fbpx

„De ce să distrugi ceva care funcționează?”

11/02/2021

Lectură de 7 minute
Sigur i-a plăcut și ei - newsletter bilunar

Cazurile de violență domestică au crescut în 2020 față de anul precedet. Factorii principali pentru această creștere au fost perioadele de carantină și tensiunile financiare cauzate de pandemie.  

„Numărul apelurilor la serviciul de urgență 112 cu privire la conflicte și agresiuni fizice cu victime a crescut cu aproape 18% față de anul 2019, fiind înregistrate 70.889 de astfel de apeluri la 112”, scrie Centrul FILIA. 

Până în 2019, în București, exista un singur centru deschis non-stop pentru victimele violenței domestice: Casa Invicta, un proiect al Asociației Anais

Dar de la 1 mai 2019, acest adăpost a fost închis pentru că Primăria Capitalei a tăiat fondurile. Adăpostul a fost înlocuit cu două centre gestionate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). Aparent o îmbunătățire, dar mai degrabă, nu. Cele două centre nu sunt deschise non-stop, ci doar de la ora 09:00 până la 16:30. Activiștii și activistele pentru drepturile femeilor arată că, timp de doi ani cât a existat Casa Invicta, 104 de femei și 128 de copii au ajuns la adăpost după ora 16:30. 

Pe lângă asta sunt probleme legate și de felul în care adăposturile sunt organizate și modul în care personalul se comportă cu victimele.

Am vorbim despre această situație cu Carmen Nemeș, avocat și președintele Asociației Anais. Activista a scris și o carte, alături de Giulia Crișan, Violența în Familie – Paradigme și Practică Judiciară, cu care încearcă să-i sensibileze pe judecători și procurori despre cum ar trebui să trateze cazurile de violență domestică. 

Carmen, cum te-ai simțit când ai aflat că centrul creat de asociația ta va fi închis?
Am o mare revoltă și nu mi-a trecut. Noi am încercat să facem ceva la standarde cum nu existau în România și tu ce faci? Mi-o tragi, așa, doar ca să-mi arăți poți. De ce să distrugi ceva care funcționează? Și funcționa foarte bine. Nu știu dacă asta e corupție sau e rea-voință sau este bătaie de joc.

Au dat copy-paste după proiectul nostru, altă frustrare. Pe foaie e copiat, că execuția lasă de dorit. Noi aveam avocați care mergeau cu victimele în instanță, iar avocații noștri erau specializați. Ele [conducerea DGASPC] zic că au avocat pro bono, dar un avocat pro bono nu o să poată niciodată să facă [să reprezinte n.r.] zece victime pe lună. Ăla face una, dacă o face și pe aia. 

Eram pe val, mă gândeam să deschid [centru] de recuperare ca să fie aceeași procedură, același personal. Dar din păcate mna, mă lansasem prea tare, ca Icar, și s-au topit aripile. 

Am înțeles că noile centre nu sunt la fel de solicitate cum era Casa Invicta.
Noi nu mai aveam locuri, puneam paturi pliante pe hol și eu sunt ferm convinsă că dacă continuam deschideam al doilea centru. În schimb, la Direcții sunt locuri disponibile pentru că victimele nu vor să meargă, pentru că nu au încredere. La noi se aduceau unele pe altele, vorbeau între ele, se crease o comunitate.

Crezi că o să se schimbe ceva cu noua conducere a Primăriei?
Eu îl cunosc de mulți ani pe Nicușor, nu cred că o să-l intereseze domeniul ăsta, sinceră să fiu. El e cu urbanismul, are altele pe acolo. S-au mai schimbat un pic lucrurile, văd că ăștia de la USR sunt mai deschiși, încearcă ei să facă ceva, dar nu știu dacă o să reușească. 

Dacă noi mergem cu presiune la Nicușor, o să-ți vină Cosmina [Simiean, director DGASPC] și o să-ți spună că are două adăposturi, are magazin social, are cantine, bugetul de la Direcții foarte mare, are de toate și ar putea să facă mult mai mult. Noi dacă mergem peste Nicușor, el o să spună am deja. Eu pot să spun că aia cheltuie de șapte ori mai mult, dar o să creadă că noi suntem alea ofticate. Trebuie venit din alt unghi. 

Ce diferențe de cheltuieli există?
Cheltuielile noastre erau pe minimum minimorum 10 mii de euro, 15, hai să zicem maximum 20 de mii. Dar nu o sută de mii, pe cât funcționează noile centre.

Aveam și alte finanțări, aveam și alte proiecte, de exemplu Avon ne-a dat 20 de mii de euro pentru adăpost, am luat televizoare, am dotat cu tot ce trebuie. 

Măi, ce să zic, acolo [la Casa Invicta] era lux. Când le trimiteam de la noi la recuperare la Direcții, ne sunau alea să ne certe că le-am învățat prost, ne sunau victimele că vor înapoi, că le puneau să se spele pe jos, după ce că au unde să stea mai vor și mâncare. Astea e mentalitatea lor, cum să le pui să spele pe jos și să le cerți că vor mâncare? Băi, e vorba față de respectul față de om, în primul rând… De ce să o pun să spele pe jos? Că asta a făcut acasă până acum. Eu vreau să-i arăt că se poate și altfel. 

De ce e problematică această mentalitate?
Riscul de întoarcere acasă, când femeia de serviciu zice să speli pe jos, este extrem de mare. Ceea ce nu înțeleg ei este psihologia victimei. Această femeie care e o victimă este într-o situație în care nu poate fi judecată, este extrem de vulnerabilă, trebuie să te porți cu ea ca cu un bibelou.

