fbpx

De ce votează mulți româno-americani cu Donald Trump?

29/10/2020

Lectură de 29 minute
Timp de mai bine de o săptămână, am intervievat, prin telefon sau Zoom, 14 româno-americani susținători ai lui Donald Trump - de la adolescenți la oameni trecuți de 70 de ani, de la doctori la casnici, și de la oameni cu convingeri de stânga (pro-dreptul la avort, pro-Black Lives Matter) la oameni care abia se abțin să nu scuipe când aud de absolut orice fel de „stângism“.

Conform recensământului american, în Statele Unite trăiesc aproape o jumătate de milion de persoane de origine (măcar parțial) română. Foarte probabil, sunt mult mai mulți în realitate. 

Comunitatea româno-americană, însă, nu e una omogenă. Unii membri sunt născuți în România, alții în America, din părinți sau bunici români. Dintre imigranții de primă generație, unii au fugit din România de comunism, alții de mineriade și Iliescu, iar alții de sărăcie și corupție. 

Unii sunt veniți cu vize de refugiat, alții cu vize de muncă, alții cu viză de student, alții cu viză de logodnic/soț, iar alții cu Loteria Vizelor. Mulți locuiesc în împrejurimile metropolelor (New York, Detroit, Boston, Portland, Seattle, Houston, Los Angeles, Chicago), dar găsești destui și în imensele zone rurale dintre cele două coaste. 

Însă în ultima vreme, prăpastia cea mai vizibilă dintre diferitele facțiuni ale comunității româno-americane este cea politică, dintre fanii lui Trump și cei care nu-l mai suportă pe acesta. 

Zeci de milioane de americani au votat deja, și mai sunt doar câteva zile până la încheierea perioadei electorale în toate cele 50 de state. Spațiul public american e suprasaturat de discuții încrâncenate despre meritele lui Trump și e greu să porți o conversație mai lungă de cinci minute cu cineva fără să-i pronunți numele președintelui.

Româno-americanii se contrazic și ei pe practic fiecare pagină de Facebook cu numele de „Români în [oraș/stat american]”. Eu nici când vorbesc cu familia și prietenii din România nu scap de Trump. „Cine mama naibii îl votează pe bufonul ăla?” mă întrebă ai mei. Când le spun că mulți româno-americani l-au votat și data trecută și-l votează și acum nu le vine să creadă. „Cum poate cineva plecat din România din cauza autoritarianismului, corupției sau intoleranței față de minorități să voteze cu un naționalist fără scrupule și fără un strop de integritate ca Trump?” Uite că e posibil – și nici nu e un fenomen rar.

Cunoștințelor mele le este familiară părerea execrabilă pe care o am eu despre tipul de leadership resentimentar și violent al lui Trump, însă mai știu și că ocupațiile de profesor și jurnalist mă fac receptiv la diversitatea radicală a Americii pentru că, de voie de nevoie, intru în contact periodic cu mulți oameni care văd lumea foarte diferit de mine. 

Așa că acum trei săptămâni m-am hotărât să caut niște răspunsuri direct la sursă: adică la româno-americanii care îl sprijină, cu diferite grade de entuziasm, pe Trump. Timp de mai bine de o săptămână, am intervievat, prin telefon sau Zoom, 14 persoane: de la adolescenți la oameni trecuți de 70 de ani, de la doctori la casnici, și de la oameni cu convingeri de stânga (pro-dreptul la avort, pro-Black Lives Matter) la oameni care abia se abțin să nu scuipe când aud de absolut orice fel de „stângism“. 

