fbpx

    Blended learning – Elevii care învață călătorind prin cosmos

    06/08/2020

    Lectură de 12 minute
    Imprevizibilitatea generată de noul coronavirus a obligat sistemele de învățământ să găsească soluții pentru a continua educația la distanță. Mutarea claselor în videoconferințe, în platforme digitale sau grupuri pe rețelele de socializare, a introdus perspectiva unui viitor apropiat în care învățarea hibridă (blended learning) va fi norma. Nu e un concept nou, însă pademia îi accelerează răspândirea la nivel global.

    „Aici căpitanul către tot echipajul, situația este critică. Repet, situația este critică”. Ecouri de „șșșșșșșș” se aud din câteva ecrane și liniștea învăluie realitățile cuprinse în live.

    27 de elevi de clasa a doua, unii secondați de părinți, au ochii ațintiți către învățătoare. În camera întunecată, Alina poartă un tricou cu NASA, în jurul gâtului îi atârnă cablul căștilor și doar ea e luminată ca să creeze iluzia unei cabine. 

    „Un virus a pătruns pe holurile bazei lunare și nu mai avem voie să ieșim din încăperi. Trebuie să ne menținem calmul, să fim echilibrați și să mâncăm sănătos” le spune ea. Elevii fac ochii mari și ascultă. Clasa lor tocmai a devenit o bază pe Lună.

    E 23 martie și au trecut aproape două săptămâni de la închiderea școlilor. 

    Alina Marilena Buduleanu are 39 de ani și e învățătoare la Școala Nr. 29 din Galați. De 12 zile nu și-a mai văzut elevii, pe micii astronauți, cum îi alintă ea. Emoțiile amestecate îi fac mâinile să tremure. Se bucură să-i vadă, chiar și printr-un ecran, dar e agitată fiindcă nu s-au mai întâlnit niciodată așa. Ultimele zile au fost niște căutări frenetice de soluții, petrecute în scrolluri, webinarii și aplicații. Se simte ca un urs polar prins pe un sloi de gheață în mijlocul apei. 

    O amintire din primul an în sistemul de învățământ o aduce la liman. „Îți dai seama că doar de tine depind copiii ăștia? Câtă responsabilitate ai?” Asta i-a spus tatăl ei când a devenit învățătoare. Cuvântul responsabilitate a speriat-o acum 19 ani, dar apoi a realizat că dacă îl interiorizează va găsi întotdeauna soluții.

    Alina Marilena Buduleanu se visa învățătoare de când era mică. La 16 ani susținea prima oră din viața ei. Era elevă în cadrul liceului pedagogic din Galați și vuia de emoții. De atunci au trecut mai bine de 20 de ani, dar știe că învățarea e un proces continuu, chiar și pentru cadrul didactic. E unul dintre profesorii pentru care curiozitatea e ingredientul cheie în învățare, iar asta o face să caute modalitățile potrivite pentru a se întâlni cu elevii ei în universul lor.

    Școala online a provocat-o să-și reimagineze interacțiunea clasei, învățarea lor, dar și a ei. Treptat s-a apropiat și mai mult digitalizarea educației și fazele incipiente a unei învățări hibride, în care ea și elevii ei explorează învățarea atât online, cât și offline. Și au ajuns să-și construiască o bază pe Lună.

    Învățarea hibridă (sau blended learning) este o îmbinare între online și offline. Nu este un format de învățare nou, însă în ultimele luni a devenit un subiect cheie. Există diferite forme în care poată fi aplicat la clasă, însă toate depind de aceleași lucruri: accesul la tehnologie, alfabetizare digitală și dechiderea către o învățare continuă. Învățarea hibridă este un format mai interesant și relevant pentru elevi, ceea ce-i face prezenți și implicați  în procesul învățării; care le încurajează autonomia propriului parcurs de învățare fiindcă creeză contexte în care învățarea nu mai este strict legată de un anumit mediu, cum ar fi școala, sau clasa, ci este accesibilă oricând dorește elevul, de oriunde și care îi pregătește pentru o societate alfabetizată digital. 