O femeie victimă se întoarce de minim cinci ori până ia decizia finală. Asta nu se înțelege. Noi știm, când vine prima oară la noi înseamnă că e la prima tentativă. Nicio problemă, noi nu promovăm divorțul, considerăm că trebuie să fim acolo ca lucrători direcți și să-i oferim acelei femei tot ce are nevoie în acel moment. Că vrea brânzică de la Mega Image sau vrea să-și scoată ordin de protecție, noi suntem acolo pentru ea. Ce face ea mai departe este fix problema ei, iar dacă se întoarce la noi o primim cu brațele deschise fără să o judecăm. 

Aveți vreun plan de redeschidere?
Nu, nu avem niciun plan. Toată lumea mă întreabă lucrul ăsta. Nu aș mai redeschide decât dacă aș ști că am un parteneriat pe cinci ani. Cu primăria sau cu o organizație. 

Sunt legile proaste sau sunt prost aplicate
Sistemul este prost, că legi avem. Cu implementarea stăm prost. Legea este acoperitoare, singura chestie care lipsește este sancțiunea. Pe primar sau pe consiliul local. Dacă tu nu mi-ai deschis serviciu, deși erai obligat prin legea 217, articolul 3 și mie îmi moare una, trebuie să te trag pe tine la răspundere. Pentru că poate aia ar fi apelat un serviciu. Sau poate dacă a venit la tine și ai trimis-o acasă ar trebui să răspunzi. Pentru că nu răspunde nimeni pentru femeile astea. Toată lumea dă vina pe poliție. Au dreptate, dar nu e numai poliție. Este întreaga societate, întregul sistem care blamează victima și nu o ia în considerare. 

Și când spui sistemul la cine te referi?
Avem probleme cu procurorii. Am procurori care invalidează ordinele de protecție emise de polițiști. Procurorii sunt cei mai opaci. Pentru ei astea nu sunt infracțiuni. Ce dacă a bătut-o pe aia? 

Procurorilor li se pare că-și pierd vremea cu prostiile astea. 

E o problemă și cu judecătoarele tinere: unele sunt mai misogine decât un bărbat, altele se vede că nu sunt trecute prin mari experiențe ca să înțeleagă ce înseamnă să ai trei copii și să te bată bărbatul. Se pleacă de la premiza că ea minte, nu se pleacă de la premiza că e o situație de violență domestică. Nu e discriminare, dar cred că aceste complete ar trebui să fie specializate.

De ce ai scris cartea Violența în Familie – Paradigme și Practică Judiciară? 
Ca să ajung un pic la judecători. Judecătorii sunt dumnezeii pe pământ, nu stau de vorbă cu nimeni, le știu pe toate, au o atitudine d-asta. Le-am trimis cu curieru prin țară direct la judecătorii. 

Judecătorii primesc un dosar, nu știu ce e înainte de dosar, nu știu nici ce se întâmplă după. Pentru ei începe și se termină în sala de judecată. Noi am pus o notă din partea asociației la sfârșit: ce s-a întâmplat cu victima după ordinul de protecție, cum a evoluat, ce a făcut. Și judecătorul ăla vede că nu dă un ordin de protecție degeaba. Că asta e problema lor: păi, ce domn’e, noi stăm să motivăm și aia se întoarce acasă? Da, mă, dar se întoarce acasă cu un ordin de protecție, înseamnă că puterea și controlul în cuplu s-au schimbat, balanța este modificată. Dacă tu te întorci fără nimic ăla îți spune că ești proastă și te bate iar. 

Ați primit vreun fel de răspunsuri?
Cel mai bun feedback este că la o judecătorie din București mi-au mai cerut încă 17 cărți. Iar la Biblioteca Baroului București mi-au spus să le mai dau exemplare pentru că era foarte solicitată. 

Ce să faci dacă trăiești într-o relație abuzivă?

Dacă ești într-o relație abuzivă poți să iei legătura cu Asociația Anais pentru sprijin și îndrumare: 0736 380 879 / 0733 948 296 / 021 210 89 62 sau pe mail la contact@asociatia-anais.ro 

Și poți încerca și la Adăpostul pentru victimele violenţei în familie Sfânta Maria al DGASPC-ului, chiar dacă Carmen Nemeș nu i-a făcut cea mai bună reclamă, tot e mai bine decât alături de un partener abuzator.

Stay safe!

Mulțumesc că mă citești.

Abonează-te la newsletter-ul meu

Share on email
Share on facebook
Share on linkedin
Share on whatsapp

Dacă vrei să vorbim despre asta mă găsești la matei@inclusiv.ro

Pe data viitoare!

Matei Bărbulescu
reporter

Autorul

Credit foto

  • Illustrație de Alina Bohoru

Susține poveștile noastre ca să înțelegi contextul în care trăim

Nu știm dacă vom mai exista în 2021. Însă până atunci facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem.

Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne definesc viața, să le traducem în narațiuni profunde care te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta. Ne dorim să închizi articolele noastre mai bine echipat pentru haosul informațional care ne înconjoară.

Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună.

Poți să ne susții jurnalismul dacă devii Explorator Inclusiv începând cu doar 3€/lună.

Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

Nu știm dacă vom mai exista în 2021. Însă până atunci facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem.

Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne definesc viața, să le traducem în narațiuni profunde care te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta. Ne dorim să închizi articolele noastre mai bine echipat pentru haosul informațional care ne înconjoară.

Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună.

Poți să ne susții și mai mult jurnalismul dacă inviți un prieten să devină Explorator Inclusiv începând cu doar 3€/lună.