Au fost cu noi în club Maria Cosma – Lead UX Designer și Călin Goina – lector la Facultatea de Sociologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Discuția noastră a plecat de la cartea specialistului în neuroștiințe, Manfred Spitzer – Demența Digitală, Cum ne tulbură mintea noile tehnologii.
Călin Goina ne-a confirmat că accesul la tehnologie și digital nu elimină diferențele socio-economice din rândul studenților, fapt amintit în carte și confirmat de studii din Germania și Statele Unite ale Americii.
Maria ne-a împărtășit din experiența ei de User Experience Designer – cel care se ocupă cu crearea de produse digitale relevante și utile pentru utilizatori. Acesta urmărește procesele de integrare a produsului (în nevoile utilizatorului, în ecosistemele companiei etc), de atragere de noi consumatori, dar și aspectele ce țin de funcționalitate, estetică și ușurința de folosire.
Demența lui Manfred
Demența Digitală, Cum ne tulbură mintea noile tehnologii, a fost publicată în 2012 și se bazează pe sute de studii și cercetări de specialitate. Lucrarea tratează cele mai importante efectele ale noilor tehnologii asupra noastră, dar mai ales asupra copiilor. Autorul, în prezent este profesor la Universitatea din Ulm, dedică capitole despre efectele jocurilor video asupra adolescenților, despre mitul multitasking-ului, despre memorare și învățare, dar și despre autocontrol și stres.
Cartea a fost tradusă în română de Dana Verescu și publicată de editura Humanitas în colecția de Știință, anul acesta.
Argumentele autorului sunt susținute de studii psihologice, sociologice, calitative dar și cantitative. Trebuie menţionat că studiile la care face referire autorul sunt publicate înainte de lansarea cărții în Germania, în 2012.
Manfred Spitzer e un critic activ al dependenței de rețele sociale, militând pentru un control mai riguros al accesului copiilor la smartphone-uri și internet.
O afirmație devine fir roșu în întreaga carte: smartphone-ul ne face mai proști.
Acesta ne afectează orientarea în oraș, dar și dezvoltarea noastră mentală spațială: „cine are un sistem de navigare în maşină îl va lăsa pe acesta să navigheze şi nu va mai naviga el însuși.“ Capacitatea sa de orientare spațială scade.
Privind la interacțiunile sociale, observăm că „contactul direct și personal oferă mai mult material de elaborat și stimulează o prelucrare mai emoțională şi mai profundă decât contactul redus (sărăcit) prin ecran şi tastatură.“
Tot acest ajutor digital, pe termen lung, ne sărăcește experiențele și procesele de dezvoltare ale creierului. Acesta se dezvoltă permanent, prin stimulările cognitive pe care le facem, stimulări care lasă așa numitele urme mnemonice, care ne ajută la memorare, consolidarea sinapselor și perfecționarea neuronilor.
Pe lângă această sărăcire a stimulilor asupra creierului, consumul constant de medii digitale ne afectează și sănătatea, prin creșterea miopiei, obezitate, depresie și insomnii.
Cel mai mare semnal de alarmă evidențiat de cartea lui Manfred Spitzer este că prezența crescută a mediilor digitale în viața copiilor le afectează dezvoltarea; fie că vorbim despre dezvoltarea ochilor sau despre asimilarea de noi informații și stimuli referitoare la mediul înconjurător și persoane. Fapt evidențiat și de studiile de neuroimagistică care „au arătat că recunoaşterea literelor învățate prin scrisul de mână duce la o activitate sporită în regiunile motorii din creier, ceea ce nu se întâmplă în cazul literelor imitate pe tastatură.“
De aici deducem că doar scrisul de mână stimulează apariția urmelor mnemonice motorii care se activează la perceperea literelor şi uşurează recunoașterea vizuală. Această urmă de memorie vizuală care apare ulterior, utilă pentru citit, nu se activează când e folosită tastatura, fiindcă mişcarea n-are nici o legătură cu forma literei.“
Un capitol este dedicat influenței jocurilor video, în special cele violente, de first shooter.