Înregistrăririle interviurilor au însumat cam 20 de ore. Mai jos am încercat să redau fidel părerile interlocutorilor mei, citând copios din ei și abținându-mă în general de la comentarii personale. Dat fiind volumul mare de informație, am organizat materialul pe diferite teme, fiecare în parte constituind un tip de răspuns pe care l-am primit la întrebarea „De ce-l votați pe Trump?“

Cei 14 româno-americani:

  • Emil Andronache – Inginer electrician. Patron de firmă de consultanță financiară. Plecat din România în 2006. Ajuns în America datorită soției – cetățean american. 
  • Bianca Berindei – Ajunsă în America în 2005, după ce a lucrat timp de cinci ani pe un vas de croazieră. Manager în industria ospitalității. Locuiește în Georgia.
  • Ioan “John” Bucur – Fugit din România comunistă în 1983, ajuns în America în 1984, după o ședere de câteva luni într-un lagăr de refugiați din Atena. Inginer de meserie, acum la pensie.
  • Andrei Călin – Absolvent de Geologie la Cluj. Ajuns în America cu Loteria Vizelor în 1997. Patron de firmă de construcții. 
  • Daniel Codreanu – Tată full-time. Plecat din România în 2006. Locuiește în Phoenix, Arizona.
  • Dorin Dușa – Născut în America din mamă româncă. 17 ani. Locuiește în Georgia. Vorbește binișor românește.
  • Antonella Georgescu -Venită în America cu familia în 1984 când avea 15 ani. Funcționară în primăria orașului Houston, Texas.
  • Adrian Hojda – Inginer. Absolvent al Facultății de Aeronave din București. Venit în America prin Loteria Vizelor în 1999. 
  • Cornel Ilioi – În America din 1991. Patron de firmă de contabilitate în Arizona. Creștin penticostal. 
  • Alex Lembrau – A venit pentru prima oară în America în 1998 ca turist și s-a îndrăgostit de America. În ultimii zece ani, a locuit când în România, când în America. S-a mutat definitiv în America abia în acest an. Trăiește încă din venitul firmei de IT pe care o deține în România. Locuiește în Arizona.
  • Paul Mantea – Venit în America curând după Revoluție. Patron de patru companii: o școală de stiliști, o firmă de brokeraj, o firmă care comercializează vodkă și o firmă care manufacturează pachete de baterii pentru utilaje grele. Locuiește în Beverly Hills, California.
  • Bogdan Nichitean – Venit în America în 2011. Preot ortodox și angajat la FedEx în Portland, Oregon. 
  • Camelia Pană – Ajunsă în America în 1997. Medic în Virginia. 
  • Ioan Suciu – Inginer. Proiectează și execută rafinării și combinate chimice. Plecat din România în 1999. Locuiește în Houston, Texas.

Black Lives Matter

Alex Lembrau: „Stai așa, că nu e normal să ieși și să arzi steagul în stradă, nu e normal să distrugi magazine, să spargi! Una e să protestezi, [dar] ce fac ăștia nu e nimic normal, revolte generalizate și să ameninți poliția… Și toți zic, ‘A fost un caz, ăla cu Floyd…’ E un caz la țara asta cât e de mare, pentru asta dăm noi foc la țară acuma?“ [Nota mea: Cam 93% dintre protestele BLM au fost lipsite de orice fel de violență].

Paul Mantea: „Au venit ăștia de au început să dea foc în Los Angeles și să spargă magazinele. Începuseră în vestul Los Angeles-ului, spărgeau magazine, dădeau foc și se apropiau, veneau înspre Beverly Hills. Și ăștia, conducerea Democrată, au trimis niște polițai așa, pe biciclete, să-i întâmpine. Nu știu ce așteptau ei când vedeau, băi, ăștia vin și sparg și distrug. Cum îi lași tu să vină înspre Beverly Hills și îi lași să facă ce? Că nu vin ăștia la cumpărături.

Și, efectiv în noaptea aia, pentru că stau în Beverly Hills, în după-amiaza aia, în 10 minute mi-am scos toată familia afară și am venit aici peste drum unde am școala. Și toată noaptea am dormit în școală pentru că Beverly Hills-ul era sub asediu. Și a doua zi dimineața ăștia au plecat toți. Am venit înapoi acasă și am plecat cu un prieten de-al meu, tot român, care lucrează pentru guvern, am mers să vedem efectiv ce s-a întâmplat în Beverly Hills.

