Recunoaștem luna martie ca luna mărțișoarelor, a florilor, a primăverii și a femeilor. 1 și 8 martie devin aceste zile de apreciere prin înflorire și prindere a unor broșe kitchoase sau meșteșugite în piept. În paralel cu această realitate , un grup de femei au organizat săptămâna feministă pentru a aminti dificultățile sociale, economice și politice cu care se confruntă femeile din România. Azi, 5 martie, este ziua aleasă de ele pentru a fi despre sănătate și sănătate mintală.
Așa că, în această ediție, am privita sănătatea mintală prin lentilele genului.
Am povestit cu Oana Ungureanu (Mad Pride), Georgiana Lican (E-Romnja), Irina Novac – toate parte din grupul care adresează sănătatea și sănătatea mintală în cadrul acestei săptămâni – și Gabriel Sandu, performer și jurnalist, care recent a deschis o mică discuție despre sănătatea mintală pe pagina sa de Facebook.
La ce să te gândești când citești „lentilele genului”? La cum am perceput și percepem sănătatea mintală și manifestările ei în funcție de genurile pe care ni le atribuim. Hai să vedem ce ne arată trecutul isteriei despre bagajale culturale cu care trăim, ce influență au asupra sănătății mintale și ce face sănătatea mintală intesecțională.
Ritm pe dos
Isteria a fost considerată prima tulburare mintală atribuită masiv femeilor, cel puțin până în secolul XX. Conceptul de nevroză isterică a fost șters în 1980 din DSM-III și înlocuit de tulburări disociative. Cum a arătat isteria în cei aproape patru mii de ani în care a fost considerată o tulburare majoritar trăită doar de femei? Parcurgem un timeline, cu pauze de memeuri:
– Egiptenii antici, care au început toată tătărășenia, credeau că isteria este cauzată de poziționarea nepotrivită a uterului. O tratau cu ierburi mirositoare, așezate lângă gura și vaginul femeii.
– Grecii susțineau că apariția isteriei era legată de lipsa unei vieți sexuale normale. Platon, de exemplu, susținea că uterul este trist când nu este implicat în copulare și naștere. Aristotel și Hipocrate erau de acord cu el. Exista soluție pentru asta: mitul lui Euripide spunea că modul de vindecare colectivă era prin experiența dionisiacă = vin și orgii.
Da, ai ghicit, tot uterul, neliniștit și migrator, era de vină. Ba mai mult, Hipocrate susținea că în special femeile virgine, văduve, singure sau sterile, au acest uter „rău” – care, fiindcă nu este satisfăcut – produce nu numai fum toxic, dar și o rătăcire în jurul corpului și provoacă diferite tipuri de tulburări, cum ar fi anxietatea, sentimentul de sufocare , tremurături, uneori convulsii și paralizie.
Numele de „isterie” provine de grecescul „hystera” care înseamnă uter.
– Romanii erau în mare parte de acord cu grecii. Mai puțin Soranus, un grec care practica medicina în Alexandria și Roma. Tratatul lui despre bolile femeilor a revoluționat felul în care era trată histeria. A trecut de la fumigații, paste medicinale și compresii, la băi fierbinți, masaje și exerciții fizice. Soranus e considerat fondatorul ginecologiei științifice și al obstetricii. Deși credea că aceste tulburări ale femeilor apar în urma nașterilor, iar ele au nevoie de recuperare și abstinență sexuală pentru refacere, tot el susținea că virginitatea perpetuă e condiția ideală femeilor.
– În Evul Mediu eram în continuare într-o epocă în care medicina nu era bazată pe metode științifice, și învățăturile grecilor antici erau în continuare lecturi de căpătâi, monstruozități imposibil de demontat. Adesea, crezurile (nu dovezile) câștigau argumente în defavoarea științei. În multe tratate de atunci, femeile nu erau descrise ca pacienții care trebuie vindecați, ci erau considerate cauza unei boli, definită ca amor heroycus sau nebunia iubirii.
Tot atunci, a apărut Trotula de Ruggiero din Salerno (sec. XI), considerată prima femeie doctor care avea o abordare științifică (pentru vremea respectivă) în Europa creștină. Nu te entuziasma încă. În aceeași perioadă se împământenea viziunea demonologică asupra femeii: vrăjitoaria. Apoi a venit Inchizția, care exorciza femeile considerate isterice. Le considerau vrăjitoare și tulburările legate de sănătatea mintală erau păcate cauzate de diavol.
– Renașterea aduce conceptul de libertate și odată cu el și specialiștii care înțeleg că femeile acuzate de vrăjitorie au, de fapt, nevoie de îngrijire mintală. Însă statutul de inferioritate al femeii e la fel de valabil, iar isteria e în continuare un „simbol” feminin.
