„De ce să distrugi ceva care funcționează?”

Carmen, cum te-ai simțit când ai aflat că centrul creat de asociația ta va fi închis?
Am o mare revoltă și nu mi-a trecut. Noi am încercat să facem ceva la standarde cum nu existau în România și tu ce faci? De ce să distrugi ceva care funcționează? Și funcționa foarte bine. Nu știu dacă asta este rea-voință sau este bătaie de joc.

S-au inspirat din proiectul nostru, deși execuția lasă de dorit. Noi aveam avocați care mergeau cu victimele în instanță, iar avocații noștri erau specializați. Cei din Directie [conducerea DGASMB] zic că au avocat pro bono, dar un avocat pro bono nu o să poată niciodată să reprezinte zece victime pe lună. Eram pe val, mă gândeam să deschid centru de recuperare ca să fie aceeași procedură, același personal. Dar din păcate, mă lansasem prea tare, ca Icar, și s-au topit aripile. 

Am înțeles că noile centre nu sunt la fel de solicitate cum era Casa Invicta.

Noi nu mai aveam locuri, puneam paturi pliante pe hol și eu sunt ferm convinsă că dacă continuam deschideam al doilea centru. În schimb, la Direcții sunt locuri disponibile pentru că victimele nu vor să meargă, pentru că nu au încredere. La noi se aduceau unele pe altele, vorbeau între ele, se crease o comunitate.

Crezi că o să se schimbe ceva cu noua conducere a Primăriei?
Eu îl cunosc de mulți ani pe Nicușor, nu cred că o să-l intereseze domeniul ăsta, sinceră să fiu. El are alta agenda. S-au mai schimbat un pic lucrurile, văd că cei de la USR sunt mai deschiși, încearcă să facă ceva, dar nu știu dacă o să reușească. Le urez succes!

Noi nu mai putem solicita redeschiderea Casei Invicta la PMB atât timp cat DGASMB o să arate că are două adăposturi, are magazin social, are cantine, bugetul de la Direcție este mare, are de toate și ar putea să facă mult mai mult. Dacă noi mergem cu o noua solicitare primarul, pe bună dreptate, va spune avem deja.

Ce diferențe de cheltuieli există?
Cheltuielile noastre erau pe minimum minimorum 10 mii de euro, 15, hai să zicem maximum 20 de mii. Dar nu o sută de mii, pe cât funcționează noile centre.

Aveam și alte finanțări, aveam și alte proiecte, de exemplu Avon ne-a dat 20 de mii de euro pentru adăpost, am luat televizoare, am dotat cu tot ce trebuie. 

Ce să zic, acolo [la Casa Invicta] era lux după spusele unora, pentru noi era normalitate. Când le transferam la alte servicii, ne sunau să ne certe că le-am învățat prost, ne sunau victimele că vor înapoi. Astea este mentalitatea lor, cum să le pui să spele pe jos și să le cerți că vor mâncare? Este vorba față de respectul față de om… De ce să o pun să spele pe jos? Că asta a făcut acasă până acum. Eu vreau să-i arăt că se poate și altfel. 

De ce e problematică această mentalitate?
Riscul de întoarcere acasă, când femeia de serviciu zice să speli pe jos, este extrem de mare. Ceea ce nu înțeleg ei este psihologia victimei. Această femeie, care e o victimă, este într-o situație în care nu poate fi judecată, este extrem de vulnerabilă.

O femeie victimă se întoarce de minim cinci ori până ia decizia finală. Asta nu se înțelege. Noi știm, când vine prima oară la noi înseamnă că e la prima tentativă. Nicio problemă, noi nu promovăm divorțul, considerăm că trebuie să fim acolo ca lucrători direcți și să-i oferim acelei femei tot ce are nevoie în acel moment. Că vrea brânzică de la Mega Image sau vrea să-și scoată ordin de protecție, noi suntem acolo pentru ea. Ce face ea mai departe este fix problema ei, iar dacă se întoarce la noi o primim cu brațele deschise fără să o judecăm. 

Aveți vreun plan de redeschidere?
Nu, nu avem niciun plan. Toată lumea mă întreabă lucrul ăsta. Nu aș mai redeschide decât dacă aș ști că am un parteneriat pe termen lung. Cu primăria sau cu o organizație. 

Sunt legile proaste sau sunt prost aplicate
Sistemul este prost, că legi avem. Cu implementarea stăm prost. Legea este acoperitoare, singura chestie care lipsește este sancțiunea. Pe primar sau pe consiliul local. Dacă tu nu mi-ai deschis serviciu, deși erai obligat prin legea 217, articolul 3 și o victimă moare, trebuie să putem trage pe cineva la răspundere. Pentru că poate victima ar fi apelat un serviciu daca ar fi existat. Sau poate dacă a venit la tine și ai trimis-o acasă ar trebui să răspunzi. Pentru că nu răspunde nimeni pentru femeile astea. Toată lumea dă vina pe poliție. Au dreptate, dar nu e numai poliție. Este întreaga societate, întregul sistem care blamează victima și nu o ia în considerare. 

Și când spui sistemul la cine te referi?
Avem probleme cu procurorii. Am procurori care invalidează ordinele de protecție emise de polițiști. Pentru unii dintre ei astea nu sunt infracțiuni. Ce dacă a bătut-o?

Unor specialiști li se pare că-și pierd vremea cu prostiile astea. 

Sunt probleme și la unele instanțe de judecată. Se pleacă de la premiza că ea minte, nu se pleacă de la premiza că e o situație de violență domestică. Nu e discriminare, dar cred că aceste complete ar trebui să fie specializate.

De ce ai scris cartea Violența în Familie – Paradigme și Practică Judiciară? 

Judecătorii primesc un dosar, nu știu ce e înainte de dosar, nu știu nici ce se întâmplă după. Pentru ei începe și se termină în sala de judecată. Noi am pus o notă din partea asociației la sfârșit: ce s-a întâmplat cu victima după ordinul de protecție, cum a evoluat, ce a făcut. Și judecătorul acela vede că nu dă un ordin de protecție degeaba. Că asta e problema lor: noi stăm să motivăm și apoi ea se întoarce acasă? Da, dar se întoarce acasă cu un ordin de protecție, înseamnă că puterea și controlul în cuplu s-au schimbat, balanța este modificată. Dacă tu te întorci fără nimic agresorul îți spune devine și mai conștient de puterea lui. 

Ați primit vreun fel de răspunsuri?
Cel mai bun feedback este că la o judecătorie din București mi-au mai cerut încă 17 cărți. Iar la Biblioteca Baroului București mi-au spus să le mai dau exemplare pentru că era foarte solicitată.