În ediția trecută a newsletterului “Statele Întortocheate ale Americii” spuneam că America are, ca mai toate țările democrate, o grămadă de partide politice, dar că cei doi mamuți ai politicii americane, Democrații și Republicanii, conspiră liniștiți să le îngreuneze celorlalți accesul la Congresul federal și la legislaturile statale. Democrații îi sabotează de obicei pe Verzi, care ar mai avea o șansă din când în când să-i ia fața unui candidat Democrat în statele cu înclinații progresiste, iar Republicanii îi faultează pe Libertarieni în statele cu înclinații conservatoare.
Data trecută am analizat această situație din punctul de vedere a doi foști candidați la președinție în 2020 (un Verde și o comunistă). Azi completez această analiză a scenei politice americane cu ajutorul unor interviuri cu trei politicieni la firul ierbii cărora nu le miros bine nici Democrații nici Republicanii: o lideră locală a Partidului Verzilor, un lider local al Partidului Piraților și o parlamentară independentă din legislatura statului Massachusetts.
Niciunul nu mai joacă în aceeași echipă cu care a intrat inițial în politică. Independenta a fost mai demult în Partidul Republican, piratul a fost în Partidul Verzilor, iar lidera Verzilor a fost în Partidul Democrat. Nu sunt traseiști – sunt doar dezamăgiți profund de ipocrizia establishmentului care le-a promis competență, integritate și eficiență dar le-a dat doar certuri și compromisuri dureroase. Cu toții vorbesc de dificultățile pe care le întâmpină de când nu mai beneficiază de resurse umane și financiare considerabile, dar cu toții se laudă cu libertatea de acțiune pe care o au acum și posibilitatea de-a pune capul pe pernă seara cu conștiința împăcată. Toți trei sunt convinși că există o masă imensă de cetățeni americani care sunt dezgustați de cele două partide mari și care sunt în căutare de politicieni și partide care să-i reprezinte cu adevărat.
La svastici tragem linia
Susannah Whipps este de patru mandate în Camera Deputaților a statului Massachusetts. (Un mandat durează doi ani). Este businesswoman: la vârsta de 25 de ani deschisese deja două restaurante, iar acum este co-proprietara unui business de familie cu 70 de angajați care manufacturează echipamente pentru tratarea apei. Și-a început cariera politică în Consiliul Local din Athol, un orășel din centrul Massachusetts-ului în proporție de mai bine de 95 la sută alb și mai mult sărac decât nu.
Whipps i-a părăsit pe Republicani în 2017 din cauza virajul ideologic pe care îl lua partidul președintelui Trump, pe care inițial ea nu-l luase în serios și pentru care n-a votat niciodată. „Nu m-am simțit prea bine când a fost ales“ spune ea, „dar Charlottesville a fost ultimul pai. N-am mai rezistat la spectacolul unor oameni care fluturau steaguri confederate și svastici și care se identificau cu un grup la care aderam și eu“.
Fără comisii ești mort
După Charlottesville, și-a anunțat șefii de grup din Camera Deputaților că va deveni independentă. Spune că se aștepta să continue să ia parte de la ședințele de strategie ale Republicanilor și să voteze în mare parte ca ei, însă cu prima ocazie a fost dată afară din toate comisiile în care își reprezenta partidul. Pentru un parlamentar, asta e moarte curată pentru că fără participare la comisii e extrem de greu să influențezi alocarea de fonduri, iar proiectele comunității pe care o reprezinți în legislativ riscă să rămână fără finanțare.
Așa că a apelat la șeful Democraților, care, într-un stat super-progresist, controlează Camera în regim cvasi-permanent. A primit acces și la ședințele Democraților de strategie și la unele comisii puternice, inclusiv Comisia pentru Sănătate Mintală, Abuz de Substanțe și Dezintoxicare, care este foarte importantă pentru constituenții săi. Este conștientă însă că, din poziția de independentă, nu va primi niciodată șefia unei comisii, oricât de mult s-ar alinia cu vreunul dintre partide. Și nici nu va beneficia de mașinăria de partid la alegeri. Nu c-ar avea neapărată nevoie de voluntarii și pliantele de partid: de când a plecat de la Republicani a fost realesă de două ori, de ambele dăți concurând împotriva unor contra-candidați bine finanțați.