    Primele zile de la restricționarea accesului în școli sunt negre pentru Alina. Necunoscutul îi încarcă umerii, iar abundența informațiilor despre instrumentele digitale o face să stea de dimineață până seara pe internet. Nu știe ce se potrivește ei sau micilor astronauți și caută non-stop. O voce supărătoare îi răsună în cap: „să știi că nu o să faci nimic în online, nu te descurci”. 

    Își spune că, dacă lucrurile vor continua așa, ea va ieși din sistemul de învățământ. „A fost groaznică perioada, nu știam nici încotro ar trebui să mă îndrept, nici dacă vom continua astfel. Dacă nu selectam atunci fluxurile, instrumentele, platformele, riscam nu numai să mă epuizez, dar să-mi epuizez copiii și să nu le ofer o cale sigură de urmat” mărturisește ea. 

    Să știi că nu o să faci nimic în online, nu te descurci”

    A învățat că o platformă e suficientă atâta timp cât descoperi instrumentele potrivite și faci diferența între ele: unele sunt potrivite la predare, altele la fixarea informațiilor învățate, iar altele la evaluare. Însă toate cu măsură, pentru ea acesta e cuvântul potrivit când se gândește la online. 

    Soluția i-a venit de la elevi. „Am stat în poziția lotus și m-am gândit la ei. Ce ar vrea să facă și cum le-ar plăcea să meargă mai departe?” spune ea. Pentru a-și da seama cum să înceapă școala online s-a raportat la ceea ce au făcut în trecut și s-a întrebat de ce s-ar putea agăța pentru a încheia anul școlar în condiții bune.

    A deschis laptopul și în timp ce-și revizuia activitatea de la clasă, ordonată pe dosare, a găsit proiectul cu o bază lunară pe care l-au făcut anul trecut. Lucrurile s-au legat când și-a amintit de plăcerea cu care s-au implicat elevii în construcția experimentului interstelar. Atunci au construit baza lunară. Acum era momentul perfect pentru a se muta în ea. 

    ilustrație de Wanda Hutira

    Ideea s-a conturat mai concret când Alina s-a raportat la intimitatea proprie. Ea era singură în cameră și cel mai probabil așa erau și elevii ei, așa că imaginația i-a transformat camerele tuturor în cabine spațiale.

    Erau cu toții prinși în câțiva metri pătrați și un virus le invadase holurile. Misiunea lor era clară: să rămână echilibrați și să facă explorările necesare pentru a descoperi un antidot. 

    Proiectul tematic, centrat pe curiozitatea elevilor față de spațiu, i-a ajutat să învețe despre caracteristicile corpurilor din jur, să cunoască mediul de pe Terra și să-l compare cu cel de pe Lună, să analizeze diferite adăposturi de pe Pământ, să construiască vehicule spațiale, să-și planteze propria mâncare și multe altele.

    Pas cu pas, prin activitățile de explorare (learning by doing) au învățat să calculeze și să scrie. 

    Blended learning-ul înseamnă o îmbinare a desfășurării activităților educative între offline și online. Nu e suficient să ai dispozitivele digitale necesare pentru a te conecta la un Zoom, cât potrivirea acestora cu acțiuni pedagogice adaptate ambelor medii. Școala online se completează cu cea offline, nu se înlocuiesc și nu se replică. Învățarea hibridă se folosește de tehnologie pentru a diversifica și transforma procesul educațional. Mai sunt câțiva pași importanți de parcurs până acolo, iar aceștia nu se rezumă doar la asigurarea accesului la tehnologie. 

    Pasiunea învățătoarei este dezvoltarea creativității copiilor. Motivația asta a condus-o și către predarea bazată pe proiecte tematice. Vrea ca elevii ei să nu se sperie când întâmpină probleme sau dificultăți, ci să-și propună planuri pentru a le rezolva. Dacă un copil nu vede finalitatea procesului, adică scopul și obiectivul său, nu are cum să devină responsabilul propriului parcurs de învățare.

    Intră în comunitate

    Credem în comunități. Credem în solidaritate. Credem că împreună putem face lucrurile mai bine. De aceea, publicația noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Poți pune umărul cu doar 2 euro pe lună.​

    Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

    Credem în comunități. Credem în solidaritate. Credem că împreună putem face lucrurile mai bine. De aceea, publicația noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Invită-ți prietenii în comunitate!

