fbpx

    Închisoarea și dreptul de vot la americani

    16/09/2020

    Lectură de 10 minute
    Cam 6 milioane de americani și-au pierdut dreptul de vot pentru că au avut întâlniri de gradul III cu sistemul judiciar și mulți nu și-l vor mai recupera niciodată. Așa că am zis să văd cum stă treaba cu dreptul de vot al americanilor din pușcării.

    „Numeri pe degete chinezii şi indienii, doi ruşi şi eu… român. Crede-mă că trebuie să fiu atent cu fiecare grup în parte. Unii controlează mâncarea, alţii reparaţiile, tatuajele, am auzit că există narcotice, tutun şi băutură. Totul este perfect controlat şi organizat, iar dacă se ivesc probleme se rezolvă… în afara ochilor.” 

    Așa descria viața dintr-o pușcărie americană un român pe care l-am intervievat timp de mai multe luni prin email acum opt ani. Era, pentru mine, prima dată când vorbeam cu cineva din închisoare și mi-a fost greu să mă hotărăsc ce să-l întreb pe om. De-atunci am mai discutat cu zeci de persoane încarcerate, am și predat cursuri de jurnalism în pușcării americane, am mai scris articole despre viața din spatele zăbrelelor – dar tot am dificultăți în a crea un set de întrebări bune de interviu. 

    Motivul e simplu: închisorile americane diferă imens una de alta, în funcție de amplasament, grad de securitate și autoritatea responsabilă de managementul instituției. Viața americanului încarcerat e greu de anticipat în întrebări; ea poate fi relativ decentă sau un adevărat calvar. 

    Pentru mine mai există un obstacol în calea înțelegerii sistemului american de încarcerare: acesta se aseamănă prea puțin cu cel românesc (sau, mă rog, european). Reguli diferite, practici diferite, chiar și o filosofie a penitenței diferită. 

    În comparație cu țările europene, America este în general mai dură cu persoanele condamnate la închisoare din aproape toate punctele de vedere. Un exemplu de relevanță recentă este interzicerea, în 48 din cele 50 de state americane, a dreptului la vot persoanelor care ispășesc o condamnare pentru infracțiuni grave („felonies”) care de obicei se pedepsesc cu încarcerare pe o perioadă mai lungă de un an. În multe state, aceste interdicții continuă și după eliberare. 

    Cum alegerile generale vin curând, chestiunea votanților cu cazier e tot mai mult prezentă în discursul public american, mai ales că reforma sistemului de încarcerare precum și extinderea dreptului la vot sunt și două revendicări ale Black Lives Matter, un fenomen de masă care se bucură acum de o popularitate considerabilă în America.

    Candidatul Biden: nici prea-prea, nici foarte-foarte

    Primul politician important care a dat glas acestor revendicări a fost senatorul Bernie Sanders. Acesta s-a declarat în favoarea restaurării dreptului de vot pentru persoanele încarcerate și pentru cele condamnate pentru felonies – adică în jur de 6 milioane de oameni. 

    Într-o discuție cu alegătorii găzduită live de către CNN în aprilie 2019, Sanders a fost întrebat dacă i-ar permite chiar și lui Dzhokhar Tsarnaev, condamnat (inițial) la moarte pentru acte de terorism în Boston, să voteze. Sanders a zis că da, toți cetățenii americani ar trebui să aibă dreptul la vot, indiferent de cazier. Declarațiile lui au provocat o furtună mediatică la acea vreme. Vermont, statul lui Sanders, este unul dintre singurele două state americane (celălalt e Maine) în care persoanele aflate în pușcărie au dreptul neîngrădit la vot. În rest, câte state, atâtea tipuri diferite de restricții.

    Joe Biden, acum candidatul oficial la președinție al Democraților, nu vrea ca persoanele care se află acum în pușcărie ca urmare a unei condamnări pentru o infracțiune gravă să poată vota. Privește cu ochi mai buni restaurarea dreptului la vot pentru cei care și-au ispășit pedeapsa, însă nu a precizat încă dacă această categorie îi include și pe cei care au ieșit din închisoare, dar care nu și-au terminat încă perioada de eliberare condiționată sau nu și-au achitat toate amenzile și costurile aferente condamnării. 

    Această distincție e importantă pentru că în America totul se plătește. În multe state, cei care ies din închisoare se trezesc cu datorii la stat de zeci de mii de dolari. Mulți nu vor putea plăti niciodată tot și ca urmare nu vor mai putea vota niciodată. În acest mod, sistemul curăță registrul electoral de o grămadă de oameni săraci.

