fbpx

    Școala de acasă – învățământul n-o să mai fie niciodată la fel

    24/06/2020

    Lectură de 4 minute
    Indiferent dacă formulele dobândite în timpul școlii de acasă vor rămâne doar alternative la cele clasice, învățământul din România nu va mai fi niciodată la fel ca înainte de pandemie.

    Șocul global al pandemiei ne afectează viitorul. Ca orice moment radical, schimbările sunt majore în ceea ce privește mecanismele societății. În unele zone ale cotidianului, ordinea se zdruncină din temelii. Uneori se dărâmă.

    Schimbarea vine cu multe incertitudini și poate provoca anxietate și stres teribil până când se materializează în procese funcționale, cuantificabile. 

    În ultimele luni de activitate ne-am schimbat și noi radical, la Inclusiv, odată cu lumea din jurul nostru. Am urmărit transformările aduse de pandemie și izolare în viețile noastre și ale celor din jur, în timp ce am trecut aproape total organizația din offline în digital, cu o echipă nouă, cu Explorări – un format editorial nou, și cu Newsroom – platforma noastră de dialog și colaborare cu tine, în condițiile unui buget redus la mai puțin de jumătate. Jurnalismul este unul dintre domeniile în care flexibilitatea și reziliența sunt esențiale, în care suntem obligați mereu să ne reorganizăm, să învățăm, să ne adaptăm rapid, cu atât mai mult astăzi. 

    Am decis ca în această perioadă să ne investim energia în Explorări, un format și proces editorial în care ne concentrăm timp de mai multe săptămâni (sau chiar luni) asupra unei singure teme, pe care încercăm s-o înțelegem cât mai bine.

    Prima Explorare este despre învățământ, un sistem puțin flexibil, adânc înrădăcinat în paradigme vechi, pe care ultimii 30 de ani de reforme l-au zdruncinat mai puțin decât lunile de pandemie. 

    Am ales să ne concentrăm pe Școala de acasă ca urmare a presiunii enorme în societate, în familii și în sistemul educațional pentru a-i păstra pe elevi angrenați într-o activitate familiară, conectați de la distanță la procesele de învățare, pe internet, prin aplicații. Cei mai mulți dintre profesori, părinți și elevi nu au știut ce să facă, iar sistemul, ca întreg, a fost nepregătit – aproape un milion de copii au fost lăsați pe dinafară (o treime dintre elevi).

    În ultimele trei luni și jumătate, în timp ce am șurubărit la acest nou proces editorial, am colectat informații de la peste 200 de oameni implicați în ecosistemul educațional. În urma cercetării jurnalistice – a discuțiilor, întâlnirilor și dezbaterilor pe care le-am organizat cu profesori, elevi, părinți și specialiști în domeniu, am înțeles că șocul pandemiei a împins sistemul educațional mai aproape de locul în care ar fi trebuit să se afle în 2020 – mai conectat, mai digital, mai colaborativ, mai funcțional și mai util. Și că e aproape imposibil să revină la practicile anterioare.

    Am înțeles mai bine nevoile câtorva dintre actorii acestui ecosistem, cât și obligația noastră ca societate de a le adresa cât mai repede posibil: de a crea un sistem în care autonomia e o caracteristică fundamentală începând cu procesele individuale, până la cele sistemice; în care relațiile de putere actuale trebuie înlocuite cu modele orizontale de colaborare și participare, în care profesorii înțeleg tehnologia și lumea și îi ajută pe copii să se descurce, în care elevii sunt ascultați pe bune și pot să contribuie activ la desenarea sistemului în care trăiesc, și-n care învățarea nu trebuie să se termine niciodată, nici pentru elevi, nici pentru profesori. 

    Altfel, vom avea în continuare un sistem focalizat pe performanțe care întrețin sistemul, fără să fie racordat la nevoile la care ne obligă realitatea, departe de nevoile următoarelor generații de a se descurca într-o lume din ce în ce mai schimbătoare. Și un sistem care încurajează creșterea inegalităților. 

    Că indiferent dacă formulele logistice dobândite în timpul școlii de acasă vor rămâne doar alternative la mersul la clasă, învățământul din România nu va mai fi niciodată la fel ca înainte de pandemie.

    Vreme de mai multe săptămâni, ne vom concentra atenția și activitatea în jurul acestei noi practici educaționale pe care o vom privi din mai multe unghiuri și abordări diferite, ca să înțelegem cât mai bine nevoile, utilitatea, avantajele și lipsurile, pe termen scurt și într-o perspectivă mai largă a acestei noi realități pe care a reprezentat-o școala de acasă în timpul pandemiei și de acum înainte.