    Pentru a ușura trecerea de la offline la online, atât pentru ea cât și pentru cei 27 de elevi, timp de o lună au recreat perioada petrecută în spațiu, însă de data aceasta cu focus pe nevoile emoționale și sociale.

    „Am conștientizat că doar eu sunt omul care putea să pornească mașina din loc. Eu eram căpitanul din baza lunară și dacă nu mă mișcam într-un sens copiii erau pierduți.” spune ea. Într-o zi a dat peste Google Classroom și a recreat acolo o nouă versiune a lumii lor. Laboratorul elevilor creativi, cum se numește clasa lor, era pregătit de aselenizare.

    Alina le-a zis elevilor că un astronaut staționează în spațiu între unu și cinci ani, într-un loc închis, așa că trebuie să știe cum să-și echilibreze emoțiile. I-a invitat să scrie în comentarii activități care-i relaxează. Timp de o lună, cât au staționat în baza lunară, au ascultat muzică din jurul lumii pe radio.garden și au descoperit noi țări, au povestit despre emoțiile lor și despre ce activități îi ajută să traverseze perioada asta, au dansat, au făcut gimnastică, au gătit, au modelat și au râs.

    Căpetenia bazei lunare recunoaște că se tot scutură de practici demodate, moștenite ba din liceul pedagogic, ba din presiunea regăsită într-un sistem de învățământ axat pe performanțe la concursuri și olimpiade. În 2016 a participat la un program de formare, organizat de Aspire Teachers, pe care acum îl compară cu un cantonament al forțelor speciale. În cinci zile și-a upgradat informațiile din capul ei și le-a rearanjat într-o manieră îmbunătățită. Acolo s-a împrietenit cu alți profesori,

    De la ei a aflat de posibilitatea de a participa la pregătiri organizate de Agenția Spațială Europeană (ESA) și a călătorit în Belgia și Olanda pentru a învăța cum să integreze mai bine spațiul în predarea sa. Din aceeași comunitate a aflat și de Îndreptar Digital, dezvoltat de TechSoup, iar aici au învățat să interacționeze mai aplicat cu formele digitale, atât ea cât și elevii ei. Experiența câștigată pe parcursul acestei formări i-a fost de mare ajutor în timpul școlii online fiindcă era o comunitate în plus, de profesori și formatori, unde împărtășeau bune practici și resurse educaționale. De vreo opt ani experimentează și cu  eTwinning, o platformă interșcolară de educație colaborativă la nivel european, unde laboratorul elevilor creativi interacționează cu elevi din afara țării. În prezent e parte din „CRED – Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți”, program dezvoltat de către Ministerul Educație, și spune că dacă acum șapte ani ar fi înțeles programa școlară cum o face acum, ca rezultat al perioadei de pregătire, ar fi predat mult mai eficient.
    cu „oameni lumină” cum îi numește pe cei care o inspiră, și a tot descoperit comunități din ecosistemul educațional. 

    Mulțumim că ne citești.

    Abonează-te la newsletter.

    Pentru ea, magia actului didactic este capacitatea profesorului de a capta atenția elevului. Ca să se adapteze copiilor ei, își continuă formarea individuală în funcție de interesele lor. Bazele psihopedagogiei și le-a însușit în liceul pedagogic, iar acelea rămân neschimbate, însă crede că e important să realizăm că noi, ca oameni, ne schimbăm cu fiecare generație, iar adultul învățător trebuie să se adapteze. 

    „Numai dacă înveți tot timpul poți să faci față noutăților care vin în învățământ. Suntem într-o eră digitală, într-o era a informațiilor și ai nevoie constantă de a te forma”. În ceea ce privește competențele digitale, școala online a făcut-o să simtă că în sfârșit pășește în același ritm cu elevii ei.

    Cadrele didactice sunt provocate să se gândească mai îndeaproape la ce este învățarea și ce produce impact pentru copii, cel puțin asta a observat Vasile Brașovanu

    El e trainer în cadrul Seeding Knowledge Foundation, asistent de învățare și abilități digitale în cadrul Școlii pe net, coordonator de clustere educaționale la Edu Networks în Galați și absolvent Teach for România.
    din comunitățile educaționale în care activează.