    Și dacă tot vorbim de efecte discriminatorii, trebuie să mai amintim o categorie de oameni care e afectată profund de către aceste reglementări: populația de culoare  și mai ales bărbații afro-americani. Se estimează că unul din 13 adulți afro-americani și-a pierdut dreptul la vot – în unele state chiar unul din cinci. 

    Cine cunoaște istoria Statelor Unite știe că așa-numita perioadă Jim Crow, care a durat de la emanciparea sclavilor și până în anii ’60 ai secolului trecut, s-a caracterizat în primul rând prin intimidarea și șicanarea sistematică a votanților negri. 

    Deci nu e de mirare că eforturile unor politicieni albi de a le interzice dreptul la vot celor cu cazier, în conjuncție cu discriminarea afro-americanilor la toate nivelele sistemului judiciar (poliție, avocați, judecător, juriu, încarcerare), sunt considerate de mulți a fi o strategie calculată de monopolizare a puterii politice – adică un „nou regim Jim Crow” (cum se intitulează faimoasa carte a lui Michelle Alexander care a adus chestiunea în prim-plan acum 10 ani).

    Mulțumesc că mă citești.

    Abonează-te la newsletter-ul meu bilunar.

    Reformă legislativă și considerente politice

    Faptul că America este, de departe, Number 1 la încarcerare este cunoscut de mai toți americanii și, spre deosebire de anii ’80, când criminalitatea era la cote ridicate și societatea americană nu era predispusă către finețuri și discuții despre drepturi civile, acest record nu este tratat cu mândrie – din contră. A fost totuși nevoie de câteva zeci de ani de supra-încarcerare și horror stories în media ca să se formeze o masă critică de activiști și simplii cetățeni care să pună cu succes presiune pe politicieni și să pornească reforma sistemului judiciar.

    Ironia face ca primul pachet de legi cu adevărat reformatoare din ultimele decade să fi trecut în Congresul american nu sub Obama, un Democrat de meserie activist și profesor universitar de drept constituțional, ci sub Trump, un Republican care și-a recrutat miniștrii de justiție (Jeff Sessions și Bob Barr) din aripa dur-conservatoare a partidului. În decembrie 2018, Trump și-a pus semnătura pe Legea “First Step” (Primul Pas), prin care se reformau reglementările referitoare la durata încarcerării pentru anumite categorii de infracțiuni și se eliminau alte câteva reguli draconice. 

    „Minunea” s-a întâmplat datorită unei rare confluențe de factori. Creșterea în influență a aripii progresiste în Partidul Democrat și creșterea echivalentă a aripii libertariene în Partidul Republican a adus reformatorilor îndeajuns de multe voturi în Congres pentru ca legea să treacă cu sprijin din partea ambelor tabere politice. De ultima sută de metri – semnătura președintelui – s-a ocupat Jared Kushner, ginerele lui Trump, care își făcuse o cauză personală din reforma sistemul judiciar.

    Energizați de succesul nesperat cu First Step, activiștii anti-încarcerare și politicienii reformiști din practic toate statele și teritoriile americane au pornit în ultimii doi ani un tsunami de inițiative legislative menite să reducă populația din pușcării și să le ușureze viața celor care ies de după gratii. În lunile care au urmat legiferării reformei First Step din decembrie 2018, 11 state au adoptat măsuri de ușurare a votului pentru persoanele cu cazier. 

    Cel mai faimos caz este cel al Floridei, unde în 2018 a fost organizat un referendum care propunea restaurarea votului pentru persoanele condamnate pentru felonies. Propunerea a trecut, însă bucuria activiștilor a fost de scurtă durată. 

    Republicanii de la butoanele guvernului Floridei au sabotat rapid rezultatul încercând să limiteze drastic numărul persoanelor eliberate care ar fi putut să-și recapete dreptul la vot. Ei au spus că e vorba doar de o necesară clarificare a rezultatului referendumului, însă Democrații i-au acuzat de mașinațiuni menite să prevină adăugarea în registrul electoral a sute de mii de afro-americani care în general votează cu Democrații, nu cu Republicanii. Dat fiind că un Republican tocmai câștigase guvernatoratul statului cu mai puțin de 100.000 de voturi în plus față de contra-candidatul său Democrat (și afro-american), noii votanți puteau ușor fi un adevărat game-changer

    Acest calcul politic rămâne valabil în Florida (unde se dau și acum bătălii grele), dar și în multe alte state. Într-o Americă extrem de polarizată, unde segmentul nehotărâților/independenților electoral dispare pe zi ce trece, câteva zeci de mii de noi votanți pot înclina definitiv balanța politică în state ca Florida, Colorado, Nevada – prin ele și restul țării.

