate dozele de Enbrel care au avut conținutul verde, de exemplu; sau cele din cutiile pe care doctorii au scris cu pixul „1 / săptămână”, dar pe care Cristi le-a schimbat în cutii cu alt termen de expirare ca să pară noi.

Sursa, inclusiv producătorul, țara de fabricație, țara de origine, deținătorul autorizației de introducere pe piață; 

Adică toate seringile de Enbrel pe care le-a avut Cristi și care n-au venit direct de la Pfizer, producătorul american oficial, ci din apartamentul lui.

Istoricul, inclusiv înregistrările și documentele referitoare la canalele de distribuție utilizate.

Adică toate cutiile de Enbrel pe care le-a avut Cristi și care au intrat în piață pe la farmaciști care au falsificat acte ca să poată pune în raft cutii care au mai fost decontate o dată.

Cutiile de Enbrel din șifonierul lui Cristi puteau fi blocate înainte să ajungă la pacienți dacă erau monitorizate una câte una, nu după loturi, la grămadă, cum am explicat în primul episod al acestei serii. Directiva europeană a impus înființarea unor organisme care să monitorizeze fiecare cutie de tratament în parte, nu doar loturile de medicamente, cum făcea statul român.

Trebuia implementată până în 9 februarie 2019. Cu un an înainte avea loc la Palatul Parlamentului întâlnirea în care era bătută în cuie această dată limită. Întâlnirea a fost organizată de Organizația de Serializare a Medicamentelor din România (OSMR), organismul local responsabil de implementarea directivei europene în România.

Ei monitorizează acum toate tratamentele din România.

Ce e trasabilitatea

Agenția Medicamentului a monitorizat ani de zile pastilele pe care le-am înghițit după un cod ca acesta de pe cutia cumpărată de Cristi în 2016 de la bătrânul de pe plaja din Eforie Nord.

59131XD19

Regulile europene ne-au cerut să le urmărim după un cod ca acesta, unic pentru fiecare cutie. Acest cod vine de pe o altă cutie pe care Cristi a cumpărat-o în 2020 de la același pacient din Eforie Nord. Am schimbat o parte dintre cifre ca autoritățile să nu-l prindă din cauza mea.

080540830155471156731136721099581032020

Codurile scurte apăreau pe mii sau zeci de mii de cutii din același lot, între care nu era nici o diferență. De fiecare dată când Cristi a băgat o astfel de cutie într-o farmacie, Agenția Medicamentului nu a făcut diferența între cele venite de la fabricile de medicamente și cea de la el. 

Astfel, dacă identificau medicamente contrafăcute, erau obligați să retragă toate medicamentele care aveau pe ele același cod scurt. Pentru o cutie falsificată, dispărea din piață tot lotul, adică mii sau zeci de mii de cutii. Pentru asta a apărut Directiva Medicamentelor Falsificate și OSMR.

Codul lung e mult mai complicat. E format la rândul lui din alte patru coduri diferite, data de expirare, codul producătorului, lotul și încă un cod unic global. 

După standardele europene, fiecare cod e unic, iar o cutie problemă poate fi identificată între celelalte cutii bune. 

Organizația de Serializare a Medicamentului din România (OSMR), organismul independent care pune în practică legislația europeană, spune în rapoartele proprii că până la începutul lui 2020, dintre cele 9.551 de farmacii, câte sunt în România, 99% au implementat sistemul de monitorizare pe care l-au anunțat în 2019. 

Cu toate astea, pentru că sistemul european nu funcționează cum ar trebui în țara noastră, afacerile lui Cristi continuă să meargă.

Află mai multe despre cum își spală traficanții pastilele murdare.

Cristi a înregistrat o femeie cu care face afaceri. De bărbați se teme. L-am rugat să își înregistreze discuția cu un partener ca să-mi arate cum decurge o negociere și a acceptat. El se vede cu ea periodic și îi vinde o parte din marfa pe care-o cumpără de la pacienți. Se întâlnesc în cafenele sau, rapid, în mașini. I-a vândut medicamente de zeci de mii de euro de-a lungul anilor. Ea plătește mereu cu bani retrași cash de la bancomat. Când a înregistrat-o, s-au văzut în mașina ei. I-a luat jumătate de minut să numere teancul de bani pentru marfa primită.

