fbpx

Poliția bate cu pulanu’, noi cu gura

21/05/2021

Lectură de 17 minute
Când romii încearcă să se apere de abuzuri, în loc de dreptate, revoltă sau, măcar, compasiune, dau de ura rasiștilor de pe internet.

Un jandarm mascat și un polițist în civil îi cară picioare în spate unui băiat care stă pe burtă, imobilizat cu mâinile la spate. După ce polițistul îi dă pumni și picioare în coaste și în ceafă, îi pune piciorul pe cap, în timp ce jandarmul îl bate cu pulanul peste tălpile goale. 

„Când erai tare în gură nu-ți mai era frică. Făceați live-uri”, se răstește polițistul. 

„Gata, șefu! Nu mai fac”, urlă de durere băiatul. Țipă de fiecare dată când e lovit, dar nu acoperă sunetul piciorului de polițai care îl izbește în burtă. 

Alți cinci oameni sunt întinși pe jos, cu fața în pământ și cu mâinile la spate sau la ceafă, înconjurați de jandarmi, polițiști și militari.

Cineva filmează totul de la câțiva metri. Videoclipul pixelat prinde doar câteva secunde din tortura la care sunt supuși oamenii din imagini. Înregistrarea ajunge pe Facebook. 

Scena filmată în aprilie 2020 la marginea orașului Bolintin Vale, din județul Giurgiu, la vreo 30 de kilometri de București, e o realitate din viața multor comunități rome. 

Tradusă pe înțelesul tuturor: o comunitate de romi e asaltată fără un motiv clar de polițiști și jandarmi. Reprezentanții statului se învârt în jurul unor bărbați, pe care i-au imobilizat cu fața la pământ. 

Polițistul în civil e Costel Șerban Marian, șeful poliției din localitate. Cel pe care-l bate e Robică, un tânăr care locuiește cu familia la marginea orașului. Șeful de post în înjură, îl bate și îl calcă pe gât pe băiat, în timp ce el urlă de durere, și-l imploră să nu-l mai bată. Nu-l ascultă nimeni.  

Marginalizați de societate, după o istorie de peste cinci secole de sclavie în folosul boierilor, bisericii și a domnitorilor, romii au astăzi posibilitatea de a arăta lumii abuzurile la care sunt supuși de stat. 

Camerele de la mobilele pe care le au în buzunar s-au transformat în instrumente de autoapărare. Pot să arate că au fost bătuți sau că li s-a cerut șpagă și pot să posteze filmări și poze pe Facebook. Însă într-o cultură profund rasistă, uneltele cu care se apără se pot întoarce împotriva lor: în loc de compasiune, revoltă sau dreptate, romii dau de și mai multă ură – oamenii aplaudă abuzurile, în timp ce îi înjură pe cei abuzați și le urează moartea.

Reacții de pe Facebook la postările cu abuzurile suferite de comunitate

Bătaia din Bolintin ajunge pe Facebook și e preluată și răspândită de presă. Videoclipul se viralizează, după modelul documentării abuzurilor polițiștilor din întreaga lume. În discursul public, victimele sunt descrise ca „petrecăreți” care zădărniceau combaterea bolilor, iar polițiștii devin organe ale legii care poate au exagerat. În plus, scenele violente nu sunt descrise ca niște abuzuri, ci ca niște „fapte neplăcute”.

Cazul primește atenție națională, însă majoritatea oamenilor nu îi critică pe polițiști, ci îi felicită pentru că romii merită să și-o ia

„Comisarul ăla merită să ajungă șeful poliției în România. Bravo boss.”

„Eroii noștri: Ion Antonescu, Eugen Grigore, Șerban Costel Marian.”

se bucură cei care au văzut pe YouTube un interviu dat de victima din filmare pentru Antena 3.

Nu ne afectează deloc emoțional, chiar ne face plăcere să vedem cum îi pune la respect, bravo poliția.

Mă afectează emoțional că nu pot sa mă opresc din râs și aplauze.

Bine le-a făcut!!! Nu se mai poate cu asemenea specimene de oameni,

explică alții în comentariile la clipul cu abuzurile shareuit pe Facebook-ul Digi24. 