    „Ce s-a transformat cred că e felul în care profesorii ar trebui să gândească, să devină designeri de învățare. Cât să fie partea în care expun o anumită cantitate de informații și cât să fie despre autonomia copilului” spune el. Motivele pentru care crede că se întâmplă asta acum e fiindcă părinții și-au supravegheat copiii mai atent, dar și pentru că informațiile oferite online trebuie să fie cu adevărat relevante pentru a menține elevii implicați.

    Când copilul are mai multă autonomie i se dezvoltă motivația intrinsecă pentru învățare, știe de ce învață și unde vrea să ajungă cu învățarea. „Copiii ar putea avea o șansă istorică în care școala chiar să devină locul în care sunt pregătiți pentru viață, dezvoltându-și autonomia și abilitățile pe care le cred ei importante”. Provocările profesorilor, cu care a intrat în contact în ultima perioadă, erau mai degrabă legate de conținut, decât de procesele de învățare. Vasile crede că nu știm foarte bine cum să ne uităm la învățare, iar profesorii au tendința să se gândească mai mult la conținutul livrat. „Foarte greu îi scoți din tipul ăsta de mentalitate, în care să se uite de fapt la cum ajunge acel conținut către copil și ce e relevant” spune el.

    Avantajul principal pe care Alina îl vede în implicarea tehnologiei în învățare este entuziasmul elevilor. Crede că digitalul le oferă un zvâc și îi provoacă să devină creatori. „În momentul în care finalizezi o activitate într-un instrument tu ca elev înțelegi că ești bun, ai un produs finit, palpabil, iar încrederea în sine se dezvoltă fantastic.” Un elev chiar i-a spus că ei sunt cei mai câștigați în perioada asta pentru că, spre deosebire de cei care au stat în case, ei au fost în spațiul cosmic. Au pășit pe lună și pe marte.

    ilustrație de Wanda Hutira

    Metoda de predare folosită de Alina e învățarea pe bază de proiecte, o abordare care înlocuiește proiectele de lecție cu cele tematice. Ceea ce înseamnă că pentru un număr definit de zile se concentrează pe o poveste prin care explorează toate disciplinele. 

    De exemplu, în perioada pandemiei au studiat „Țup, imposibil este doar un cuvânt”, iar prima lor temă a fost să-și imagineze că lucrează în publicitate și trebuie să facă o prezentare inedită cărții. În acest fel, Alina a aflat dacă au citit și înțeles aspectele esențiale ale textului narativ. Le-a cerut să prezinte lumea lui Țup ca pe o hartă în care personajele sunt repere cu indicii spre comori ale caracterului uman; astfel învățătoarea observa dacă au urmărit firul epic și ce fel de valori au extras din poveste. 

    Pentru a învăța ce e monologul s-au folosit de aplicația Chatter Pix. Au fotografiat personajul ales din carte, s-au înregistrat audio, iar aplicația le-a generat o imagine vorbitoare a personajului, înzestrată cu vocea lor. La sistemele de calcul au descoperit perimetrul pădurii din lumea lui Țup, au trecut la cunoașterea mediului și au învățat să calculeze vârsta unui copac.

    În laboratorul elevilor creativi de pe Google Classroom, Alina încearcă să introducă cel puțin un joc pe zi. De obicei se folosește de diferite aplicații

    Până acum a folosit Wordwall, LearningApps, Jigsaw Planet, Story Jumper, Live Worksheets și Scratch pentru juniori, aplicație care-i familiarizează cu programarea. 
    pentru a genera singură jocurile folosite la clasă. Nu-i e greu să facă asta odată ce a stabilit conținutul lecțiilor. 

    Caută să echilibreze timpul petrecut în jocuri, cu cel offline, fiindcă se gândește la posibilele urmări emoționale și de sănătate. Crede un copil care lucrează doar în mediul digital va aștepta tot timpul senzaționalul și nu va mai reuși să se concentreze sau să-și dozeze atenția într-o activitate clasică pe o perioadă mai lungă de timp. 

    „Învățarea înseamnă și lucrul așezat cu creionul în mână pe o foaie pe hârtie” spune ea. Pe durata școlii online a încercat să găsească un echilibru între activitățile live, tutoriale, lucrul offline și feedback. Nu vede un dezavantaj în introducerea digitalului în învățare. Dacă e folosit cu măsură și intercalat cu interacțiunea offline, îi devine aliat. 

