fbpx

Strigătul de luptă al Black Lives Matter: „Debugetați poliția!“ – newsletter

26/10/2020

Lectură de 4 minute
Statele Întortocheate ale Americii - newsletter bilunar

Protestele Black Lives Matter au adus în stradă până acum zeci de milioane de americani

Principala lor revendicare e curățarea poliției de rasism, fie el și „implict“ sau „sistematic“. Luna trecută, când am intervievat o grămadă de româno-americani despre votul pe care îl vor da curând lui Trump, mi s-a tot vorbit despre „inconștiența“ Democraților care „vor să desființeze poliția“. E adevărată această acuzație? Ce înseamnă, concret, „debugetarea poliției“? 

Da, există un curent de opinie în rândurile activiștilor care cere desființarea poliției pur și simplu. De obicei, acest deziderat e motivat prin apelul la istorie: în Sudul american, poliția își are originea în poterele puse pe prins sclavii fugari, iar în Nord-Est, primii „polițiști“ erau practic bodyguarzii industriașilor. Nu s-au schimbat prea multe de atunci, spun activiștii, și poliția nu mai poate fi reformată.

Majoritatea covârșitoare a simpatizanților BLM nu cer însă abolirea poliției. Ei vor restrângerea drastică a rolului pe care îl joacă polițistul în societatea americană.

În multe comunități, polițistul e chemat dacă iese fum dintr-un tomberon, dacă urlă undeva o alarmă, dacă o creangă a căzut pe liniile de înaltă tensiune, dacă un părinte sau un profesor se luptă cu un copil recalcitrant, dacă o persoană are un comportament ciudat sau dacă cineva se droghează într-o toaletă publică. Toate aceste probleme, spun BLM-iștii, pot fi gestionate de către alți angajați ai statului (asistenți sociali, oameni specializați pe domenii care țin de psihologie, sănătate publică, tratarea dependențelor etc.) – oameni care sunt învățați să nu reacționeze agresiv la o criză.

Reducem bugetul, dar reducem și responsabilitățile

Am întrebat un polițist ce crede despre toate astea. Zachary Smith lucrează în Departamentul de Poliție al localității Sunderland din Massachusetts de 12 ani și, așa cum e de așteptat de la un locuitor al acestui stat, are convingeri în general progresiste, inclusiv în privința revendicărilor BLM.

„Când le explic altor polițiști la ce se referă expresia «debugetați poliția» îi întreb: «Cât la sută din apelurile pe care le preluați sunt legate de incidente care n-ar trebui în mod normal să fie treaba voastră?» Și ei zic «70 la sută, 80 la sută, chiar 90 la sută!» Și-atunci le zic: «Ce-ar fi dacă v-aș tăia bugetul cu 50 la sută, sau chiar cu 80 la sută, dar n-ar trebui să preluați decât 10 la sută dintre apelurile pe care le preluați acum?» Și răspunsul lor e «Aaaa, aia n-ar fi rău deloc!» Odată ce pui așa problema, toți zic, «Sigur, și eu aș prefera să trimitem un asistent social să gestioneze situațiile astea, pentru că eu nu am pregătirea necesară să ofer aceste servicii!»“

De ce e greu să se ajungă la o înțelegere

Bun, dacă și polițiștii și activiștii BLM sunt practic de-acord că poliția se ocupă de prea multe probleme sociale, ce atâta scandal? De ce nu pot bate palma pe-un plan de reformă? Din patru motive, spune Smith:

  1. Suspiciunile polițiștilor față de orice inițiativă de reducere a bugetului și așa tot mai mic. Nimeni nu vrea să-și piardă slujba, mai ales pe timp de criză economică.
  2. Lipsa de educație superioară a multor polițiști, care favorizează înțelegerea greșită a cauzelor problemelor sociale cu care se confruntă America (adicții, rasism, sărăcie etc.). De cealaltă parte, nici activiștii nu înțeleg stresul cu care se confruntă zilnic polițiștii.
  3. Solidaritatea de grup, întărită periodic de înjurăturile căpătate de la cetățeni.
  4. Pregătirea pe care o primesc în Academia de Poliție, care pune accentul pe eliminarea primejdiilor prin măsuri dure de imobilizare.

Alte măsuri de reformare a poliției cerute de către BLM:

  • Crearea unor „comisii de control cetățenesc“ care să aibă puterea de a investiga incidentele în care polițiștii au rănit sau omorât oameni, precum și puterea de a angaja și concedia polițiști.

  • Eliminarea legilor care îi protejează pe polițiști de procese intentate de către oameni pe care i-au rănit din exces de zel („qualified immunity“).

  • Eliminarea unor tehnici polițienești de control corporal al suspecților, cum ar fi percheziționarea sistematică a trecătorilor („stop and frisk“) și imobilizarea prin sugrumare („chokeholds“).

  • Purtatul obligatoriu de către polițiști al unei camere video și darea spre publicitate cu promptitudine a imaginilor înregistrate în timpul incidentelor care se soldează cu persoane rănite.

  • Crearea unor baze de date masive cu polițiștii care fac uz excesiv de forță, pentru prevenirea reangajării lor de către alte departamente de poliție.

  • Demilitarizarea departamentelor de poliție prin eliminarea aprovizionării lor cu armament militar și eliminarea pregătirii profesionale de factură militară.

  • Eliminarea din școli generale și licee a polițiștilor. Multe școli sărace, mai ales în comunități de culoare, au posturi speciale pentru polițiști, a căror îndatorire principală este de a interveni când se bat doi copii în curtea școlii sau când un elev este recalcitrant la clasă. Acești „polițiști de școală“ sunt văzuți ca o cauză principală a criminalizării copiilor cu probleme de comportament și angajarea lor prematură pe o traiectorie nefericită marcată de arestări și încarcerări repetate de-a lungul vieții („school-to-prison pipeline“). 

Recomandări de lectură

Mulțumesc pentru abonarea la acest newsletter! Dacă-ți place ce citești aici, fă-mi un pustiu de bine și spune-le și altora de el. Newsletterul de peste două săptămâni va trata problema violenței și a nesupunerii civile în mișcările de masă.

Dacă te-ai abonat recent, uite și celelalte newslettere pe care le-am trimis: 

  1. Cine n-are voie să voteze-n America
  2. O simfonie progresistă în patru mișcări de protest
  3. De ce votează mulți româno-americani cu Trump

 

Răzvan
corespondent Inclusiv
Amherst, Massachusetts, SUA