Medicamentele pe care le cumpără de la Cristi au venit dintr-un spital bucureștean și vor ajunge în altul, care le va deconta din nou pentru alți pacienți. Cristi le are dintr-un portbagaj de BMW cu număr de Prahova, iar vânzătorul a făcut rost de ele dintr-un alt spital. Un portbagaj plin de cutii cu pastile românești. Indiciul: pe cutii scria, cu pixul „1 / zi”. 

Bărbatul care i-a vândut cutiile e activist pentru drepturile persoanelor care trăiesc cu HIV, a lucrat pentru UNOPA, cea mai mare organizație non-guvernamentală de profil. Obține tratamente pentru bolnavii care nu le găsesc, dar le vinde traficanților.

Speculanții se feresc de astfel de cutii pe care scrie „1 / zi”, cu semne care pot trăda istoricul cutiei când vor să o vândă mai departe. Dar cumpără oricum de la pacienți pentru că au o soluție pentru problema asta. Le schimbă ambalajul într-un alt spital, ca să mai poată fi decontate încă o dată de bugetul Casei de Asigurări.

Schema funcționează în spitale. De exemplu, o asistentă medicală de pe o secție de boli infecțioase din București nu le dă bolnavilor cutiile de carton. Doar tuburile de pastile. Cutiile goale primesc tuburi noi din piața neagră ca să fie decontate din nou cu alt ambalaj. Aceste medicamente despre care vorbește traficanta în înregistrarea următoare sunt pentru HIV, de exemplu.

Asistenta care face afaceri cu traficanții lucrează fie la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, fie la Spitalul Clinic „Victor Babeș”. Doar aceste două spitale bucureștene pot elibera medicamente pentru HIV. Nimeni nu îi poate lua urma pentru că nu scanează cutiile, iar când o face, acestea au coduri valabile, aflate în sistem. 

La aceeași întâlnire, în mașină, femeia scoate demonstrativ din torpedou o cutie de medicamente pentru cancer de ficat, rinichi și tiroidă: Nexavar. Un tratament oncologic pentru care statul român a plătit cel p uțin 14.000 lei, dar care a ajuns în piața neagră.

La aceeași întâlnire Cristi s-a plâns că în piața neagră sunt traficanți care bagă și „căcaturi” în cutiile de medicamente decontate de Casa de Asigurări. Au convenit că „nu se face.” În Sutent, tratament oncologic ca cel furat în parcarea Carrefour, despre care v-am povestit în primul episod, „au băgat Nurofen.” Sutent poate să lupte cu un cancer de rinichi, de exemplu, iar Nurofen nu poate trata mai mult decât o durere de cap. Pastila de Sutent e roșie, cea de Nurofen e albă. Pacienții britanici au găsit în cutii de Sutent venite din România chiar și cretă. În 2014 polițiștii au investigat acele bucăți de cretă, dar n-au identificat autorii.

Cum ar trebui să funcționeze și cum funcționează

Medicamentele se fac în fabrici curate ca sălile de operație. Acolo muncesc chimiști, farmaciști, fizicieni și chiar și medici. Sunt făcute după rețete atent cântărite, cu tehnologii de mare precizie. 

Pe fiecare cutie făcută după standardele europene e imprimat codul unic, adică cel lung. 

Fabrica îl bagă în baza de date a OSMR, iar apoi vinde cutia unui depozit farmaceutic. Cei de-acolo scanează codul ca să confirme c-a trecut pe la ei și abia apoi o vând unei farmacii. 

Angajații din lanțuri farmaceutice ca Dona, Sensiblu sau Catena ar trebui să scaneze și ei cutia ca să confirme c-au primit-o. 

Când te duci să-ți iei tu medicația, farmacistul ar trebui să o mai scaneze o ultimă dată înainte să ți-o dea. 

Astfel, acea cutie iese din sistem, iar codul ei devine invalid. Traficanții spun că este „verificată” sau „închisă”, iar asta le încurcă afacerile pentru că nu poate fi pusă din nou în circuit. Dacă mai apare în altă farmacie, sistemul administrat de OSMR își dă seama că primul pacient care a primit tratamentul nu și l-a luat, iar cutia s-a întors din nou pe piață. Deci nu a venit de la fabrică, ci de undeva din piața neagră, de la o sursă ca Cristi.