Comentarii ale unor cetățeni rasiști care se bucură de suferința romilor bătuți de autorități

Reacțiile nu sunt suprinzătoare, având în vedere că toleranța noastră față de romi este foarte scăzută. Un studiu IRES din 2018 arăta că peste 80% dintre români nu vor ca romii să le fie prieteni, vecini și nici măcar să locuiască în același oraș ca ei. Nu-i vrem în societate, dar ne așteptăm să se integreze singuri. 

„La noi lumea crede că romii merită ce li se întâmplă. Când îi vezi pe alții că îi înjură pe romi, ai impresia că e ok să faci același lucru”, explică Adrian Tudor, activist în cadrul Aresel, un grup civic care merge în comunitățile de romi, le află nevoile și presează autoritățile să îi bage în seamă pe cei invizibili și ignorați. „Românii sunt mai interesați de protestele din SUA decât de abuzurile rasiste din țara lor”, mai spune acesta.

Gelu Duminică, activist rom și profesor de sociologie la Universitatea din București mi-a explicat că, după discriminarea poliției, un val de ură a venit și dinspre oamenii de pe Facebook: 

Romii din comunitățile sărace cresc cu gândul că poliția n-o să-i protejeze niciodată. Știu că poliția n-o să-i trateze niciodată ca pe niște cetățeni obișnuiți. Dacă ești o victimă romă și vorbești pe Facebook despre abuzurile pe care le-ai suferit, trebuie să știi că le dai rasiștilor un loc unde să te poată insulta, și unde pot să propage și mai multă ură.

În cazul raidului din Bolintin, motivul oficial al intervenției a fost „verificarea respectării ordonanțelor militare”, dar mai târziu, Inspectoratul de Poliție Giurgiu a explicat că polițiștii, jandarmii și militarii erau acolo pentru că cineva a sunat la 112 ca să raporteze un conflict între două familii. 

Activiștii care au văzut videoclipul s-au dus la Bolintin ca să-i ajute pe cei bătuți să-și facă dreptate. 

Nu e ceva ieșit din comun. Marian Mandache, fost director la Romani Criss, asociație care oferă sprijin legal romilor abuzați de autorități, spune că Facebook-ul îi ajută să găsească cam jumătate dintre cazurile de romi bătuți de poliție în care se implică, în timp ce de cealaltă jumătate află direct de la oameni din comunități. De bătaia din Bolintin au aflat tot de pe Facebook. S-au dus în acolo și au plătit un avocat care să-i reprezinte pe oameni în fața legii. După ce clipul s-a viralizat, parchetul local a deschis din oficiu un dosar penal pentru cercetarea polițiștilor și jandarmilor sub suspiciunea de „purtare abuzivă“. 

Un an mai târziu, în aprilie 2021, dosarul este în aceeași fază. Adică nu s-a făcut nimic. Augustin Răducanu, avocatul celor din Bolintin, spune că procurorii încă încearcă să-i identifice pe mascații care au participat la intervenție. Din cauza asta încă nu a fost trimis în judecată.

Judecata romilor

Ce se întâmplă pe social media portretizează fenomene sociale din viața reală – atunci când treci pe cealaltă parte a străzii sau când îți bagi mâinile în buzunar pentru că vezi un rom. Doar că anonimitatea și lipsa consecințelor (în majoritatea cazurilor) îți dau și libertatea de a înjura și a pune poze cu Hitler sau cu Antonescu ca să instige la genocid. Însă ura, critica și prejudecata nu rămân doar între pereții pixelați ai internetului.

Stereotipurile ajung inclusiv în tribunal: acolo, ei sunt/devin agresori, și sunt rareori percepuți ca victime. 

Eugen Ghiță, membru și jurist în cadrul European Roma Rights Center, zice că poliția se bucură de o „protecție istorică” atunci când interacționează cu romii. 

El explică faptul că, de obicei, sistemul de justiție din România îi protejează pe polițiști. Mai ales în cazurile în care victimele sunt romi. Pentru că rareori polițiștii care-i bat pe romi sunt trași la răspundere, aceștia nu mai au încredere în imparțialitatea justiției; în același timp, justiția le oferă polițiștilor un pulan abolit de consecințele legii, cu care pot bate în voie. 

