fbpx

O schimbare care va rămâne cu noi

04/02/2021

Lectură de 8 minute
Scos din minte - newsletter bilunar

Frica mi-a fost prietenă. Am crescut împreună, dar pentru mult timp doar ea a fost conștientă de asta. Nu-mi imaginam că pot construi scările pe care să coborâm împreună până la camera ei, unde să stea până când chiar va fi nevoie de ea. În schimb, eu o creșteam, iar ea mă fragmenta. 

Imaginează-ți o fată care nu crede că valorează ceva, care se îndoiește constant de ea, care se întreabă zilnic cum ar putea fi acceptată și apreciată pentru cine este, și care a crescut într-un adult fără să știe cum să se iubească. Salut, sunt Ruxandra, îți sună familiar? 

Am avut norocul să învăț cum să mă iubesc treptat, cu ajutorul celor care au știut să mă iubească cum aveam nevoie. Însă nimic nu a contat mai mult decât anul în care am învățat să fac asta. Să stau cu mine, conștientă și dedicată, a fost o decizie fundamentală în dezvoltarea mea

Nu mă înțelege greșit, am copilărit într-o familie care m-a iubit și mă iubește. Dar pentru vreo două decenii, ne-am iubit anapoda, încâlcit, cum vrei tu. Cu toții voiam încrederea celuilalt, dar nu știam să o plantăm sau să o creștem, iar emoțiile erau intense și impulsive, rareori deconstruite, înțelese și împăcate. 

Anul „sabatic” a fost cel în care am învățat să am încredere în mine, chiar dacă nu m-am prins atunci. Asta a încurajat reziliența, din care acum poate crește compasiunea față de mine și lumea din jur. 

Pentru ediția asta, am vorbit  cu psihoterapeutul Mara Bria, de la Mind Education, despre cum reziliența e strâns legată de starea noastră generală de bine.

Fotografie din arhiva personală.

Ritm pe dos

În ultimul an, Mara a auzit destui oameni care spun că ceea li se întâmplă „e groaznic”. Adică resimt schimbările din viețile lor, cauzate de pandemie, ca pe ceva inconfortabil, cu care nu se știu împăca. 

N-am mai putut fugi de noi, iar uneori timpul cu noi e incomod și anevoios. 

Mara spune că, până să fim blocați de pandemie, mulți am funcționat pe pilot automat și n-am fost atenți la emoțiile noastre. Rezultatul fiind „e groaznic”. Însă pandemia pare să ne arate că marea oportunitate a acestei perioade e deschiderea față de sănătatea mintală. 

„Mulți oameni au devenit mai conștienți de nevoile de ajutor pentru că-și dau seama că până acum puteau să funcționeze, dar a fost dificil să facă schimbarea. Sănătatea mintală ascunde în spate foarte mult sănătatea emoțională”.  

Cât poți să stai cu emoțiile? Cât poți să le înțelegi? Cât poți să le răspunzi și nu să le ignori? Cât de multe competențe emoționale avem și exersăm? 

Dacă fugim de orice ne sperie,întărim frica, în loc să ne oferim ocazii ca să ne reglăm stresul și să înțelegem ce-l provoacă. „Aplatizarea emoțională ne omoară. Avem o istorie care ne-a rupt de emoții. Cred că ne influențează și faptul că avem o moștenire culturală grea. Care ne-a învățat abuz, să nu fim atenți la nevoi, ci să ne punem în cuști.” Iar astea le resimțim în capacitatea noastră moderată să ne încredem unii în alții, atât individual cât și comunitar, și implicit să dezvoltăm compasiune. 

Vedem că lipsa de încredere în cei de lângă noi se poate traduce în polarizare, o viață petrecută constant în post-adevăr și în diferite forme ale discriminării. Iar încrederea, reziliența și compasiunea sunt fix chichițele interne care ne pot ajuta să ne transformăm comunitățile. 

Da, știu, înțeleg perfect dacă ești sătul/ă, ți-am pregătit și o memă bună pentru asta. 

„Încrederea e o chestie fundamentală de care trebuie să avem grijă. Noi o construim.” Ea e kriptonita care ne ajută să fim acolo și pentru alții, să ne dezvoltăm comunitățile și pe noi înșine. Ori încrederea, la fel ca reziliența, necesită acțiune. 

Uite, de exemplu, îmi e frică de abandon, ceea ce înseamnă că, deși vreau să fiu într-un cuplu, în același timp știu că în mine există constant teama de a nu rămâne singură. Așa că, în loc să mă panichez, cum făceam în primele luni ale relației, acum îmi spun că e ok, pierderile sunt parte din viață, mă descurc. Încrederea aia e fundamentală. Cum să îndrăznesc să mă concentrez asupra unui lucru care-mi provoacă disconfort emoțional dacă n-am încredere că mă descurc și că am ceva de învățat?