Când l-am vizitat pe Cristi penultima dată, avea în frigider 23 de cutii de Humira, trei cutii de Enbrel și patru de Sutent, un tratament oncologic folosit împotriva cancerului de rinichi. În total, la prețul de raft al oricărei farmacii, aceste medicamente au fost decontate de stat cu peste 140.000 lei. L-a sunat „un intermediar”, cum îi numește el pe alți traficanți care sunt în legătură cu farmaciști care cumpără marfă din piața neagră.

„Am două S-uri verificate”, a spus el despre Sutent. „Îmi trebuie două cutii, dacă poți să le schimbi.” 

Codurile sunt inscripționate pe cutii. Dacă același medicament e băgat într-o cutie neverificată, atunci cutia e ca nouă, iar OSMR n-o vede drept falsificată.

99% dintre farmaciile românești au intrat în acest sistem unic european, au scanner și toate medicamentele pe care le primesc au coduri unice. 

Cum îi mai merge afacerea lui Cristi într-un asemenea sistem? Simplu.

În vara lui 2019, când jumătate dintre aceste farmacii aveau deja un scanner instalat, sub 3% din toate medicamentele înregistrate de producători erau verificate înainte să ajungă la pacienți. Între timp, OSMR nu a mai publicat rapoartele complete și nu putem ști câte tratamente sunt scanate când ajung în mâinile pacienților.

Când o farmacie îți vinde ție un tratament, lucrează cu mai multe baze de date în același timp pentru fiecare pastilă în parte. O farmacistă, de exemplu, extenuată de birocrația de după tejghea, mi-a povestit că „am de scanat cardul de fidelitate, cardul de sănătate, rețeta, am de băgat vânzarea în softul intern și mai trebuie să dau și bon fiscal”. Pe lângă asta ar mai trebui să scaneze și codul care o ferește de marfa din piața neagră. „E prea multă birocrație când pe om îl doare și mai sunt alții la coadă”, crede ea.

Farmaciile care nu verifică medicamentele date bolnavilor sunt porți deschise pentru Cristi, pe-acolo își poate băga marfa din piața neagră. Dacă farmaciștii nu scanează cutiile înainte să le dea bolnavilor, atunci ele nu apar ca ieșite din sistem chiar dacă între timp conținutul unei seringi devine verde ca cele de Enbrel. 

Un angajat al Agenției Medicamentului tranșează scurt problema: „Dacă nu se folosesc, degeaba avem scannere”, iar OSMR nu știe câte farmacii chiar folosesc aceste scannere, ci doar că și le-au instalat.

Organizația de Serializare mi-a spus că „până la acest moment” nu a fost identificat în țara noastră „niciun medicament falsificat.” Doar la sud de Dunăre, unde mai mulți traficanți români își vând marfa, inclusiv Cristi, „este în investigație un caz cu Agenția Națională a Medicamentelor din Bulgaria.”

Dacă nu sunt prinși, traficanții își continuă afacerile.

„Dacă aveam 2,5 milioane de euro cash, banu’ jos, luam toată marfa de la italieni și găseam eu unde s-o dau, ori la noi, ori la bulgari. Și dacă n-o băgam pe toată și mai rămâneam cu o parte, cu un profit de 100% tot ieșeam”, spune hotărât Cristi. Oferta avea și cutii de medicamente cu coduri lungi, și cu coduri scurte.

O farmacistă care bagă la vânzare medicamente colectate de la Cristi din piața neagră i-a zis că îl plătește doar pentru cutiile care nu au fost scanate, nu și pentru celelalte. Pe cele scanate corespunzător nu le poate deconta de două ori din bugetul Casei de Asigurări și le numește „închise”.

„Nu-mi stă în caracter să vorbesc urât de cine închide marfa”, i-a spus lui Cristi nervoasă pe colegii ei de breaslă care își fac treaba legal și-i încurcă afacerile cu medicamentele negre.

În primele episoade au apărut medicamente pe care statul român nu le poate monitoriza. În episodul 3 vă arăt cum și medicamentele monitorizate corect de către instituțiile statului își pierd urma. 

Următoarea investigație iese din stradă și intră în birouri, la gulerele albe ale industriei. Din calculatoarele criptate ale unei corporații am obținut informații care n-au mai apărut niciodată public până acum despre motivele pentru care oamenii rămân fără tratamente.

Au contribuit

Articol realizat în cadrul proiectului „Jurnaliști împotriva Crimei Organizate”, derulat de Fundația Freedom House în parteneriat cu Centrul European pentru Educație și Cercetare Juridică și finanțat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos în România.