„Știu că, în trecut, au bătut romi și n-au pățit nimic”, menționează Ghiță. „În plus, polițiștii știu că romii nu au o protecție legală la fel de bună ca a altor cetățeni”. 

În 2017 o rezoluție a Parlamentului European explica faptul că „romii sunt în continuare considerați un grup vulnerabil în timp ce, de fapt, privarea lor de drepturile inalienabile ale omului care le revin și refuzul de a li se acorda un tratament și un acces egal la bunăstare, servicii, informații, justiție, educație, îngrijiri medicale, locuri de muncă etc. sugerează că, de fapt, structurile create și menținute de cei aflați la putere sunt discriminatorii, fac din romi un grup vulnerabil”.

Rezoluția Parlamentului European mai spunea că în statele membre UE romii sunt incriminați mult mai mult, în timp ce polițiștii sunt mai agresivi. De asemenea, în textul publicat de Parlamentul European se explică faptul că infracțiunile raportate de romi nu sunt cercetate suficient de către polițiști. 

Informațiile publicate în 2017 au fost confirmate și mai târziu. Romii se confruntă cu discriminarea și după porțile tribunalelor. 

În 2019, APADOR-CH, ONG din România specializat în protecția drepturilor omului, publica un articol în care explica că romii sunt mai predispuși să ajungă la închisoare decât alți cetățeni. Nici avocații, procurorii sau judecătorii nu sunt lipsiți de prejudecățile despre romi, se arăta în articol. 

Într-un raport publicat în 2020 de aceeași organizație, avocați, procurori și judecători confirmau aceste comportamente: de multe ori, romii sunt considerați din start vinovați. Avocații și magistrații intervievați de autorii raportului au zis și că romii sunt mai predispuși să comită infracțiuni repetate, lucru pentru care ajung mai des în pușcărie. E un exemplu clar de cum se manifestă rasismul sistemic din justiție. Cu toate astea, cei intervievați spun că nu văd în asta o discriminare pentru că n-ar avea o legătură cu etnia, ci cu „factori socio-culturali“.

Mulți cetățeni consideră că pedeapsa primită de cei bătuți nu a fost suficientă

În 2004, un studiu realizat în rândul deținuților din Penitenciarul Târgu Mureș arăta că „condamnările pentru aceleași fapte sunt mai severe pentru romi decât pentru români și maghiari”. În medie, romii primeau pedepse cu cinci luni mai lungi.

Chiar dacă cercetarea a fost realizată înainte să intrăm în UE, specialiștii din domeniu încă fac referire la el atunci când vorbesc despre discriminarea romilor. 

Din cauza abuzurilor constante, mulți romi nu mai au încredere în autorități și în justiție. Agenția pentru drepturi fundamentale a Uniunii Europene a realizat în 2009 un sondaj în care a intervievat mai mulți romi din Europa și au aflat că romii care au fost abuzați, dar nu au raportat incidentul la poliție, au făcut-o pentru că nu erau convinși că autoritățile pot să îi ajute (72%) sau pentru că le era frică de poliție (33%). APADOR-CH menționa în raportul din 2020 că romii cu care au vorbit nu au încredere în sistemul de justiție din România și că îl văd ca pe un instrument care îi marginalizează și mai tare. 

Ca să evite judecata statului, unele comunități au judecătorii proprii. Adunări ale oamenilor, cu avocați pentru fiecare parte, au devenit tribunale alternative în care judecă furturi și neînțelegeri, tocmai pentru că au învățat că poliția/autoritățile nu o să le facă dreptate. 

Judecata paralelă e numită stabor, în timp ce judecătorii își zic krisnitori. În unele comunități, acuzații au dreptul la două recursuri, o formă de apel în judecata romilor. În 2010, Asociația Europeană a Romilor Krisnitori aproxima că în România există 500 de judecători ai romilor.

Staborul nu e specific doar în România, ci și în rândul romilor din Europa. Într-o mare măsură se datorează faptului că o mare parte din romi au fost nomazi, lucru care i-a obligat să improvizeze un sistem de justiție care să le păstreze valorile, indiferent de țara în care mergeau și independent de acte oficiale, cetățenie și legi naționale.