– Odată cu epoca modernă, o perioadă cu multe descoperiri științifice, considerată „baza” medicinei științifice moderne, vine și o reinterpretare a isteriei, care nu mai este atașată de uter, ci mai degrabă legată de creier și de sistemul nervos. Vor trece a decenii până când uterul nu va mai fi blamat.
Apare și o primă perspectivă care sugerează că isteria, de data asta posibil cauzată de aerul îmbâcsit al orașelor mari și a unei vieți sociale haotice, poate afecta atât bărbații cât și femeile, deși ele sunt mai predispuse. Chiar dacă erau cercetători care susțineau că isteria derivă dintr-o degenerare ereditară a sistemului nervos, în epoca victoriană, femeile aveau la ele o sticlă de săruri mirositoare ca să-și liniștească uterul migrator.
Ultimele „vrăjitoare” executate au fost în Elveția în 1782 și Prusia (Germania de azi) în 1811.
– În contemporaneitate, neuropsihiatrul Janet scria că isteria este o patologie în care disocierea apare în mod autonom din motive nevrotice și perturbă în mod negativ viața de zi cu zi. Isteria era redefinită. Pe lângă asta, psihiatrii încep să fie atenți și la geografia tulburării, la istoria ei și la bagajul cultural. În a doua parte a secolului XX se observă o scădere a cazurilor de isterie și o creștere a celor de anxietate și depresie.
Conceptul de nevroză isterică este șters cu DSM-III din 1980: simptomele isterice sunt de fapt considerate acum manifestări a tulburărilor disociative. În plus, apare și ipoteza conform căreia evoluția acestei boli este rezultatul unei „occidentalizări” (individualizare acerbă, ruperea de comunitate și presiunea propriului viitor) și a schimbărilor socio-economice.
Rezumat — înțelegerea unei tulburări mintale a trecut printr-o grămadă de etape: de la a fi cauzată de migrarea uterului, la a fi blamată o viață socială (și sexuală) inactivă, la acuze și vânătorii de vrăjitorie, la păcatul diavolului, la nepotrivirea în cadrul normelor sociale și în încadrările atribuite femeilor, la cauze neurologice. Enumerațiile astea au rolul de a ne arăta că sunt cauze multiple care influențează sănătatea mintală și raportarea noastră la ea. Aceleași lucruri se aplică și azi, doar că le privim prin perspectiva statului socio-economic, al unei entii sau alta, al indentificării sau non-identificării cu un gen sau altul și orientarea sexuală. Asta este intersecționalitatea de care ziceam mai sus.
Ce facem?
Recunosc (Rux aici) că înainte de a vedea anunțul protestului organizat de 8 martie, nu m-am gândit dacă sănătatea mintală e o cauză feministă sau nu, sau ce înseamnă această interesecționalitate care ne conturează cunoașterea.
Oana Ungureanu, de la Mad Pride, spune că odată ce și-a înțeles rolul mai bine ca activistă feministă „am putut să văd clar legătura dintre poziție socială, roluri impuse de societate, apartenența la un grup sau altul și suferințele psihice. E important să ne amintim cât de interconectate sunt lucrurile – sănătatea, locuirea, munca, siguranța, clasa, genul și etnia și așa mai departe.” Ori manifestarea lor în cadrul săptămânii feministe fix despre asta vrea să fie: să ne amintească că sănătatea depinde de o mulțime de factori, iar sănătatea mintală nu face excepție. Ba fix pe dos, cum spunea activista Georgiana Lican „nu te joci cu ea!”.
Sunt studii conform cărora genul cu care suntem identificați în societate, și preconcepțiile care vin o dată cu asta, duce la diferite atitudini și manifestări față de tulburările mintale. De exemplu, unele studii sugerează că sexismul și misoginia sunt o povară a sănătății mintale pe care femeile o resimt. În unul dintre studiile menționate în acest articol, au fost găsite legături substanțiale între problemele de siguranță fizică și suferința psihologică. Diferite tipuri de hărțuire, cum ar fi cea stradală, pot face femeile mai temătoare și mai anxioase. Mai e de cercetat pe zona asta, dar hai să avem și ipoteza asta în minte.
„Cu toate astea, sigur că există și o dimensiune de gen foarte evidentă când vine vorba de sănătatea mentală. Femeile, prin toate lucrurile pe care societatea le așteaptă de la ele, au încă de la naștere un întreg context de viață care le face mai succesibile la suferințele psihice. De la faptul că femeile duc grija gospodăriei, făcând muncă domestică, având grijă de copii, mergând și la muncă simultan, la faptul că acestea sunt puse în postura în care trebuie să facă foarte multă muncă emoțională cu bărbații și copiii din viața lor, până la faptul că acestea trăiesc într-un context al violenței patriarhale constante – cultura violului, violența domestică, misoginie la ordinea zilei acasă, pe stradă, la muncă, la școală, pe internet, șamd; toate aceste circumstanțe creează și adâncesc traume, dureri și suferințe psihice.
