fbpx

    Muncitori români din Germania, sechestrați și obligați să muncească

    28/04/2020

    Lectură de 13 minute
    În ajunul Paștelui, un grup de români e dus cu avioane speciale să culeagă sparanghel la o fermă din Germania. La fața locului, își dau seama că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea de pe câmp. Li se iau actele, primesc mult mai puțin bani, dorm în frig și, când protestează, patronul fermei îi amenință cu poliția și îi dă în stradă. Oamenii pleacă și dorm în boscheți.

    Cazul lor arată cum, în vremuri de pandemie, pentru că depind și mai mult de angajator, muncitorii sezonieri sunt mult mai vulnerabili în fața abuzurilor. Dacă refuză să accepte încălcarea drepturilor, își găsesc cu greu de muncă în altă parte și riscă amenzi usturătoare pentru nerespectarea carantinei. Dacă vor să se întoarcă acasă, nu au nici bani, nici mijloace de transport la dispoziție.

     

    La începutul lunii aprilie, guvernul german anunță că relaxează condițiile pentru intrarea în țară a muncitorilor străini care vin sezonier pentru a lucra în agricultură. În acest sens, Ministerul Agriculturii și Ministerul de Interne din Germania pun la punct un plan, aduc la cunoștință că vor deschide frontierele pentru 40.000 de lucrători sezonieri și stabilesc o serie de măsuri prin care să prevină răspândirea infecției cu coronavirus. 

    Unele prevederi sună cam așa: 

    • Muncitorii trebuie să intre și să iasă din țară cu avionul, călătoriile cu autocarul sau microbuzul sunt excluse
    • La intrarea în țară lucrătorii sunt consultați medical, iar noii sosiți trebuie să lucreze separat de ceilalți muncitori timp de 14 zile, fără să poată părăsi teritoriul fermei
    • Cazarea și lucrul în echipă trebuie să se facă în număr cât mai mic posibil, recomandarea fiind ca grupurile să fie între 5 și 10 persoane, maximum 20
    • Muncitorilor trebuie să li se asigure dezinfectant, mănuși și măști

    După ce a rămas fără venit în România, Alberto Mihai Gogu, un bărbat de 40 de ani din Teleorman, izolat în casă cu opt copii care-i cer mâncare și jucării, își îndeasă câteva haine într-o geantă, își cumpără mănuși și mască, își ia nevasta și zboară în nordul Germaniei, în localitatea Hoyerhagen, la o fermă de sparanghel. 

    Știe că munca e grea, dar n-are de ales. „Am dovada pe telefon. De o lună de zile, toate firmele de recrutare din România la care am sunat mi-au zis să revin după Covid-19. Păi, cetățeanul român nu mănâncă după Covid-19! Mănâncă când îi e foame“, spune Alberto.

    În sâmbăta dinaintea Paștelui, când are zborul din Cluj, zâmbește șmecher din colțul gurii. „Noi le mulțumim la nemți că ne cheamă să venim să muncim!“ Ne face vesel cu mâna înainte de controlul pașapoartelor și urcă într-un avion plin ochi, unde între oameni nu mai există distanța recomandată de 1,5 metri, ci doar speranța împărtășită că vor face bani să-și întrețină familiile.

    În prima zi, ne scrie pe Facebook că totul e ok. „Stăm în containere două săptămâni, apoi casă normală. Contractele le-a făcut cum am ajuns.“

    A doua zi, începe balamucul.

    „Sunt probleme“
    Alberto Mihai Gogu
    muncitor

    Ne dă mesaj și până să ne dumirim ce se întâmplă, ne trezim în mijlocul unui scandal: o femeie cu voce pițigăiată, reprezentanta patronului neamț, țipă la un grup de români supărați pe condițiile de muncă și de cazare.

    Oamenii sunt revoltați și vor să li se dea condițiile promise înainte să se urce în avionul spre Germania.

    Contrar recomandărilor oficiale, la ferma Spargel Paul, unde ajunge Alberto, măsurile pentru protecția muncitorilor arată așa:

    • Lucrătorii stau câte 4 sau 6 în camere fără încălzire
    • Există 3 băi la comun pentru 100 de persoane
    • În loc de 13 €/oră, cum li s-a promis, primesc 65 cenți/kg
    • Se lucrează 13 ore pe zi, inclusiv sâmbăta și duminica
    • Transportul pe câmp se face cu un autocar plin ochi, la fel ca avionul care i-a adus în Germania
    • Nu au echipamente de protecție – nici mască, nici mănuși, nici dezinfectant
    • Li se cer 250 €, contravaloarea biletului de avion

    „Nu m-am spălat pe păr de sâmbătă, pentru că nu avem căldură în cameră“, ne spune o femeie angajată la aceeași fermă. „Iar identitate nu mai am de când am venit.“

    Oamenii se revoltă și cer îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai. “Ăsta este sclavagism!”, zice Alberto. Însă șeful fermei le dă muncitorilor, prin intermediul unei reprezentante, câte o hârtie prin care-i anunță că dacă refuză să iasă la muncă în “condițiile impuse”, trebuie să părăsească ferma. Altfel, cheamă poliția. 