Pe lângă faptul că erau nomazi, romii din Țările Române au fost forțați să aibă o justiție proprie și din cauza sclaviei. Ca sclavi, erau separați de ființele umane, aruncați în aceeași categorie cu animalele. Dacă erai sclav și comiteai o infracțiune, stăpânul tău era cel care răspundea în fața legii. Legal, stăpânul putea să-ți facă ce vrea, mai puțin să te omoare (deși se întâmpla des, și de multe ori fără urmări pentru stăpân). Erai în situația în care sunt astăzi animalele de companie: dacă câinele tău mușcă pe cineva, tu ești responsabil. Pentru că nu existau din punct de vedere juridic, romii își făceau dreptate în judecătorii proprii, improvizate, unde nu aveau nevoie de acte și de un stat care să-i considere ființe umane.

70% dintre români ziceau că nu au încredere în romi, într-un sondaj realizat de IRES în 2020. De ce să aibă romii încredere în românii care trebuie să le facă dreptate și să le ofere procese corecte și imparțiale? 

„Romii nu știu ce pot să facă și nu știu dacă au dreptate sau nu, așadar, poliția face ce vrea cu ei”, explică Eugen Ghiță. 

Situația i-a făcut pe activiști să devină punțile de acces care îi leagă pe romi de drepturile fundamentale ale omului, inclusiv de accesul la justiție. Din miile de cazuri despre care Ghiță a auzit și în care romii au fost victimele autorităților, activistul știe doar de „vreo 10 sau 15” cazuri în care romii s-au apărat singuri, fără ajutorul ONG-urilor sau a activiștilor. Marian Mandache mi-a explicat că dreptatea nu apare nici atunci când activiștii intră pe fir. 

Tot el spune că e foarte greu să câștigi genul acesta de cazuri în instanțele din România. Totuși, când cazuri similare ajung la CEDO, de obicei, oamenii câștigă procesele pe care le pierd în România și obțin o fărâmă de dreptate. În 2017, Consiliul European afirma că „prezumția de nevinovăție nu este mereu respectată în cazul romilor care ajung în sala de judecată”. 

„În majoritatea cazurilor pierdem în România, dar câștigăm la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului”, menționează Mandache. 

În 2020, România era pe locul 1 în topul statelor din UE care au ajuns la CEDO, acolo unde judecătorii au decis că am încălcat Convenția Drepturilor Omului. Singurele țări care ne depășesc sunt Turcia, Ucraina și Rusia. 

Doar în 2020, România a fost acuzată de 11 ori pentru că n-a oferit un proces drept, de șapte ori pentru că nu a investigat cazurile și de nouă ori pentru că nu au pedepsit tratamentul inuman.

Nu e o situație valabilă doar pentru un singur an. Din 1959, de la apariția Curții Europene pentru Drepturile Omului, România e în topul statelor europene cu cele mai multe sancțiuni primite. Pe lângă Turcia, Ucraina și de Rusia, de data asta suntem depășiți și de Italia. Totuși, e de menționat că Italia a semnat Convenția Europeană a Drepturilor Omului în 1950, în timp ce noi am făcut-o 43 de ani mai târziu, în 1993. Pentru România, cele mai multe decizii ale CEDO au fost în cazul proceselor care nu au fost drepte – 462 și în cazul proceselor în care nu s-a respectat dreptul la proprietate – 495.

Trei dintre bărbații bătuți, în fața curții în care s-au întâmplat abuzurile. Fotografie de Andrei Petre, 2020

Vara trecută am fost și eu la comunitatea de romi din Bolintin, care a fost ținta raidului poliției. Cartierul lor e separat de restul orașului de câmp și de sărăcie. Când am ajuns acolo, activiști de la Romani Criss făceau lucrări ca să branșeze comunitatea la rețeaua de electricitate din oraș. Cartierul e la marginea orașului, separat de peste un kilometru de câmp gol, cu o stradă principală îngustă și asfaltată, cu boscheți pe o parte și uscăciuni pe cealaltă. După ce mergi destul, încep să apară semnele comunității. Stâlpii de curent dispar, în timp ce apar străzi adiacente neasfaltate, garduri de lemn prăbușite, case neterminate și curți cu porțile deschise, dar unde, din cauza căldurii, toată lumea se ascunde în case. 