Nu era nici o treabă de Black Lives Matter, era o chestie ce m-a șocat, și am poze: „Eat the rich, kill the 1%”. Deci asta nu mai era o chestie de ‘săracii negri sunt oprimați de poliție’. Asta era o luptă de clasă. Și când ai mișcări din astea, te aștepți ca ăștia care sunt la putere să se distanțeze de ei. Să zică „Nu, nu, nu. Noi n-avem nicio treabă cu asta“. Că e anti-american și nu există ce vor ei. Ce vor ei nu e cum s-a format America. Te-ai aștepta ca Democrații să apere valorile americane“.

Dorin Dușa [N.m.: În timpul interviului, Dușa, care este născut și crescut în America, a amestecat copios româna cu engleza. Nu am considerat necesară modificarea exprimării sale în acest articol.]

„Înainte, când a fost protest pentru George Floyd, am fost cu ei, cred. Eu știu că națiunea asta trebuie reformă de poliție, dar când a început riots și looting n-am mai vrut să asociez cu Black Lives Matter. Că dacă vezi la un old interviu cu una din founders, zice că ei sunt comuniști, că sunt marxiști. Deci nu în total agreez cu Black Lives Matter. Adică, da, ne trebuie la națiunea asta police reform și criminal justice reform, doar cum facem cum acum the riots, the looting, tot asta nu e bine. Nu se face nimic, it’s nothing getting done“. [N.m.: Într-adevăr, unii dintre fondatorii BLM sunt marxiști asumați, dar chestiunea e ceva mai complicată de-atâta].

Bianca Berindei: „În momentul în care sprijini grupări care distrug business-uri, distrug implicit locuri de muncă, fac ca orașele și spațiile de locuit să devină periculoase pentru ceilalți oameni plătitori de taxe și ei, avem o problemă. În momentul în care o grupare politică sprijină aceste grupări, problema este și mai mare și în momentul ăsta nu mai are sens să votez cu cineva care politic sprijină distrugerea și securitatea cetățeanului. Asta e părerea mea. În momentul ăla s-a terminat definitiv cu ceea ce înseamnă Partid Democrat pentru mine, indiferent cine e la conducerea lui. Din păcate sunt cam două mari grupări politice în țara asta – mai rămâne gruparea Republicană“.

Criza Coronavirusului

Cornel Ilioi: „De Coronavirus sunt total neinteresat. Îmi dau seama că e foarte multă manipulare. Nu spun că nu există. Există – am prieteni care au murit de Corona, dar în același timp puteau foarte bine să moară și de altceva. Unul a fost diabetic, unul a avut hipertensiune sau alte lucruri. Dacă luăm numărul de cazuri, chiar aseară l-am citit, în 2018 au murit în jur de 3.000.000 de oameni din diferite cauze. În 2019, același număr. În 2020, a depășit 2.100.000. Deci global, numărul de morți e mult mai mic în anul ăsta decât în ceilalți ani. Motivele sunt multiple, poate e și din cauza lockdown-urilor. Dar fiind aproape 31% mai jos rata de mortalitate din țară anul ăsta decât în ceilalți, înseamnă că cei care au murit sunt scoși în față forțat, puși într-o anumită categorie care să sperie lumea“. [n.m.: Aceste numere nu sunt veridice. Mortalitatea în America a fost mai mare în 2020 decât în trecut].  

Bianca Berindei: „În momentul în care susții că numai prin purtarea măștii o să dispară COVID-ul și stai în casă, și distanțare socială totală, întrerupi o economie care mergea bine, comparativ cu alte țări. E clar că nu vrei binele cetățenilor țării. A purta o mască cu găurele metrice împotriva unui virus de dimensiuni nanometrice e o stupiditate din punctul meu de vedere“. [n.m.: Măștile reduc volumul de picături expectorate de către purtător atunci când acesta strănută, tușește, vorbește, strigă sau cântă. Aceste picături constituie unul dintre vehiculele principale de răspândire a virusului de la om la om].  

Mulțumesc că mă citești.