Și dacă toate astea nu erau suficiente, multe dintre experiențele femeilor și persoanelor queer sunt patologizate – experiențele de zi cu zi ale acestora sunt mult mai des luate ca fiind dezechilibrate, iar ele sunt mult mai adesea catalogate drept «nebune» sau «isterice».” spune Oana Ungureanu.
Avem nevoie ca studiile să țină cont de particularitățile grupurilor noastre pentru a putea avea ipoteze cât mai reprezentative despre cum sunt trăite aceste diferențe. Există studii (vezi aici, aici și aici) care sugereză că femeile și bărbații dezvoltă în egală măsură tulburări mintale — cu toate astea femeile par să fie mai vulnerbaile celor de tip afectv, cum ar fi anxietate și depresia, în timp ce bărbații sunt mai predispuși celor comportamentale, cum ar fi consumul de substanțe și personalități antisociale — dar și altele care sugerează că aceste lucruri sunt prea puțin cunoscute pentru a fi considerate fapte.
Gabriel Sandu, performer și jurnalist, și-a întrebat recent prietenii din online cum se mai simt în perioada asta fiindcă el nu era bine. „Faptul că suntem toți în aceeași chestie m-a făcut să-mi dau seama că nu sunt singurul care trece prin epuizarea asta în perioada asta și în momentul ăsta sunt puțin mai bine.
Nu puteam să văd one step forward, mai de parte de ce se întâmplă în clipa următoare, ce să mai zic de mâine, de la finalul anului. Cred că am experimentat o perioadă depresivă. M-am obișnuit cu câteva chestii care se întâmplă și încep să-mi reiau planurile. Pentru că n-am putut să fac nimic săptămâni în șir, nici nu mă puteam uit la un film. Nu mă puteam concentra, citeam o pagină adormeam. A fost ceva…”. Spune că, deși e îi vine natural să comunice, a avut noroc de un profesor de teatru în liceu care l-a încurajat să exprime ceea ce simte.
„Dacă mă gândesc la cum eram perceput acum zece ani, deși nu m-am schimbat atât de mult, erau o chestie de «lucrurile astea nu se vorbesc».” Deși spune că discuția despre terapie și asumarea ei public este mai comună acum, crede că în continuarea manifestarea acestor lucruri de către bărbați poate fi interpretat ca o slăbiciune.
Oana, Georgiana și Irina ies în fața Ministrului Sănătății ca să încurajeze discuțiile despre sănătate mintală și o accesibilizare mai largă a serviciilor de sănătate și sănătate mintală. Vor ca terapia să coste mai puțin sau să fie mai multe forme posibile de decontare, să avem spații comunitare în care să încurajăm discuțiile libere și empatice, dar și să încurajeze educarea psihologilor/psihiatrilor/terapeuților/consilierilor școlari cu privire la persoanele din comunitățile LGBTQIA.
Snack
Dacă vrei să citești mai multe despre asta, podcastul REBORN SOCIAL, un podcast despre sănătate mintală, are un episod dedicat modului diferit prin care femeile și bărbații se raportează la problemele lor emoționale.
„A Dangerous Method” este un film realizat de David Cronenberg, care se concentrează pe tema isteriei feminine. Sabina ajunge într-un spital de psihiatrie și descoperă că rădăcina bolii sale vine din copilărie, când trăia alături de un tată abuziv.
Grup de sprijin organizat de Minte Forte în luna martie – Grup de sprijin Dincolo de Diagnostic, coordonat de psihoterapeuții Mariana Pavel și Bianca Vasile. Dacă ai un diagnostic și urmezi un tratament psihiatric, grupul de suport îți oferă un spațiu de siguranță unde poți vorbi deschis despre felul în care te simți. Înscrieri și detalii la 0724.546.031 sau 0745.190.425.
Când ți-ai luat ultima dată puțin timp să te conectezi calumea la emoțiile și nevoile tale? BINES de săptămâna asta este un ghid ilustrat cu 9 pași care te învață că iubirea vieții tale poți fi tu.
Mulțumesc că mă citești.
Abonează-te la newsletter-ul nostru
Scrie-ne despre ce vrei să citești anul ăsta în newsletterul nostru, sunt două întrebări la care răspunzi în câteva minute.
Pe data viitoare,
Rux și Ale
În semn de mulțumire că ne citești, te lăsăm de data asta cu o animație de șapte minute de la Psych2Go, cu 10 semne pe care nu ar trebui să le ignori atunci când vine vorba de sănătatea ta emoțională.
Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv
Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne definesc viața, să le traducem în narațiuni profunde care te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta.
Ne dorim să închizi articolele noastre mai bine echipat pentru haosul informațional care ne înconjoară.Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori.
Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună.
Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună.
Poți să ne susții și mai mult jurnalismul dacă inviți un prieten să devină Explorator Inclusiv începând cu doar 3€/lună.
Autorul