    „Dacă adunăm toți banii de la toți cei care locuiesc aici nu ne ies 50 de euro.“
    Alberto Mihai Gogu
    muncitor

    Alberto și alți câțiva muncitori pleacă. Îi găsește soției un loc de muncă la abator, însă el rămâne în stradă, pe bancă, timp de patru nopți. Pentru că a ieșit din carantină, riscă o amendă între 150 și 3000 de euro. 

    Pentru Szabolcs Sepsi de la Faire Mobilität, un centru de consiliere a sindicatelor germane, situația de la ferma Spargel Paul nu este o noutate. La linia verde pe care au pus-o la dispoziție gratuit în aceasta perioadă organizația sa au fost semnalate deja mai multe nereguli. 

    “Carantina este o problemă foarte mare, pentru că în momentul în care muncitorii sosesc în Germania și sunt luați de către angajator cu autocarul intră, practic, direct în izolare. Deci nu mai pot să plece nicăieri. Asta înseamnă că deși condițiile de muncă nu sunt în regulă, ei sunt obligați să stea la fermă, ceea ce îi face extrem de vulnerabili. ”

    Într-un interviu pentru Pressone, șeful fermei, Paul Dietrich spune că a luat actele sezonierilor pentru întocmirea contractelor, însă “nu am avut timp să le facem imediat.”

    Tot el susține că oamenii știau că urmează să fie plătiți la kilogram. Că a promis un venit de 13 euro la oră doar pentru primele zile, apoi ar fi trecut la plata la kilogram. Reprezentanta lui spune că vina e a intermediarilor, agenții sau indivizi din țară care promit marea și sarea și uneori le iau oamenilor și comisioane pentru asta.

    Intermediarul, în acest caz, e o persoană pe nume Nicolae Rusu, care face publicitate pentru locuri de muncă la sparanghel, în Germania, pe Facebook. Toți muncitorii din grupul lui Alberto au vorbit doar la telefon cu el și au primit toate actele pentru transport prin e-mail de la adresa sparanghelgermania96@gmail.com.

    Captură dintr-un schimb de mailuri între Rusu și unul dintre muncitori
    Adeverința cu care muncitorii sezonieri pot trece frontiera

    Rusu s-a prezentat oamenilor ca fiind un apropiat al firmei Spargel Paul. Când l-am sunat, ne-a spus că el nu e intermediar, ci doar traducător pentru ferma Spargel Paul: “n-au venit (n.r. oamenii) prin intermediul meu, eu am vorbit în numele firmei românește”. A refuzat să răspundă la orice altă întrebare și a închis telefonul. Însă unii muncitori susțin ca ar fi plătit comisioane cuprinse între 100 și 200 de euro pentru locul de muncă. 

    Autoritățile din România nu au o soluție concretă și nici nu pot preveni situații de acest gen. Într-un mesaj adresat sezonierilor români, Emil Hurezeanu, Ambasadorul României în Germania, îi îndeamnă pe cei care întâmpină abuzuri să semnaleze cazurile, iar “concluziile și constatările sunt în mod firesc transmise și către instituțiile competente din România”.

    Între timp, nemții au efectuat un control la ferma de sparanghel la care a ajuns Alberto și au confirmat neregulile semnalate de muncitorii români. Patronul, fost președinte al asociației fermierilor de sparanghel în landul Saxonia Inferioară, a fost somat să asigure locuri noi de cazare pentru cel puțin jumătate din persoanele angajate la fermă, iar poliția va verifica numărul persoanelor din autocarele care transportă muncitorii pe câmp. 

    După ce a dormit patru nopți în boscheți, Alberto și-a găsit, cu chiu, cu vai, un nou loc de muncă, la un abator cunoscut pentru încălcarea sistematică a drepturilor muncitorilor imigranți. 

    Dacă ești victimă sau martor al abuzurilor din partea angajatorilor din Germania poți suna la linia telefonică gratuită 00 49 800 000 5602, operată de centrul de consiliere Faire Mobilität, sau la 00 49 160 157 9938, linie deschisă de Ambasada României în Germania pentru situații de urgență. 