Singurii adulți care erau afară erau patru bărbați care stăteau la umbra unui copac, adunați pe o bancă din fața curții unde au fost filmate violențele. Toți au fost prezenți când a intervenit poliția și toți și-au luat bătaie. Și-au chemat rudele și prietenii, s-au adunat în curtea în fața căreia stăteau și au început să povestească ce s-a întâmplat. 

Nu știu nici acum de ce a venit poliția. Spun că nu făceau nicio petrecere și că polițiștii au venit, i-au bătut și au plecat. Mai zic și că n-au primit nicio amendă și că n-au văzut niciun proces verbal sau orice alt document. „N-au lăsat nimic. Nu știm de ce au venit”. Chiar dacă romii nu-și aduc aminte să fi primit vreo hârtie de la poliție, Inspectoratul de Poliție Giurgiu spune că le-au dat amenzi de 13.000 de lei pentru că au încălcat măsurile luate împotriva COVID. 

Nici cei care au scăpat de pulane și de bocanci în spate nu știu care a fost motivul raidului. Ei povestesc că ofițerii au venit, s-au împrăștiat la curțile din comunitate și le-au spus femeilor și copiilor să intre în casă. I-au scos pe bărbați, i-au adunat în fața unei curți și i-au aliniat pe jos, acolo unde au fost bătuți de polițiști. 

Pe lângă băiatul din filmare care este bătut peste picioare cu pulanul în timp ce șeful de post al poliției din Bolintin Vale îi ține piciorul pe cap, martorii spun că polițiștii au descălțat și lovit cu bastonul peste picioare și un alt adolescent de 19 ani. 

„Nu puteam să fac nimic”, mi-a explicat o rudă a adolescentului. „Imaginează-ți cum se simte să-ți auzi copiii cum urlă și strigă după ajutor”. 

Unul dintre cei care a fost întins pe jos de polițiști spune că s-a bucurat că a luat el bătaie, nu fiul lui. Își aduce aminte că băiatul lui a fugit și a trecut un pârâu de la marginea Bolintinului ca să scape de polițiști. 

„Nu sunt hoț, nu dau în cap, n-am fost niciodată la pușcărie”. Bărbatul repetă această mantră fără să fie întrebat, un răspuns instinctiv pe care îl au unii romi, atunci când se întâlnesc cu românii. Știu că există prejudecăți care le plutesc permanent deasupra capului și încearcă să le infirme.

„Eu dacă mă întâlnesc cu cineva și am transpirat, eu nu miros pentru că am alergat sau pentru că am muncit, ci pentru că sunt țigan și «așa miros romii»”, mi-a explicat sociologul Gelu Duminică. El spune că rasismul venit dinspre societate începe să fie interiorizat și acceptat de romi, care, în unele cazuri, ajung să creadă că sunt inferiori.  

În cazurile în care romii sunt bătuți de polițiști, expunerea mai poate avea un efect advers – să îi facă pe cei agresați să nu vorbească despre experiența lor. În aceeași perioadă în care romii din Bolintin au fost bătuți și torturați de poliție, în Rahova un bărbat făcea un live pe Facebook în timp ce era la o petrecere. A aflat că vine poliția și a început să spună că „va răsturna” forțele de ordine. E vorba de Spartacus din Rahova, un caz mediatizat pentru că familia de acolo a aruncat cu pietre în polițiștii care au intervenit. 

Dar nu despre el vreau să vorbim. În ziua în care mascații au descins în să se confrunte cu Spartacus, cu familia și prietenii lui, inițial au greșit adresa. S-au dus peste o familie vecină, i-au bătut și apoi au spus că a fost o greșeală. Unul dintre cei bătuți spune că și fratele lui de 13 ani a fost bătut de jandarmi, apoi luat într-o dubă, pus să se spele pe față și învățat să declare că nu a fost bătut, ci că s-a lovit din greșeală. 