Poți să te abonezi la newsletterul meu bilunar

Imigranții fără forme legale

Bogdan Nichitean: „Eu, care am venit în această țară, n-am stat o zi ilegal. Am cheltuit foarte mulți bani pe avocați ca să fiu în legalitate, să nu am niciun fel de probleme. Sunt cetățean american acum. Dar pe mine toți pașii ăștia m-au costat foarte mulți bani. Și muncesc și plătesc taxe și sincer, nu mi se pare normal ca ilegalii să vină în America și să aibă mai multe drepturi ca mine. În Oregon dacă ești ilegal în această țară poți să vii să-ți iei permis de conducere. Care sunt consecințele când ești un ilegal, când nu ești în evidența statului? Ai făcut accident – ai plecat. Nimeni nu te întreabă nimic, corect?“ 

Alex Lembrau: „Eram de acord cu stoparea imigrației ilegale, eu fiind la rândul meu un imigrant aici, dar una e să vii pentru că-ți place cum am venit eu, alta e să vii pentru că mori de foame și transformi țara asta într-o altă mahala [ca aceea] de unde ai venit tu. E o diferență aici. Și eu aș fi bucuros să plec dacă așa e regula, dar să rămână o Americă prosperă și frumoasă și să pot să vin s-o vizitez din când în când pentru că îmi place și vreau să rămână așa cum e. Deci sunt foarte împotriva imigrației pe care o vor Democrații la liber. Ei vor să-și aducă votanți, ar fi dispuși să deschidă granițele să vină cine vrea, milioane și milioane. S-ar alege praful de tot ce-i aici frumos făcut, în concepția mea“. 

Bianca Berindei: „Nu înțelegeam de ce nu se ajunge la o cale amiabilă și o rezolvare foarte simplă. [Acum înțeleg] de ce Republicanii nu sunt tentați să dea în spate niciun pas. Pentru că în momentul în care Democrații cer ceva, nu cer ceva rezonabil. Ei încep prin a cere mult mai mult decât rezonabilul. În aceeași platformă în care sunt două, trei puncte logice și rezonabile, se află alte trei, patru puncte complet aiurea. Dau un exemplu ca să înțelegi, legat de imigranți. Una este să documentezi imigranții legali din țară și alta este să le dai dreptul de a face gratuit un colegiu, pentru că sunt underprivileged

Stau și mă pun în locul americanilor normali. De generații întregi au muncit, au acumulat o casă, două, trei, bani și așa mai departe. Își trimit copiii la colegiu, trebuie să plătească pentru colegiul respectiv. O familie normală de obicei nu acumulează atât de mult încât să îi plătească copilului colegiul întreg. Deci copilul iese din colegiu cu datorii, de $50.000, de exemplu. Îți dau o sumă minimă. Acum, vine platforma Democrată și îmi spune că primim cu brațele deschise toți imigranții, iar copiii lor, pentru că au fost aduși în țară la vârstă fragedă, underprivileged și așa mai departe, au burse – și pot da exemple clare, cunosc copii de genul ăsta. Dăm burse, nu de merit, nu pentru o inteligență ieșită din comun. 

Deci nu e o bursă de merit. Și atunci cum mă simt eu, ca om care de generații întregi îmi plătesc taxele, fac aia, fac aialaltă, copilul meu a învățat mai mult, e mai bun, e mai inteligent, dar iese din colegiu cu datorie, iar celălalt copil care este adus aici dintr-o altă țară, iese din colegiu fără nicio datorie. De ce trebuie eu să îmbrățișez acel copil care nu este al meu? Nici măcar un concetățean, practic, al meu. Pentru că asta e logica umană. Până la urmă ne gândim toți la situația noastră“. [n.m.: Foarte puține burse accesibile cetățenilor americani sunt accesibile și imigranților fără forme legale. Și mai puține sunt rezervate doar imigranților fără forme legale. Toate bursele țin cont de performanțele școlare ale studentului].  

Paul Mantea: „De ce n-a făcut Obama [reforma imigrației]? Că a avut la un moment dat și Camera Deputaților și Senatul. N-a vrut. Pentru că imigranții sunt o masă de manevră. Trump imediat a mirosit chestia asta. Trump nu e prost. Când e vorba de șmecherii nu prostești bișnițarii. Ăsta imediat a mirosit primejdia care venea de la Democrați. Și de asta a zis ‘Dar lasă că vi-i trimit eu înapoi’’“.