    De asemenea, poți accesa platforma online Diaspora Hub, pentru a solicita sprijin din partea autorităților, organizațiilor neguvernamentale și a grupurilor de acțiune de peste hotare.

    *Versiunea inițială a acestui material nu conținea informații cu privire la intermediarul care a oferit locurile de muncă grupului din care făcea parte Alberto și Maria Gogu. Acestea au fost obținute de către reporteri ulterior publicării materialului.

    Intră în comunitate

    Credem în comunități. Credem în solidaritate. Credem că împreună putem face lucrurile mai bine. De aceea, publicația noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Poți pune umărul cu doar 2 euro pe lună.​

    Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

    Credem în comunități. Credem în solidaritate. Credem că împreună putem face lucrurile mai bine. De aceea, publicația noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Invită-ți prietenii în comunitate!

    Au contribuit

    Participă la conversație

    5 Contribuții
    0 Răspunsuri la contribuție
    0 Followeri
     
    Contribuția cu cele mai multe reacții
    Cea mai populară discuție
    3 Contributori
    Delia DanciaGeorgiana BereMarius Hanganu Contributori recenți
    cel mai nou cel mai vechi
    Marius Hanganu
    Oaspete
    Marius Hanganu

    Salut! Trebuie să diferențiem puțin muncitorii sezonieri în Germania: a) sunt românii care vin de 5, 10 sau chiar de mai bine de 15 ani sa ajute la cules. Unele ferme nici nu mai au nevoie să mai apeleze la firmele intermediare, deoarece românii aduc cu ei pe verișor, prieteni, cunoștințe. b) avem de-a face cu acel grup defavorizat (săracii săracilor) pe care-l vedem acum coborând din avioane și care într-o mare măsură nu au mai fost la scos de sparanghel sau în agricultură în Europa de Vest. În ultimii ani a început și în Germania să apară un fenomen… Citește mai mult »

    Marius Hanganu
    Oaspete
    Marius Hanganu

    Proiectul nostru de consiliere, ca de altfel și sindicatele partenere au sensibilizat în nenumărate rânduri neregulile care se petrec sub ochii autorităților. Faire Mobilität rămâne mai departe activ și aduce la cunoștință autorităților germane următoarele: 🚩 Lipsa cunoștințelor de limbă și a drepturilor muncitorilor sezonieri îi fac pe aceștia dependenți total de angajator. Mai ales când persoanele sunt analfabeți funcționali. De aceea cerem autorităților să facă posibil ca muncitorii străini să intre în posesia informațiilor despre drepturile lor, iar aceasta în limba lor maternă. În același timp dorim să facă posibil consilierilor de la Faire Mobilität și de la sindicate… Citește mai mult »

    Georgiana Bere
    Oaspete
    Georgiana Bere

    În opinia mea, cea mai mare problemă este lipsa de reprezentare a acestor oameni, nu doar în Germania, ci în fiecare tară în care lucrează, precum și la nivel european. Fiind emigranți, nimeni nu se simte responsabil să le reprezinte interesele. Ei înșiși chiar dacă ar vrea nu pot pentru că nu vorbesc limba. Și oricum, presupun că e greu să își găsească putere de mobilizare după 10 ore de muncă. În Germania, de exemplu, majoritatea muncitorilor sunt organizați în sindicate. Nu și cei sezonieri. Caracterul temporar al muncii sezoniere îi face reticenți la asocieri. În opinia mea însă asta… Citește mai mult »

    Delia Dancia
    Oaspete
    Delia Dancia

    Subscriu celor spuse de Marius. La întrebarea “ce facem cu cei care sunt analfabeți sau analfabeți funcționali?” personal am un răspuns simplu, pe care l-am comunicat nu numai odată: videoclipuri scurte (30 de secunde) cu informații la fel de scrurte și la obiect. Probabil că ar dura puțin până s-ar face cunoscut ca și format, dar odată consacrat, părerea mea este că ar funcționa destul de bine. În afară de asta, informarea trebuie făcută la fel de mult și minuțios și în România. Oamenii stau mult pe rețele de socializare, unde oricine poate da sfaturi. Acele sfaturi includ de multe… Citește mai mult »

    Delia Dancia
    Oaspete
    Delia Dancia

    …cu atât mai lesne este găsirea de doritori.
    (am apăsat butonul “contribuie”, așa că mi s-a trunchiat comentariul inițial)

    Rămân la părerea că informarea trebuie făcută atât în România cât și în Germania, precum și că autoritățile ambelor țări trebuiesc sensibilizare în ceea ce privește metodele de recrutare a muncitorilor.

    Discutăm aici de agricultură, însă aceasta nu este din păcate singura piață unde oamenii sunt atrași prin promisiuni și oferte mincinoase.