În iunie, la câteva luni de la incident, am fost și eu în Rahova ca să îi caut pe vecinii lui Spartacus agresați din greșeală de poliție, însă nu i-am găsit. Am încercat să îl contactez pe Nicu, cel care inițial striga „să vină televiziunile”, dar nu mi-a răspuns nici la mesaje și nici la telefon. Oamenii din zonă cu care am vorbit, dar care nu au vrut să-și facă public numele de frica poliției, spun că jandarmii și forțele de ordine i-au amenințat să nu vorbească cu presa despre cele întâmplate. Un băiat de 11 ani care locuiește la câteva case distanță de Spartacus m-a ghidat prin cartier și mi-a povestit despre cum jandarmii și poliția intră în comunitate în mod regulat. 

N-a fost la cheful unde Spartacus și apropiații lui și-au luat bătaie de la polițiști, dar când a venit jandarmeria prin cartier s-a ascuns. De obișnuință. Spune că poliția vine des pe la ei și îi amenință sau îi bate. Spune că și el, la 11 ani, și-a luat bătaie de la poliție, dar nu vrea să dea mai multe detalii. Îi e frică de forțele de ordine. Spune că dacă ar putea i-ar omorî în bătaie pe polițiștii și pe jandarmii care îi bat degeaba. Până la 11 ani a văzut raiduri, bătăi regulate și torturi, totul fără să se întâmple nimic pentru agresori. 

Înainte să plec, mă ia deoparte și îmi spune la ureche „te rog io să nu spui că ai vorbit cu mine că mă omoară ăștia (n.r. polițiștii și jandarmii)”. 

 

Stradă din comunitatea din Bolintin atacată de autorități. Fotografie de Andrei Petre, 2020

Prinși în ghetouri, în comunități evitate de români, dar supravegheate de jandarmi și de polițiști, considerați hoți și agresori, mulți dintre ei sunt împinși în sărăcie tocmai de oamenii care îi critică pentru că sunt săraci.

O cercetare făcută în 2016 de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale (iSPMN) arăta că 60% dintre romii din România trăiesc în comunități compacte, izolate de restul orașelor.

Comunitățile de romi nu sunt delimitate doar de etnie. În multe cazuri, electricitatea, asfaltul și apa curentă se termină la intrarea în cartierele unde sunt împinși romii.

ISPMN arăta că o într-o mare parte a comunităților de romi nu ajunge curentul, în timp ce Agenția Națională pentru Romi arăta în 2008 că în comunitățile de romi drumurile pot rămâne neasfaltate. ANR arăta că acum 12 ani, 15% dintre gospodăriile de romi nu aveau electricitate, în timp de 36% nu aveau apă curentă.

Nu s-a schimbat mare lucru. În 2020, un raport al Parlamentului European spunea că 10% dintre romi nu sunt racordați la electricitate, în timp ce 33% nu au apă curentă. 

Chiar dacă reușesc să treacă peste lipsa apei curente și a electricității ca să ajungă la școală, în clasă sunt izolați în ultimele bănci, ignorați de profesori și batjocoriți de colegi. Sărăcia îi trage înapoi în cartierul unde s-au născut și nevoia îi obligă să renunțe la școală ca să muncească și să aibă grijă de familiile lor.

Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale explica în 2014 că romii sunt segregați în clase „speciale” și că inclusiv de la grădiniță romii nu sunt tratați la fel ca ceilalți copii. 

Dosarul în care romii vor să demonstreze că polițiștii i-au abuzat a fost început din oficiu, dar continuă cu ajutorul celor de la Romani Criss, ONG care a aflat despre abuz din presă și din postările de pe Facebook.

Unul dintre bărbați mi-a arătat o cicatrice care i-a rămas după întâlnirea cu polițiștii. Fotografie de Andrei Petre, 2020

La aproape un an de la bătăile aplicate comunității din Bolintin, în ciuda declarațiilor Ministrului de Interne de atunci și a Poliției Române care asigura că „nu tolerează niciun abuz”, dosarul este în același stadiu. 

„Nu ne-am mișcat deloc”, explică Augustin Răducanu, avocatul care reprezintă familiile de romi torturate de polițiștii din Bolintin. 

Multe aspecte alte intervenției rămân în mister. Oamenii spun că nu știu nici măcar care a fost motivul „interogatoriului” făcut de șeful de post din Bolintin. Costel Șerban îl întreba pe băiatul întins pe jos dacă „mai face live-uri”, dar cei din comunitate spun că nu știu la ce se referea șeful de post. Ei spun că majoritatea nu au telefoane și că, în plus, nici nu sunt conectați la rețeaua publică de curent electric. 