Adrian Hojda: „Mi-a mai plăcut faptul cu immigration control. ‘Build the wall’ – aia e retorică pentru ăștia. Dar nu open border și eu vin, stau la coadă, îmi fac tot mersul… mă dă peste cap complet luarea de viză, așteptarea, nu știu ce. Am fost foarte afectat, pentru că am venit în 1999 și am încercat să-mi aduc un fiance(é) [N.m.: logodnic/ă]. N-am reușit să-l aduc la timp, am pierdut fiance(é)-ul. Am rupt legătura. După aia am făcut altă prietenie cu altcineva, iarăși nu am reușit. Am încercat să depun pe Canada, am obținut pe Canada o aprobare. Mă, da’ eu am stat și mi-am văzut de toate astea legale de emigrare și ăștia acuma trec granița și vin aici și stau pe ajutor social?“

Pericolul autoritarismului

Paul Mantea: „Îți spun sincer, dacă l-ar fi lăsat pe Trump, el ar fi vrut să fie regele Americii, ceea ce e total anti-american. Sunt total de-acord cu afirmația aceasta. Din păcate pentru Trump și norocul nostru că America e foarte descentralizată. Și nu numai de asta, dar America este bazată, datorită fondatorilor Constituției, pe trei mari piloni.

Trump niciodată, și să vrea și să se pună în genunchi, nu poate să ajungă regele Americii. Chestia cu, ‘Trump vrea să aducă dictatură în America’ nu-i adevărată. Nici să vrea nu poate. El n-a putut să înăbușească revolta ălora din Portland. El nu are autoritate să se ducă efectiv și să înăbușe revolta din Portland. Ăsta e un exemplu perfect. Cu COVID-ul nu poate să facă nimic.

Deci el cu lockdown-ul, el a vrut să ridice toate lockdown-urile și a vrut să trimită toți copiii la școală. El nu poate să facă [asta], Constituția nu-i permite chestia asta. Trump nu are putere legislativă. Nu numai legislativă, dar nu are autoritatea să devină un autocrat. Democrații în schimb, cum sunt guvernatorii, ei au efectiv puterea absolută. Ăștia efectiv mi-au închis bussiness-urile“ [n.m.: în California]. 

Ioan Suciu: „Și eu am foarte multe cunoștințe români care spun același lucru, că Trump are tendințe autoritarianiste și că de fapt s-ar putea ajunge ca în comunism, că Trump ne duce în direcția aceea. Dar a fost aproape patru ani, trei ani jumate la conducere, și nu arată niciun indiciu în acest sens. Nu știu dacă este justificată spaima asta“.

Adrian Hojda: „Nu, [nu mi-e frică de tendințele autoritarianiste ale lui Trump] pentru că asta e iarăși un simptom care a fost prevăzut că se va întâmpla și n-am văzut că s-a întâmplat. Practic, sistemul anti-autoritar încă funcționează. În schimb, Democrații având și aparatul ăsta propagandistic multimedia și Hollywood-ul și practic și academia [N.m.: universitățile] fiind de partea lor, mi se pare că balanța se înclină spre autoritarianism mai mult din partea lor. Și mai ales acuma și cu ideea asta care e vehiculată, nu știu cât de adevărată e, care se atribuie Democraților și o parte și lui Biden că refuză să răspundă la întrebare dacă vrea să pack the court [N.m.: să crească numărul judecătorilor de la Curtea Supremă] și să pună ei pe ăștia pe care-i vor.

Deci deja acolo e declin mult mai mult către dictatură. Să zicem că câștigă și Senatul și Camera Deputaților. Au și judiciarul dacă vor să facă packing the court. Propaganda din mass-media e tot a lor. Deci sunt peste tot. Ăla e pericolul. Acuma cât de adevărată e petiția asta nu pot să spun, dar în schimb asta cu pericolul din partea lui Trump nu-l văd. Nu l-a arătat în acești patru ani“.