Studii recente, dar și studii de acum patruzeci de ani au concluzionat că cei care participă (în rețea sau individual), constant, în jocuri violente se desensibilizează când vine vorba de a recunoaște momentele de ceartă din lumea reală, fapt ce este „o formă de învăţare inconştientă, pusă în evidență experimental și la animale, care la oameni implică gânduri, sentimente și comportamente. De acum patruzeci de ani s-a demonstrat că oamenii care privesc regulat filme violente reacționează tot mai puțin intens la scenele de violență.“
Mitul multi-taskingului
Unul din miturile productivității actuale este cel al multitasking-ului. Astăzi există o mulțime de așa-ziși guru ai productivității, persoane care îndeamnă la realizarea unei multitudini de sarcini în același timp, ca singură soluție la rezolvarea sarcinilor de job și de avans profesional ori personal.
Ei bine, autorul argumentează de ce acest obicei nu funcționează, dar și influența negativă asupra randamentului.
Concluziile unui studiu legat de acest mod de lucru ne arată că „cei care nu obişnuiau să practice multitasking-ul au putut să rezolve bine sarcina independent de câți stimuli de distragere erau prezenți. Cei care practicau multitasking-ul, dimpotrivă, au înregistrat o scădere a randamentului direct proporțională cu creşterea numărului stimulilor de distragere.“
Acest multitasking ne evidențiază și influența mediilor digitale asupra capacității de autocontrol.
O capacitate redusă de autocontrol duce la creșterea nivelului de stres, fapt ce are repercusiuni asupra îmbătrânirii celulelor corpului, fie că sunt celule nervoase, celule cardiace ori musculare. Un alt studiu a concluzionat că „indivizii care practică multitasking-ul au dificultăți mai mari în ignorarea stimulilor inutili […], pot ignora mai greu stimulii nesemnificativi din propria memorie (retroactivitate de gradul doi şi de gradul trei și sunt mai puțin eficienți în trecerea de la o sarcină la alta.“
Stresul vine din lipsa de control, lucru care nu depinde de situația obiectivă ci despre cum ne raportăm, subiectiv, la fiecare conjunctură. Un studiu realizat pe șoareci a evidențiat că „nu situațiile neplăcute cauzează stresul, ci senzația că ești expus acestora fără a putea face ceva.“
În concluzie, Demența Digitală, Cum ne tulbură mintea noile tehnologii ne expune efectele pe care digitalul îl are asupra capacității de concentrare și rezolvarea sarcinilor, relațiilor interumane și a dezvoltării cognitive. Numai găsind un echilibru între interacțiunile digitale și cele umane, față-în-față, putem să nu ne lăsăm subjugați de tehnologie, ci să o folosim în avansul armonios al nostru, ca societate.
Clubul de Carte
Între 12-14 cititori s-au implicat în discuția care s-a terminat după mai bine de o oră (deși ar mai fi fost multe de discutat), via Zoom.
Părinți, profesori și învățători, cercetători și profesioniști din companii digitale globale au lansat întrebări țintite și au oferit din perspectivele lor personale și de muncă, cu care au îmbogățit conversația.
În urma acestui dialog, am centralizat câteva recomandări de cărți venite de la membrii Clubului:
- The Teenage Brain: A Neuroscientist’s Survival Guide to Raising Adolescents and Young Adults de Frances E. Jensen
- Tată bogat, tată sărac. Educația financiară în familie de Robert T. Kiyosaki
- Pre-Suasion. A Revolutionary Way to Influence and Persuade de Robert B. Cialdini
- Ruined by Design: How Designers Destroyed the World, and What We Can Do to Fix It de Mike Monteiro
Pentru participarea la Club nu e musai să citești cartea în discuție, deși ajută să fii în temă.
Editura Humanitas ne-a fost partener și a susținut comunitatea Inclusiv cu un discount pentru comenzile online.
Autorul