Statul ca o fustă
De votat votează ca o moderată – mai la stânga pe subiecte sociale (pro-drept la avort, pro-gay rights) și mai la dreapta pe subiecte fiscale/economice. În 2014, cetățenii Massachusetts-ului instalaseră la conducerea statului un guvernator Republican moderat, iar Whipps spera că partidul se va modera și el un pic. „Ipocrizia cu care [Republicanii] spun că ei cred într-un aparat de stat de dimensiuni reduse, care e mantra Republicană… Statul nu e nicicând mai mare decât atunci când îți spune cu cine te poți căsători și cu cine nu și ce poți să faci cu propriul tău corp și ce nu!“ spune Whipps. „Deciziile unei femei în legătură cu sănătatea ei o privesc doar pe ea și pe doctorul ei și nu ar trebui să fie politizate. O criză domestică n-ar trebui să fie politizată. Și când vine vorba de chestiunile LGBT… lasă oamenii în pace! Vezi-ți de treaba ta! Statul ar trebui să fie ca o fustă de-aia conservatoare: n-ar trebui să se ridice mai sus de genunchi. Zona aia e treaba ta, nu a statului“.
Dacă a pierdut voturile unor simpatizanți ai Partidului Republican, zice Whipps, măcar a câștigat voturile unor independenți și chiar și cele ale unor Democrați cărora le-a plăcut de ea dintotdeauna dar care n-au putut să o voteze înainte pentru că ar fi însemnat să dea un vot Republicanilor. În plus, acum poate și ea să sprijine pe orice politician vrea ea, la orice nivel, fără să se teamă de reacția negativă a șefilor de partid.
Societatea civilă a Piraților
Pe lângă Democrați, Republicani și independenți dezamăgiți, scena politică americană mai are și o mulțime de partide mici a căror influență se simte de obicei doar la nivel local și foarte local. Dintre partidele așa-zis terțiare americane, doar două pot spune că sunt cu adevărat naționale – Verzii și Libertarienii. Restul reușesc să facă valuri în câte-un stat mai ciudățel sau în marile orașe în care votează doar oamenii informați și cu o ideologie politică bine formată. Sunt prezenți însă în mai toate mișcările civile, gen Black Lives Matter, și, din acest punct de vedere, pot fi trecuți și la rubrica „societate civilă“.
Este și cazul Partidului Piraților, o organizație politică fondată în 2006 pe modelul partidelor omonime din Suedia, Islanda și Cehia. Nu există peste tot în America și niciunde nu e reprezentat în legislativ, însă datorită valorilor cu care sunt asociați la nivel internațional – apărarea dreptului la intimitate și confidențialitate, un Internet deschis și ne-dominat de către corporații, guvernanță transparentă, reforma legilor copyrightului – sunt deseori de găsit în fruntea unor inițiative civice de contestare a autorităților și a reglementărilor lor draconice.
Se caută candidați
James O’Keefe este președintele Piraților din Massachusetts și secretarul organizației naționale de partid. Mai demult a fost cu Verzii, dar a plecat dezamăgit de la ei. Este IT-ist așa că Partidul Piraților i s-a potrivit ca o mănușă. În ultima vreme, s-a ocupat cu proiecte de educare a populației pe probleme digitale: crearea și popularizarea unui „mesh network“ în Massachusetts prin care oamenii să poată să intre online fără să depindă de furnizorii de Internet, workshopuri de privacy(parole, browserul Tor, alternativa Signal la Whatsapp, etc.) și crearea unei hărți a spațiilor publice în care sunt identificate toate camerele de vederi care te iau în vizor.
Acum se pregătesc pentru alegerile parțiale de anul viitor, în care se vor disputa foarte multe mandate locale – adică ținta principală a unui partid terțiar. E muncă grea, spune O’Keefe, „pregătirea simpatizanților să devină activiști și pregătirea activiștilor să devină candidați“ pentru că „o mulțime de oameni spun ‘Dacă o să fac efortul de a candida, vreau să am șanse să câștig!’“
„Când încurajez lumea să candideze, le spun că acest proces este unul iterativ. Sigur, la aceste alegeri, probabil că nu vei câștiga, dar vei căpăta notorietate pentru tine și pentru Partidul Piraților. Și apoi poate că vei candida la alte alegeri și deja ai oameni care te vor cunoaște și vota. Dacă vrei să candidezi peste doi ani, ai deja o construcție pe care te poți baza. Dar oamenii sunt ocupați și din păcate e greu să-i găsești pe cei care vor să-și asume riscuri“ spune O’Keefe.
