Congresul Statelor Unite este șeful Puerto Rico-ului și numai un vot al acestuia i-ar putea aduce teritoriului independența sau calitatea de cel de-al 51-lea stat american. Începând însă din 1967, portoricanii sunt chemați tot la câțiva ani să voteze în referendumuri consultative (ca acela al lui Băsescu cu 300 de parlamentari) în care sunt întrebați dacă vor: a) să fie independenți, b) să fie stat american sau c) să mențină status quo-ul. Șase plebiscite au fost organizate până acum, aproape toate încheindu-se în coadă de pește. (Când s-au prezentat la vot sub un sfert din numărul cetățenilor cu drept de vot, când a câștigat opțiunea „Niciuna de mai sus“ și tot așa).        
 
L-am întrebat ce vor portoricanii pe Harry Franqui-Rivera, profesor de istorie la Bloomfield College în New Jersey specializat pe Puerto Rico și restul Caraibelor. Mi-a spus că știe ce nu vor portoricanii și anume independența.
 
„Într-un an bun, vei avea vreo 10, 15 la sută din populație în favoarea independenței. Mai bine de 80% din populație vor ori menținerea status quo-ului or statalitate. Niciunul dintre aceștia nu sunt dispuși să renunțe la cetățenia americană“ spune Franqui-Rivera.
 
Dacă vocile pro-independență au existat în Puerto Rico încă de la începutul ocupației americane, ajungându-se chiar și la violențe de stradă, bombe și tentative de asasinat în anii ’30, ’40 și ’50 (inclusiv o încercare din partea naționaliștilor portoricani de a-l ucide pe președintele Harry Truman în 1950), în zilele noastre „suveraniștii“ nu se mai pot baza nici măcar pe sprijinul necondiționat al disaporei din orașele mari americane. (E bine-cunoscut fenomenul disaporelor radicale care militează pentru rezistența armată și pentru independența ținutului natal).
 
„Pe vremuri portoricanii din diaspora din Chicago, New York erau pro-independență. Forțele Armate pentru Eliberarea Națională [o organizație naționalistă violentă] a fost creată în New York și a încercat fără succes exportarea revoluției în Puerto Rico – n-aveau legături solide cu oamenii de-acolo. În ultima vreme, însă, populația portoricană s-a dispersat peste tot în America și nu mai locuiește în majoritate în Chicago, New York și în alte orașe de pe Coasta de Est. Acele centre urbane ale disaporei și-au pierdut puterea politică. De ce? Pentru că se află în regiuni care votează oricum cu Democrații. Dacă Democrații nu sprijină independența și portoricanii de acolo vor să-i pedepsească nevotând cu ei, nu contează. Democrații oricum câștigă acele state. Contează însă portoricanii din Florida, din Georgia, din Virginia, unde s-a stabilit multă lume care a plecat din Puerto Rico după criza financiară din 2014. Iar aceia sprijină ori status quo-ul ori statalitatea“ explică istoricul.