Relațiile inter-rasiale

Antonella Georgescu: „Ce am observat este o discriminare care a crescut de la an la an. Mi se pare o mișcare atât de evidentă și de susținută acum, în ultimii ani, mai mult decât acum 36 de ani când am venit eu în America.

Este clar în mod special anti-bărbat alb. Pe urmă văd o mișcare care este anti-valorile clasice. Dacă ești homosexual, ai un avantaj. Dacă ești handicapat, ai un avantaj. Deci nu mai contează educația, nu mai contează abilitatea efectivă.

Bine, relațiile și cunoștințele au contat întotdeauna. Alea aș spune că sunt probabil neschimbate. Dar există acea cotă, care, spun ei, ‘Haideți să angajăm atâtea femei, atâtea handicapate, atâtea de culoare, atâtea nu știu ce’, încât nu mai există nici un fel de dorință să angajezi persoana care trebuie să fie pe acel post.

Nu, important este să fie o minoritate. Că este rasială, că este sexuală, că este altceva, trebuie să fie o minoritate că atunci de abia ieși în evidență. Asta-i o treabă care m-a deranjat foarte tare“.

Bianca Berindei: „[Democrații] vor să scoată în ilegalitate steagul sudist, fără să se gândească la faptul că pentru sudiști steagul rebel face parte din istoria lor. Bunicii și străbunicii și așa mai departe au servit sub drapelul respectiv. Au murit pentru integritatea familiilor lor, afacerilor lor, și așa mai departe. E o chestie de mândrie națională într-o țară care s-a unit Nordul cu Sudul. Hai să ne gândim și să punem toată chestia asta în perspectivă: ce se întâmpla dacă ar fi câștigat Sudul? Atunci eroii erau sudiștii și drapelul ăsta era drapelul oficial, nu? Nu e nimic pro-sclavie, nu e nimic împotriva afro-americanilor. Este mândria lor mini-națională, dacă vrei s-o iei așa. Și în primul rând, americanii nu sunt cei care au început vânzările de sclavi, și asta știm toți. Mă rog, numai cine nu vrea nu știe. Și vor să le ia mândria lor sudistă practic, s-o scoată în afara legii. Practic simt că Democrații zgândăresc niște răni. În loc să le lase să se vindece, le zgândăresc intenționat, după care le proiectează asupra lui Trump“. [n.m.: Steagul confederat sudist are o mulțime de legături documentate cu cauza sclavagismului].  

Paul Mantea: „Democrații au votat în California să înceapă să dea despăgubiri pentru sclavie. Ceea ce pentru mine a fost o lovitură extraordinară. Zic, mă, cum poți tu ca Democrat, mă, să te duci atât de departe să alergi pentru voturile negrilor, să te duci la o aberație din asta? Păi stai, măi, că America nu a fost făcută numai din sclavi; asta a fost o mică parte. America a fost făcută de imigranți, și imigranții nu au avut sclavi negri. Și nici ăștia din ziua de astăzi nu au fost sclavi. Și cum să vii tu ca un negru liber, cu multe drepturi și privilegii decât mine care am venit ca un imigrant cu zero, n-am avut absolut nimic, zero. Am venit în America [și] ultimul negru din downtown LA, ultimul homeless negru avea mai multe privilegii și drepturi decât aveam eu ca imigrant. Deci pentru mine asta a fost un șoc. Deci cum tu, ca Democrat, să îmi spui că eu am să plătesc ceva la negrii care sunt acuma? Ca ce chestie îmi ceri tu, ca taxpayer, să scot bani din buzunar să dau la unu care nu merită? Doar că au fost acum câteva sute de ani, că a fost cineva sclav? Cum tu să vii la mine și să spui, ‘De acuma tu trebuie să îmi dai mie bani gratis?’ Tu dacă accepți chestia asta ca partid politic, eu efectiv nu am cum să te votez. Pentru mine ești egal cu zero“. [n.m.: Deocamdată, problema despăgubirilor e doar pusă în discuție. Despăgubirile nu trebuie neapărat să ia forma unor cecuri trimise anumitor persoane; ele pot lua și forma unor investiții în comunitățile afro-americane – școli, clinici, start-up-uri pentru afaceri etc.]. 

