fbpx

Cum ar putea 10 miliarde de oameni să trăiască bine în 2050, cu un consum de energie ca acum 60 de ani

23/10/2020

Lectură de 7 minute
E nevoie de acțiune radicală pe toate fronturile. Și de solidaritate.

Contracepție forțată în schimbul ajutorului umanitar e soluția.

Problema e că suntem prea mulți.

COVID-19 e felul naturii de a se ocupa de situație.

Aceste comentarii sunt printre cele mai populare răspunsuri publicate recent în ziarul englezesc The Sun ca reacție la un articol al omului de televiziune David Attenborough despre criza climatică. Dar nu te lăsa păcălit să crezi că același tip de căutat vinovați nu s-ar regăsi și în secțiunea de comentarii a unei publicații progresiste precum The Guardian – chiar dacă rasismul este mai puțin explicit. 

O populație mai mare face mai dificilă tratarea mediului în mod corect. Dar nu există nicio soluție rapidă, în vreme ce chiar și cele mai conservatoare proiecții sugerează o populație globală de peste 8 miliarde până în 2050.

Din fericire, într-o nouă cercetare am descoperit că folosind cu 60% mai puțină energie decât astăzi, ar putea fi furnizate standarde de viață decente unei populații globale de 10 miliarde până în 2050. Asta înseamnă cu trei sferturi mai puțină energie decât se estimează astăzi că ar urma să consumăm în 2050, dacă ne continuăm traiectoria actuală. Practic, am putea trăi bine cu un consum ca în anii 1960.

Consum primar de energie la nivel global - Our World in Data/Vaclav Smil (2017), CC BY

Țări ale nordului global precum Statele Unite sau Australia consumă azi cea mai multă energie pe cap de persoană. Dar acest consum ar putea fi tăiat cu 90%, cu păstrarea garanției unor standarde de viață decente pentru toată lumea. Iar restul de energie necesară ar putea proveni din surse curate și regenerabile.

Cum ar putea să se întâmple toate astea?

 

Viața bună

Obținerea unei asemenea lumi cere acțiune radicală pe toate fronturile, inclusiv introducerea în masă a celor mai bune tehnologii disponibile: cele mai eficiente energetic clădiri, vehicule, electrocasnice și sisteme de iluminat, laolaltă cu cele mai avansate dotări pentru producerea și reciclarea materialelor necesare. 

Necesită și reducerea drastică a cantității de energie și resurse pe care le consumă unii oameni. Nu mai avem loc pentru a doua casă, a doua mașină, dușuri de 20 de minute în a doua baie, înnoirea de două ori pe an a gadgeturilor, încălțări noi pentru fiecare anotimp sau farfurii pline vârf cu carne roșie, șapte seri pe săptămână. 

Ar trebui să ținem în frâu nivelurile de consum excesiv ale celor prosperi ca să creștem condițiile de trai ale celor 3,5 miliarde de oameni care trăiesc cu mai puțin de 5€ pe zi. În alte cuvinte, trebuie să aplatizăm inegalitățile globale și naționale. În studiul nostru, am permis persistența inegalităților în ceea ce privește consumul de energie doar acolo unde nevoile o dictează. În climate deosebit de reci sau de calde e nevoie de mai multă energie pentru încălzire și răcire. În țări mai puțin populate oamenii trebuie să călătorească mai mult ca să-și satisfacă nevoile. 

Dar ce înțelegem prin trai decent? Noțiunea pe care o folosim e la distanță mare de cea definită de cultura de consum. Dar e la fel de departe de orice se aseamănă cu sărăcia. Ar însemna locuințe de mărimi adecvate care să mențină temperaturi confortabile pe tot parcursul anului, cu apă curată și caldă. O mașină de spălat, frigider cu congelator, laptopuri și telefoane în fiecare casă. Suficiente spitale și școli ca să garanteze accesul universal, și de trei ori mai mult transport public de persoană decât există astăzi în cele mai bogate țări ale lumii.