Socialism și egalitate
Datorită notorietății sale de partid social-democrat (la stânga Democraților), Partidul Verzilor are ceva mai puține probleme în a recruta candidați decât Partidul Piraților. În Massachusetts mai ales, Verzii sunt destul de prezenți prin structurile legislative locale și sunt foarte prezenți în rândurile mișcărilor civice.
Am vorbit cu Lois Gagnon, co-președinte al organizației de partid la nivel de stat. „Avem un co-președinte femeie și un co-președinte bărbat la toate filialele. Așa e politica noastră. Încercăm să ne echilibrăm și comisiile. Mai facem excepții pentru candidați care aduc diversitate, pentru că încercăm să-i atragem în partid. Ne concentrăm pe egalitate“ explică ea.
I-am spus că scriu pentru un public de limbă română și am întrebat-o care e relația ei – și a partidului – cu eticheta de „socialist“. „Uite care-i treaba: tinerii din ziua de azi spun că preferă socialismul. Știu că în unele țări lucrurile stau altfel, dar în America Latină, de exemplu, este promovat socialismul pentru că au suferit atâta vreme sub cizma Statelor Unite. Au dovedit că socialismul e mai bun. Au scos oamenii din sărăcie. Oamenii sunt mai sănătoși. Mai alfabetizați. Mai educați. Știu că unii sunt triggered de ce zic eu aici pentru că ăsta e narativul moștenit din vremea Războiului Rece. Presa este un instrument de gestionare a narativului în favoarea clasei conducătoare, așa că vor folosi toate acele trigger words ca să-i sperie pe oameni“ spune Gagnon.
Supape progresiste de siguranță
Gagnon a fost în Partidul Democrat timp de trei decade, dar a plecat de acolo în 2016 „dezgustată de ce i-au făcut lui Bernie“. S-a alăturat Verzilor pentru că nu mai crede că poți schimba sistemul din interior – nici măcar dacă te cheamă Bernie Sanders sau Alexandria Ocasio-Cortez. „AOC a cedat mult deja. Ea este o supapă de siguranță pentru cei care sunt cu Bernie. [Democrații] scot la înaintare astfel de candidați tineri progresiști ca să atragă tinerii. Dar odată ce i-au atras, îi lasă cu buza umflată. Iar asta îi face cinici. Așa că noi vorbim cu o mulțime de tineri, pentru că viitorul Verzilor depinde de atragerea lor“ spune ea.
Ca și Pirații, Verzii încearcă zilele astea din răsputeri să găsească oameni dispuși să candideze. La ora actuală, Massachusetts recunoaște oficial doar patru partide (Democrații, Republicanii, Verzii și Libertarienii). Un partid își menține recunoașterea oficială căpătând mai mult de 3% din voturile exprimate în cele mai recente alegeri statale. Verzii nu iau atâta în alegerile prezidențiale și de obicei pierd acea recunoaștere. O recuperează doar când sunt competitivi în alegerile parțiale (ne-prezidențiale), ceea ce doi ani mai târziu rezultă în reintroducerea candidatului Verde la prezidențiale pe buletinul de vot. Așa că acum, partidul lui Gagnon colectează în draci semnături și încearcă să-și aducă oamenii în atenția votanților – dacă nu prin prezența lor la dezbaterile televizate exclusiviste, măcar prin vioiciunea cu care se mișcă în comunitate.
Dacă vrei să revezi
- Outsiderii din politica americană (I)
- Identitatea transgender
- Cât de ‘obiectiv’ trebuie să fie un jurnalist?
- Creștinii de stânga
- Cum e să fii transgender la închisoare în SUA
- Analfabeții de americani
- Ce cred acum susținătorii româno-americani al lui Trump?
- Despăgubiri pentru sclavie
- Violențele de la proteste și nesupunerea civică
- ‘Debugetați poliția!’ – strigătul de luptă al Black Lives Matter
- De ce votează mulți româno-americani cu Trump?
- O simfonie progresistă în patru mișcări de protest
- Cine n-are voie să voteze în America
- Închisoarea și dreptul la vot la americani
- Alegerile, ‘the American way’
Statele Întortocheate ale Americii este un newsletter bilunar produs de colegul nostru Răzvan Sibii, jurnalist și prof de jurna în Amherst, Massachusetts, SUA. Poți să te înscrii la newsletterul lui aici.
Autorul
