Feature

Fă cunoștință cu Ștefania Matache, învățăcelul Inclusiv

Sunt Ștefania și vreau să scriu despre subiecte la care uneori ne e frică să ne gândim.

publicat pe 20.10.2019

lectură de 4 minute

hero

Sunt Ștefania. Am studiat psihologie și comunicare, dar m-am îndrăgostit de jurnalism, pe care-l învăț din mers. Vreau să scriu despre subiecte la care uneori ne e frică să ne gândim.

Mă interesează suferința, boala, singurătatea, moartea și felul în care oamenii le gestionează.

Așa am ales primul subiect pe care îl voi publica pe Inclusiv: un material despre demență, o boală grea care amenință să cuprindă populația din ce în ce mai îmbătrânită din România și întreaga lume, dar pe care nu o înțelegem și n-o ținem încă sub control.

Scriu despre contextul mai larg în care bolnavii de demență nu primesc sprijin din partea statului, dar și despre soluțiile găsite de niște oameni întreprinzători la această problemă. 

Am alunecat ușor-ușor spre jurnalism, după ce în 2015 am cunoscut un grup de reporteri adunați în Casa Jurnalistului.

Pe atunci eram copywriter în publicitate și simțeam că viața mea nu prea are sens.

Am înțeles importanța muncii pe care o făceau, după ce am întors pe toate părțile jurnalismul și rolul lui în societate în bucătăria de la Casă.

Așa că mi-am dat demisia de la agenția de publicitate ca să devin jurnalist independent. 

Am început cu materiale mici, despre protestele anticorupție, pe care le-am relatat în scris și video.

Primul meu material important a fost portretul lui Leon Dănăilă, un neurochirurg octogenar care a candidat la alegerile parlamentare din 2016.

Documentarea s-a încheiat în mod abrupt, când șefii de campanie și-au dat seama că materialul dezvăluia cum se foloseau de un bătrân dezorientat ca să câștige voturi. Mi-au cerut să le prezint materialul înainte de publicare și când i-am refuzat, m-au dat afară din sediul lor cu mare scandal și cu amenințări că mă vor da în judecată.

Asta a fost prima mea ciocnire cu „sistemul”, care m-a făcut să-mi promit că n-o să mă las niciodată intimidată. 

De atunci, am fost amenințată, s-a țipat la mine și am fost chiar agresată fizic de diverse personaje deranjate de scopul meu ca jurnalistă: să dezgrop nedreptăți, să înțeleg cum funcționează unghere nevăzute din realitate, să-i ajut și pe alții să le înțeleagă.

Ultimul incident a fost anul trecut, la o conferință a Coaliției pentru Familie, când am dat mema cu stres teribil

În ultimii trei ani am scris despre înfloritoarea industrie de videochat românească și am contribuit la un documentar VICE pe același subiect.

Am călătorit prin satele sărace din estul țării ca să scriu despre copiii care s-au sinucis după ce părinții lor au plecat la muncă în străinătate (poveștile m-au afectat așa de tare că am avut un atac de panică după ce m-am întors de pe teren).

Toamna trecută, mi-am pus batic și am plecat la Chișinău, să fiu martoră la noua ordine mondială pe care rușii fundamentaliști și americanii evanghelici au pregătit-o la Congresul mondial al familiilor

Când nu sunt pe teren, caut oameni și lucruri cu care să upgradez felul în care înțeleg realitatea. Un exemplu e blogul Wait but Why, unde am citit cea mai mișto serie despre cum funcționează societatea din ultima vreme.

Îmi plac cărțile de non-ficțiune, mai ales cele care explică natura umană din perspectivă științifică. Acum citesc una despre endocrinologie și influența hormonilor asupra comportamentului. Fac jiu-jitsu brazilian ca să nu-mi mai fie frică când merg singură pe stradă noaptea, merg la petreceri cu muzică techno și am grijă de un motan rămas moștenire de la Casa Jurnalistului.  

Sunt întotdeauna deschisă la sugestii, idei de subiecte, curiozități sau colaborări cu tine. Le aștept pe toate pe mail, la stefania@inclusiv.ro.

*Text trimis inițial abonaților la newsletter. Vrei să afli înaintea tuturor? Abonează-te și tu

Contribuie la discuție
0 contribuții

Salut! Respectăm intimitatea, așa că nu îți traficăm datele. Citește Politica de confidențialitate pentru detalii.