    Cum ar vota cei din închisori

    Argumentele în favoarea dreptului la vot sunt evidente: 

    1. persoanele condamnate la închisoare nu își pierd cetățenia și ca urmare nu ar trebui să-și piardă nici dreptul la vot, unul dintre prerogativele fundamentale ale cetățeanului;

    2. dacă încarcerarea aduce de la sine confiscarea dreptului la vot, politicienii fără scrupule vor căuta să încurajeze criminalizarea exagerată a unor categorii de cetățeni care în general nu votează cu ei.

    Pozițiile împotriva dreptului la vot sunt și ele destul de clare: 

    1. Cetățenii încarcerați și-au pierdut dreptul la libertate, dreptul la intimitate și multe alte drepturi civice. Ce mare lucru dacă-și pierd și dreptul de a vota? 
    2. „Cum, Doamne iartă-mă, să dai drept de vot unui violator sau unui ucigaș în serie? Îți dai seama ce va vota ăla?”

    Chiar așa, cum ar vota cineva din închisoare dacă ar putea vota? La începutul acestui an, reporterii de la Marshall Project, un proiect jurnalistic foarte deștept (și bine finanțat) care se axează pe știri despre sistemul judiciar american, au vrut  să afle răspunsul la această întrebare. Au reușit să chestioneze peste 8.000 de persoane încarcerate, cam jumătate dintre acestea fiind albi. Iată ce au aflat:

    • 45% dintre respondenții albi ar fi votat cu Trump, 10% cu Sanders, 7% cu Biden. 25% au zis că nu știu sau oricum n-ar vota.
    • 19% dintre respondenții de culoare (afro-americani plus asiatici și alții) ar fi votat cu Trump, 16% cu Sanders și 13% cu Biden. 29% au zis că nu știu sau oricum n-ar vota.
    • 20% dintre respondenții afro-americani ar fi votat cu Biden și 16% cu Sanders. 
    • Cu cât un respondent a petrecut mai mult timp în închisoare, cu atât e mai interesat de politică și doritor să voteze.

     

    Nici acest sondaj nici vreun alt studiu care tratează acest subiect nu ne oferă vreun indiciu cum că persoanele încarcerate ar dori să aducă la putere politicieni permisivi față de infracțiuni, vicii, anarhie sau alți monștri. 

    Intră în comunitate

    Credem în comunități. Credem în solidaritate. Credem că împreună putem face lucrurile mai bine. De aceea, publicația noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Poți pune și tu umărul la înțelegerea lumii în care trăim cu doar 2 euro pe lună.

    Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

    Credem în comunități. Credem în solidaritate. Credem că împreună putem face lucrurile mai bine. De aceea, publicația noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Invită-ți prietenii în comunitate!

    Activism de ambele părți ale zăbrelelor

    Cel mai recent stat care a retras dreptul de vot tuturor persoanelor încarcerate care ispășesc pedepse pentru felonies este Massachusetts – stat în care locuiesc și eu și care este în general considerat unul dintre cele mai progresiste state din țară. 

    Până în 2000, în Massachusetts se putea vota din închisoare. În 1997, într-una dintre cele mai mari închisori din stat s-a format un așa-numit comitet de acțiune politică, al cărui scop era publicarea unor materiale în care se discutau înclinațiile reformatoare (sau reacționare) ale politicienilor momentului și se îndemnau rudele neîncarcerate să voteze. Inițiativa l-a înfuriat pe guvernatorul Republican al statului. Acesta a creat un amendament la Constituția Massachusetts-ului, pe care l-a supus unui referendum în anul 2000. Șaizeci la sută dintre votanți s-au declarat de acord cu eliminarea dreptului de vot pentru cei încarcerați pentru infracțiuni grave.    

    „Mai există la ora actuală mulți oameni în pușcărie în Massachusetts care își aduc aminte că puteau vota acum 20 de ani” mi-a spus elly kalfus, activistă pentru drepturile persoanelor încarcerate și coordonator în cadrul Emancipation Initiativeea își scrie numele fără majuscule. „Din punctul lor de vedere, li s-a luat un drept important.” Organizația lui kalfus se străduiește de ani întregi să convingă legislatorii și populația Massachusetts-ului că eliminarea dreptului la vot nu a avut absolut niciun efect pozitiv. 

    La alegerile parlamentare din 2018, Emancipation Initiative a trecut la acțiuni drastice: a creat un program prin care cetățeni liberi se angajau să voteze așa cum le cereau persoanele încarcerate. Mai bine de 140 de astfel de perechi au fost formate atunci, iar programul, numit #DonateYourVote, va funcționa și la alegerile din această toamnă.