Majoritatea spun că videoclipul a fost filmat de un polițist care voia să „îl sape” pe șeful de post. IPJ Giurgiu nu a comentat acest aspect, ci a spus că „nu tolerează niciun abuz”, chiar dacă polițistul torționar încă este la șefia postului din oraș. 

Pe 24 aprilie 2020, la șase zile de la bătaie, poliția declara că a fost deschis un dosar penal pentru „purtare abuzivă” împotriva șefului poliției din Bolintin. Costel Șerban Marian a fost demis în aceeași zi. Ministrul de Interne trimite corpul de control peste Inspectoratul de Poliție din Giurgiu ca să afle ce s-a întâmplat în ziua bătăii. 

Însă în 20 iulie 2020, la două luni după ce a fost filmat în timp ce îl juca în picioare pe un băiat întins la pământ, Costel Șerban Marian, șeful Poliției din Bolintin, era încă în funcție. Chiar dacă MAI, Marcel Vela și IPJ Giurgiu spuneau că „nu tolerează abuzurile”, cel care i-a bătut pe romii din Bolintin a fost tolerat și-a păstrat funcția. 

Decizia de a-l păstra în funcție a satisfăcut inclusiv dorința comunității din Bolintin, care, după ce Șerban Costel a fost dat afară, au făcut o petiție în care îl cereau înapoi.

Ei menționau că șeful care i-a bătut pe romi este „singurul în măsură să țină sub control nivelul de infracționalitate generat, în principal,  de minoritatea de rromi din localitate”. Petiția a fost semnată de aproape 3.000 de persoane din toată țara, în condițiile în care, oficial, în Bolintin Vale locuiesc în jur de 7.400 de persoane. 

Nicu Dumitru, activist rom în cadrul platformei Aresel, nu crede că merită să te lupți cu ura răspândită pe social media. 

„Cui ne adresăm? Rasiștilor? Știm că asta nu prea poate să schimbe nimic”

explică Nicu.

Livia Martin, o colegă de-ale lui din cadrul Aresel, spune că s-a bucurat să vadă că romii încep să scoată la iveală abuzurile cu care se confruntă. Totuși, și ea crede că dacă încerci să te lupți cu rasismul de pe social media poți să dai de un efect advers.

„Lovești un zid de argumentare. Dai de oameni care nu ascultă și care încep să pună poze cu Hitler și cu Antonescu”. 

Romii din Bolintin Vale știu că abuzul poliției nu a fost întâmplător, ci din cauza etniei lor.

Spuneau că se distrau cu noi, că suntem distracția lor. Ne spuneau că suntem țigani împuțiți.

În videoclipul din ziua abuzului, unul dintre bărbații întinși pe jos încerca să vorbească în limba romani. În timp ce era bătut, polițiștii au continuat să țipe la el: 

De ce nu vorbești română, mă?

Autorul

Au contribuit

Susține poveștile noastre ca să înțelegi contextul în care trăim

În 2021, ne concentrăm pe efectele celor peste 500 de ani de sclavie a romilor asupra felului în care funcționează societatea de azi. 

De ce suntem rasiști și cum putem adresa această problemă? De unde vine marginalizarea și care sunt politicile publice care o perpetuează? Cât mai suntem dispuși să plătim costurile emoționale și economice ale acestei boli sociale? 

Căutăm răspunsuri alături de experți romi din arii diverse de activitate.

Facem asta de la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. 

Poți să ne susții începând cu doar 3€/lună.

Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

În 2021, ne concentrăm pe efectele celor peste 500 de ani de sclavie a romilor asupra felului în care funcționează societatea de azi. 

De ce suntem rasiști și cum putem adresa această problemă? De unde vine marginalizarea și care sunt politicile publice care o perpetuează? Cât mai suntem dispuși să plătim costurile emoționale și economice ale acestei boli sociale? 

Căutăm răspunsuri alături de experți romi din arii diverse de activitate.

Facem asta de la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. 

Poți să ne susții începând cu doar 3€/lună.