Reducem din mașini, extindem transportul public. Fotografie de Adelin Preda pe Unsplash

Susține poveștile care ne ajută să înțelegem lumea în care trăim

Nu știm dacă vom mai exista în 2021. Însă până atunci facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem, poveștile de care avem nevoie ca să mergem mai departe. 

În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună. 

Munca noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori, pentru că am vrut să demonstrăm că un asemenea model poate funcționa și în România. Însă e extrem de greu, așa cum ne așteptam. Poți să ne susții explorările prin această lume mereu în schimbare începând cu doar 3€/lună.

Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

Nu știm dacă vom mai exista în 2021. Însă până atunci, facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem, poveștile de care avem nevoie ca să mergem mai departe. 

În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună. 

Munca noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori, pentru că am vrut să demonstrăm că un asemenea model poate funcționa și în România. Însă e extrem de greu, așa cum ne așteptam. Poți să ne susții explorările prin această lume mereu în schimbare invitându-i pe prietenii tăi să devină membri, începând cu doar 2€/lună.

În mod clar, când unii oameni spun că ecologiștii vor să ne întoarcem cu toții în peșteră nu se gândesc la această imagine. Sau se gândesc la peșteri mai degrabă luxoase. Reducerile majore din necesarul de consum nu prezintă bariere celor care au un standard de viață foarte ridicat. Rezolvarea crizei ecologice nu trebuie să fie un atac asupra traiului modern, așa cum se tem mulți. 

Dar este un atac asupra vieții moderne în multe alte feluri. Această viziune nu se poate împăca cu un sistem care cere creștere permanentă în producția economică pentru păstrarea nivelului forței de muncă, sau cu un sistem care motivează mutarea fabricilor în locuri în care distrugerile ecologice agresive sunt inevitabile și salariile abia ajung pentru subzistență. 

Noua lume

Ruina ecologică nu este singura provocare a secolului 21 pentru care capitalismul pare nepregătit. Viitorul e plin de frici că inteligența artificială și automatizările vor aduce șomaj în masă, adâncirea inegalităților sau chiar caste biologice de supraoameni. O lume cu standarde de viață decente folosind minimum de energie cere și aplatizarea inegalităților globale. Însă aceste evoluții promit să ne împingă exact în direcția opusă. 

Ne place sau nu, schimbarea vine. Am putea să vedem schimbarea totală a Uber cu mașini fără șofer și fabrici robotice care produc cărnuri sintetice din belșug. Chiar și bucăți mari de servicii medicale și juridice ar putea fi externalizate algoritmilor hrăniți cu torenți de date culese din toată lumea. Toate astea în paralel cu o creștere accelerată a populației în vârstă, care necesită mai multe îngrijiri. 

Putem să ne descurcăm dacă mergem înainte tot așa? Într-o lume tot mai automatizată, lipsa muncii înseamnă lipsa veniturilor – cine va cumpăra atunci toate chestiile produse de fabrici automatizate? Pare de neconceput, însă creșterea activității economice suficient încât să ții o lume de 10 miliarde de oameni angajată de la nouă la cinci, laolaltă cu toată producția automatizată, ar însemna mai mult ca sigur ca planeta să se ardă. 

Mulțumim că ne citești.

Abonează-te la newsletter.

Într-o lume nouă de mașini inteligente care fac mare parte din treabă, cu tot mai puțin spațiu și din ce în ce mai mulți oameni prea bătrâni pentru muncă, salariile și banii ar putea să-și piardă sensul. Va trebui să regândim total sistemele de proprietate și distribuție.

Și de ce nu? Tehnologiile care susțin automatizarea sunt rezultatul a sute de ani de ingeniozitate umană (și noroc prostesc). De ce ar trebui ca beneficiile să fie capturate de o minoritate de proprietari super-bogați?