Până la urmă, despre asta e vorba: capacitatea noastră de ne adresa întrebări inconfortabile. Ce mă deranjează? De ce sunt reactiv/ă acum? Ce nevoi am în acest moment să mă liniștesc? De ce nu pot avea încredere în oameni? 

Să fii atent/ă la lumea ta. 

„Să practici reziliența înseamnă: 

1. Să poți să fii prezent în disconfort;

2. Să poți fii destul de flexibil mental să vezi mai multe perspective. 

Nu putem fi rezilienți dacă nu dăm cu capul de chestii. Asta e reziliența: Fă, do it! Să înțelegi că fără munca asta cu tine nu ai ce să-ți ceri.” 

Lăsăm frica-n camera ei și ne vedem de antrenament. 

Cum hrănim încrederea și reziliența?

Ambele depind de kitul self-care de urgențe, cum îl numește Mara. De la care ar fi bine să nu facem rabat dacă vrem să fim ok: somn, mâncare, mișcare, aer, apă, meditație. 

„Oricât de complicată ar fi viața, nu le eliminăm”. Știm că ele sunt nevoile noastre de bază ca să fim oameni decenți, să ne înjurăm mai puțin în transportul comun sau în trafic și poate chiar să donăm sau să facem voluntariat. 

Apoi vin așteptările noastre, iar „un gând foarte important e să nu ne așteptăm să revenim la viața pre-pandemie”. Asta nu ne lasă să privim cu încredere spre viitor. Dacă există încredere, putem contribui, atât pentru noi cât și pentru comunitățile noastre. Știi vorbele alea tag-uite peste tot în capetele noastre și pe pereți: „o să fie bine”, „tot răul spre bine” sau „privește cerul”. Uneori tre’ să le și credem, nu doar să ne dăm ochii peste cap. 

Nu mă înțelege greșit, e ok să facem pauză și să avem zile în care doar existăm. Așa ne acceptăm condiția umană și faptul că disconfortul face parte din viață. E ok să fii un cartof câteva zile pe lună. E un proces de blândețe care-ți permite să fii mai prezent/ă în momentele întoarse pe dos, în care e nevoie să adresezi întrebări inconfortabile. 

De ce avem nevoie să fim prezenți acum pentru dezvoltarea compasiunii?

Deși avem privilegiul și norocul de a locui într-o țară UE, care a creat un plan de recuperare pentru blocul comunitar de 1,8 trilioane de €, din care România va primi 80 de miliarde, sute de mii de români sunt afectați de șomaj șomaj. Una dintre provocările pandemiei, pe care le vom căra cu noi peste ani, și care ne va costa atât ca procent din PIB cât și din punct de vedere uman, este eșecul educației, care a lăsat în timpul acestei crize peste un milion de copii în afara sistemului educațional. 

În general, crizele de sănătate și umanitare afectează în mod disproporționat grupurile vulnerabile: minoritățile etnice, migranții, seniorii, persoanele cu diversitate funcțională sau cu mobilitate redusă, persoanele fără adăpost și lucrătorii sexuali,  printre altele. O mulțime de oameni cu tulburări mentale serioase n-au avut acces la serviciile de care aveau nevoie și la fel au pățit și bolnavii cronici

Astea se simt și când vorbim despre disparitățile de gen, și cum aceste crize îi afectează diferit pe femei și bărbați. Centrul Filia a publicat o cercetare despre experiența femeilor în pandemie. Conform studiului, două treimi din cei care au intrat în șomaj în 2020 au fost femei, adică numărul femeilor șomere a crescut cu 50% în timpul pandemiei. Tot femeilor le-au revenit muncile domestice, cum ar fi planificarea meselor, curățenia, activitățile administrative ale gospodăriilor, plus timpul alocat educației își îngrijirii copiilor. 

Iar pe lângă toate astea, urmează câțiva ani plini de schimbări sociale și individuale ca să încercăm  să ne tratăm mai bine planeta. Vom resimți toate astea în anii care urmează. 

Încă trăim în pandemie (pentru mult timp), dar cum ieșim de ea depinde și de noi.  