    După ce vor reveni în clasă, în condițiile obișnuite, învățătoarea vrea să continue folosirea platformelor descoperite și a conținuturilor existente acolo. Sunt activități și informații la care copiii pot reveni oricând, de oriunde, iar învățarea nu e legată strict de spațiul fizic al clasei.

    În plus, acolo sunt și proiectele lor, la care vrea să aibă acces oricând doresc. Pentru viitorul online și-a propus să filmeze propriile tutoriale didactice, adaptate nevoilor elevilor ei, și să se axeze mai mult pe munca în echipă pentru a-i încuraja să colaboreze, să-și dezvolte aptitudinile sociale. Alina spune că „avem multe de păstrat din această perioadă, a fost una grea, dar ne-a și ajutat să facem un salt pe care nu l-am fi făcut altfel spre digitalizare și spre copiii noștri. Ne-am întâlnit undeva la mijloc.” 

    ilustrație de Wanda Hutira

    În lunile de școală online am aflat că aproape un milion de copii din România nu au acces la educație, ne-am reamintit că deși beneficiem de o viteză rapidă a internetului, nu știm să o folosim fiindcă suntem analfabeți digital.

    Până să ajungem la un sistem de învățare care combină online-ul cu offline-ul și se transformă într-o învățare hibridă coerentă, unde elevii au control parțial asupra timpului, a locului și a ritmului învățării, mai sunt câteva etape. Blended learning-ul nu are o singură formă definită și există diferite modalități de a-l aplica la clasă, însă pentru a face acest lucru e nevoie ca școlile să aibă profesori pregătiți atât tehnologic, cât și pedagogic.

    Vasile Brașovanu crede că pe lângă dezvoltarea competențelor digitale ale cadrelor didactice, primul pas este crearea unor comunități de învățare în fiecare școală. O echipă interdisciplinară care se întâlnește regulat, discută, caută soluții și devine sprijin pentru comunitatea școlară.

    Ulterior ar fi dotarea corespunzătoare a școlilor cu materialele necesare și pregătirea profesorilor, a elevilor și a părinților, pentru creșterea unui demers educațional susținut. Am avea nevoie și de reglementări la nivelul unităților de învățământ care să cuprindă regulile, limitele și oportunitățile abordării hibride.

    Să adreseze întrebări precum: „ Cum facem proiectarea unei lecții în învățarea online? Cât e recomandat să fie învățare sincron (față-în-față-online sau față-în-față offline) sau cât e ok să fie asincron (accesarea conținutului prin platforme, aplicații etc.)? ș.a.m.d. 

    În cei 19 ani de când e învățătoare, Alina Buduleanu a descoperit grupuri colaborative la nivelul școlilor, însă adesea sunt restrânse. Crede că una dintre principalele cauze care nu-i inspiră pe profesori să colaboreze sunt gradațiile de merit. Ele încurajează un sistem de învățământ competitiv, axat pe rezultate și performanțe, în detrimentul interacțiunii colaborative. „Te simți mai în siguranță atunci când colaborezi decât atunci când concurezi. Și în școală și în afara ei, viziunea lui Vasile Brașovanu este una reală. Dacă nu învățăm să colaborăm, batem pasul pe loc.”

    În acel scenariu învățarea hibridă ar fi mai ușor de implementat. Oamenii nu ar aștepta soluții centralizate și universale de la minister. Ci s-ar inspira din contextele locale și le-ar dezvolta ei. Dacă școala ia decizii independente și contextualizate, autonomia devine practică uzuală. Inclusiv în relațiile dintre elevi, profesori și părinți. Elevii au o voce mai puternică, dezvoltă mai multe activități importante pentru ei, iar profesorii devin facilitatorii învățării.

    Înțelegi. Te implici. Schimbi. Contribuie la jurnalismul nostru constructiv în Newsroom

    Toate materialele pe care le publicăm sunt accesibile gratuit publicului larg. Însă în platforma dedicată membrilor avem discuții care nuanțează și îmbogățesc subiectul, înregistrări ale Camerelor de soluții și resurse pentru o înțelegere aprofundată a temei. Intră și tu în comunitate.

    Au contribuit

    Contribuie la discuție