Servicii de bază universale – inclusiv asigurarea de locuințe de către stat, sănătate, educație și transport, pe lângă altele – ar putea fi necesare ca să se asigure nevoile fundamentale ale tuturor. Asta ar putea fi baza pentru un trai decent într-o lume cu mai puțină muncă, ceea ce le-ar da oamenilor suficient timp ca să ofere muncă neplătită de îngrijire a copiilor, a celor cu probleme mintale și a tot mai mulți vârstnici. 

Suntem departe de viziunile utopice ale luxului pentru toți, dar furnizarea de condiții de trai decente tuturor este deja o realitate posibilă tehnologic. Când alternativa este o catastrofă ecologică și disoluția socială, a aspira la o asemenea lume pare nu doar de dorit, ci esențial.

Acest articol a fost publicat inițial în limba engleză în The Conversation

Mai poți citi sau viziona în Orașul de mâine:

Liviu Bărbulescu, 28 septembrie 2020
Trenul urban și tramvaiele - viitorul mobilității în Capitală
Știm cu toții că Bucureștiul e sufocat de mașini. Am putea să demolăm jumate de oraș ca să facem loc pentru toate mașinile, sau am putea să căutăm soluții de mobilitate mai departe de mașina personală.
Liviu Bărbulescu, 28 septembrie 2020
Vlad Tăușance, 5 octombrie 2020
Unde ni se duc orașele?
În ultimii zece ani, am văzut atât orașe adâncindu-se în faliment, cât și orașe în care experimentele sau încăpățânarea dau rezultate încurajatoare. În următorii zece ani, vom vedea și mai clar o transformare, în bine sau rău, accelerată în patru mari direcții: evoluția dramatică a pieței muncii, cotele îngrijorătoare ale poluării și traficului, reprezentarea noii clase de mijloc în politică, precum și criza COVID-19.
Vlad Tăușance, 5 octombrie 2020
Matei Bărbulescu, 12 octombrie 2020
Cum să murim mai puțin la cutremur
Bucureștiul e cea mai vulnerabilă capitală europeană în caz de cutremur major. Nu se știe când, dar va veni cu siguranță. Consolidarea miilor de clădiri care au nevoie de intervenții ar dura zeci de ani. Așa că e extrem de important să ne pregătim pentru ce e mai rău. Și s-o facem cât mai rapid.
Matei Bărbulescu, 12 octombrie 2020
Dorothée Hasnaș, 19 octombrie 2020
București 2057
Se spune că orașul e un organism eficient, însă asta e valabil doar atâta timp cât e administrat corect. Orice sistem administrat prost duce la neîncredere în autoritate, corupție, instabilitate politică și în final la scădere economică, la sărăcie. Cum ar putea arăta capitala României peste câteva decenii?
Dorothée Hasnaș, 19 octombrie 2020
Joel Millward-Hopkins, 26 octombrie 2020
Cum ar putea 10 miliarde de oameni să trăiască bine în 2050, cu un consum de energie ca acum 60 de ani
Joel Millward-Hopkins, 26 octombrie 2020
Alexander Dangel, 2 noiembrie 2020
Porumbeii monitorizează poluarea aerului. O vei face și tu în Orașul de mâine?
Aerul poluat omoară prematur 7 milioane de oameni în fiecare an. Ar putea fi monitorizarea aerului de către cetățeni un răspuns de impact la această criză continuă?
Alexander Dangel, 2 noiembrie 2020
Ruxandra Pătrașcu-Maian, 9 noiembrie 2020
Cum se construiește un spital modern în România
Ruxandra Pătrașcu-Maian, 9 noiembrie 2020
Vlad-Marko Tollea,
Orașele noastre sunt rasiste, la fel ca noi. Ce avem de făcut?
Cum stăm cu rasismul în Timișoara, orașul românesc ce se va prezenta continentului drept Capitala Europeană a Culturii în 2021.
Vlad-Marko Tollea,
noiembrie 2020
TBD
În curând...
noiembrie 2020