„Cred că avem nevoie să exersăm să fim mai buni și să facem mai multe pentru alții. Starea de bine depinde enorm de comunitatea în care ne derulăm viața, foarte mult. Hai să construim zone în care să fim bine mai mulți. Că așa ajut și pe mine și pe alții și-mi cresc și mie resursele. Să fim mai buni, mai colaborativi, mai generoși, mai recunoscători. Că ne plângem, dar eu nu mă uit să văd «ok, eu ce pot să fac în povestea asta».” 

Pentru  a crește comunități mai puțin temătoare, Mara și colegii ei de la Mind Education, alături de partenerii lor, au pus bazele proiectului „Povestea încrederii”, prin care își propun să dezvolte școli mai sigure și primitoare pentru elevi, pornind de la discuții și ateliere cu profesori și părinți. Proiectul e în primele faze de implementare, dar momentan sunt activi în 54 de școli, urbane și rurale, iar obiectivul lor e ca până în 2030 să implice 1,200 de școli în proces, adică 20% din totalul școlilor la nivel național. „Am ales 20% pentru că reprezintă procentul critic necesar transformării din interior a sistemului de învățământ pentru că acest proces de transformare să devină unul ireversibil”, spune Mara. 

Snack

Dacă vrei să înțelegi mai multe despre rolul și evoluția emoțiilor, acest ghid te poate ajuta. La final ai și exerciții practice prin care poți identifica modul în care unele emoții te afectează și cum poți învăța să le gestionezi. Aici găsești și un model de agendă emoțională pe care să o ții în jurnal.  

„În căutarea iubirii” și „Cum să trăiești în tihnă” sunt două grupuri de suport cărora Andrada Lupșe, psihoterapeut specializat în terapie relațională Imago, le va da startul în curând. Întâlnirile online, vor explora stilurile de atașament, felul în care ne-am construit imaginea despre iubire în familie (În căutarea iubirii), dar șinevoile emoționale și relația cu sine (Cum să trăiești în tihnă). Dacă îți place cum sună, contacteaz-o pe Andrada aici. Dacă vrei să faci parte dintr-o comunitate concentrată de dezvoltarea stării de bine, cu resurse și deschidere pentru întrebări, înscrie-te pe grupul Practica stării de bine.

depreHUB împreună cu Asociația Zi de Bine au lansat Teen Line și adolesceți.deprehub.ro, o platformă de prim ajutor emoțional pentru adolescenți. Dacă ești adolescent și emoțiile au devenit copleșitoare, numărul la care poți suna 24/7 pentru suport psiho-emoțional este 0374.461.461. Platforma oferă și psihoterapie gratuită pentru adolescenții defavorizați, un instrument de screening al sănătății emoționale, dar și un joc online de educație emoțională.

Dacă vrei să înțelegi mai multe despre încredere, vezi webinarul ăsta despre încredere, pregătit de Mind Education și aruncă un ochi cursului online „Încrederea. Baza relațiilor autentice” – folosește codul Increderea20 până la sfârșitul lunii februarie și bucură-te de reducerea de 20%. 

Pentru BINES, dozele pozitivism ale newsletterului de săptămâna asta am ales… animațiile Disney. O parte dintre ele deschid conversații despre sănătate mintală și sunt bune exerciții pentru conștientizarea emoțiilor: 

 –   Inside out vorbește despre depresie și despre faptul că fiecare emoție este importantă – chiar și cele care nu ne plac

  –  Finding Nemo, povestea peștișorului care s-a pierdut de tatăl său – este în același timp și despre anxietate și traumă: tatăl lui Nemo, Merlin, un părinte extrem de protectiv, învață să-și înfrunte temerile pentru a-și salva fiul.

 –  UP spune povestea lui Carl, care este dat peste cap după moartea soției lui și devine agresiv și impulsiv din cauza suferinței – animația vorbește despre durere, dar și despre procesul prin care ajungem să acceptăm că și ea face parte din viața noastră.

Mulțumesc că mă citești.

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Share on email
Share on facebook
Share on linkedin
Share on whatsapp

Până data viitoare, spune-ne ce ai vrea să citești în „Scos din minte” anul acesta.

Cu drag,
Ale și Rux

Frici? Cu toții le avem. Săptămâna asta, în semn de mulțumire că ne citești, îți recomandăm o animație hazlie de la Tim Tom despre relația lui cu frica.

Autorul

Au contribuit

Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

Nu știm dacă vom mai exista în 2021. Însă până atunci facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem.

Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne definesc viața, să le traducem în narațiuni profunde care te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta. Ne dorim să închizi articolele noastre mai bine echipat pentru haosul informațional care ne înconjoară.

Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună.

Poți să ne susții și mai mult jurnalismul dacă inviți un prieten să devină Explorator Inclusiv începând cu doar 3€/lună.