    Pentru kalfus, cel mai important motiv pentru restaurarea dreptului la vot este că persoanele încarcerate sunt afectate profund de acțiunile politicienilor și ar trebui să poată lua parte la exercițiul democratic al alegerilor. „Fiecare aspect al vieții lor se află sub controlul autorităților – de la obiectele pe care au dreptul să le aibă în posesie, la când pot să iasă din închisoare, la câte telefoane pot da, cât costă acestea și tot așa. Și-n plus, le pasă și de soarta familiilor lor” a spus ea.

    „Acum aș vota dacă aș putea”

    Am luat legătura cu doi bărbați închiși într-unul dintre cele mai mari penitenciare din New Jersey prin intermediul unei persoane încarcerate acolo pe care o intervievasem nu demult pentru un alt articol. Cei doi au acceptat să vorbească cu mine prin email despre dorința lor de a vota.

    Marko Bey are 55 de ani, a fost arestat la 18 ani și condamnat la închisoare pe viață fără posibilitatea de eliberare condiționată. Nu a votat niciodată, însă ar vrea s-o poată face. „Din câte știu eu, Constituția spune ‘Un om, un vot’ și nu spune nimic despre posibilitatea de a pierde acest drept dacă ești încarcerat” mi-a scris Bey. 

    De fapt chestiunea e un pic mai complicată. Constituția Statelor Unite vorbește în cel de-al 14-lea Amendament de confiscarea dreptului la vot, însă o face într-un mod îndeajuns de vag încât să le dea de zeci de ani o pâine de mâncat multor avocați. Pentru Bey însă, nu e vorba aici doar de drepturi constituționale, ci și de echitate. 

    „La Recensământ sunt numărat, și pe baza acelor numere sunt luate hotărâri în legătură cu câți aleși intră în Congress și câți bani sunt alocați statului meu pentru școli, închisori, ajutoare sociale și multe altele. Sunt numărat, dar nu pot contribui la aceste decizii prin vot” a explicat el. 

    Kory McClary este și el încarcerat în același penitenciar și ispășește o pedeapsă de 130 de ani de închisoare pentru două crime pe care spune că nu le-a comis. 

    „Înainte de a fi condamnat, nu votasem. Eram tânăr și nu știam multe. De unde vin eu, tinerii nu sunt conștienți de posibilitatea de a-și schimba condiția prin instrumentul votului. Înainte de a începe această condamnare, nu înțelegeam cât de important ar fi fost să votez. Credeam că votul nu-mi va fi de niciun ajutor. Credeam asta pentru că nu văzusem niciodată vreo politică publică sau vreun politician care să-mi reprezinte valorile. Acum, după mult timp de stat în pușcărie, după multă reflecție și multă educație pe cont propriu, consider că votul este calea cea mai bună de a schimba condițiile de viață ale oamenilor” mi-a scris McClary.

    Un nod încăpățânat

    Ceva se mișcă în America, când vine vorba de restaurarea dreptului la vot al persoanelor încarcerate sau recent eliberate din închisoare – însă e extrem de greu de stabilit cât de amplă e această mișcare. Nimeni nu știe câți noi votanți de acest tip vor putea participa la alegerile generale din noiembrie și, chiar dacă am ști, sondajul efectuat de către Marshall Project ne-a arătat că multe dintre presupunerile noastre în legătură cu intenția de vot a acestor oameni sunt greșite.

    Pe termen lung, în măsura în care alianța libertarieni-progresiști din forurile legislative americane va continua și după alegerile din toamna asta, ne putem aștepta la noi reforme judiciare, inclusiv în chestiunea dreptului la vot. Ne putem însă aștepta și la o contra-reacție virulentă din partea acelor politicieni (încă mulți la număr) care și-au clădit cariera pe promisiuni de tip “law and order” – pedepse dure pentru cei care încalcă legea, toleranță scăzută pentru argumente reformatoare legate de deficiențele discriminatorii care caracterizează sistemul judiciar american, și o disponibilitate ridicată pentru decăderea pe viață a “infractorilor” din drepturile civile. 

    Au contribuit

    Susține activitatea noastră

    Credem în comunități. Credem în solidaritate. Credem că împreună putem face lucrurile mai bine. De aceea, publicația noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Poți pune și tu umărul la înțelegerea lumii în care trăim cu doar 2 euro pe lună.

    Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

    Credem în comunități. Credem în solidaritate. Credem că împreună putem face lucrurile mai bine. De aceea, publicația noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Invită-ți prietenii în comunitate!

    Contribuie la discuție