Ioan Suciu: „Sigur că mai sunt cazuri de rasism, dar eu cred că numărul celor care sunt rasiști în America e foarte mic. Adică eu personal n-am întâlnit foarte mulți. În România de exemplu, țiganii sunt discriminați. Acolo poți să zici că la tot pasul vezi că sunt discriminați, dar aici nu știu dacă am auzit. Eu n-am întâlnit pe nimeni, niciun alb care să vorbească așa despre negri cum vorbesc în România despre țigani, de exemplu. Nu neg că există rasism, există, dar mult mai puțin, foarte puțin față de alte locuri. Sau chiar și în Europa de Vest dacă te duci în Germania sunt convins că rasismul e mult deasupra celui din America“.  

Liderii Partidului Democrat

Camelia Pană: „Ei doar s-au împotrivit și atunci asta nu duce nicăieri. Și nici nu văd alt mesaj pe care-l au acuma decât să-l învingă pe Trump, ca și cum Trump ar fi cel mai mare rău posibil al omenirii. Și nu numai atât, dar au făcut ca toată lumea să creadă asta pentru că în Europa, unde nu pătrunde decât informația de la CNN sau alte asemenea informații dominante, toți îl văd ca pe un monstru. I-au făcut un mare rău. Nu cred că sunt numai ei de vină, dar categoric, dacă ar fi câștigat Hillary, ar fi fost un dezastru imens care a fost oprit temporar. Acum nu știm ce se va întâmpla, mai ales cu faptul că Trump s-a îmbolnăvit – Doamne ferește! Apare această marionetă de om cu demență senilă care trebuie să fie o proptea pentru ca Democrații să-și reia politica lor coruptă“.

Cornel Ilioi: „Când am venit în ’91 în Statele Unite și am studiat puțin politica americană, am ales să fiu Democrat. Chiar l-am sprijinit pe președintele Bill Clinton opt ani de zile. Apoi am văzut că Partidul Democrat începe foarte mult să se depărteze de linia conservatoare. Chiar dacă eram în Partidul Democrat, eram conservator. Am ajuns până în punctul în care a trebuit să ies din Partidul Democrat pentru că ei nu mai acceptau conservatori sau dacă acceptau conservatori erau în termenii lor, conservatori cu numele, dar nu în realitate. Am trecut la Partidul Republican în 2007, mai mult ca un fel de protest pentru politicile Partidului Democrat. […] Mi-e milă de [Biden]. Deci Biden la ora actuală, singurul lucru pe care l-ar dori în viața lui acuma e să candideze împotriva lui Trump și să ajungă președinte. Omul ăsta are 47 de ani de politică. A ajuns la vârsta când sănătatea lui, energia lui e epuizată. El e împins din spate de forțele progresiste și numai cine nu vrea să nu vadă nu vede lucrul acesta. E scos în față numai ca o plancartă înaintea Democraților că-i un nume cunoscut. Eu nu îi dau nici un credit pentru că cine îl votează pe el, nu-l votează pe el. Votează partidul cu ideea că o să iasă Kamala din spatele lui. Aici văd un vicleșug foarte urât. Kamala n-a reușit nici măcar să treacă de alegerile primare, și atunci s-a ajuns la punctul în care să o pună ajutorul lui Biden, dar cu ochii pe ea, nicidecum pe Biden. Biden e numai plancarta care va fi ținută până la alegeri. Dacă o să se întâmple să iasă Democrații la alegeri în noiembrie, dau declarație publică fără să îmi fie frică și rușine că până la ziua inaugurării e posibil să dispară complet Biden, într-un fel sau altul“.

Personalitatea lui Trump

Camelia Pană: „Mi s-a părut mult mai apropiat de cum gândeam noi și mai direct și mai puțin politician și mai puțin mincinos și mai puțin prefăcut și cu promisiuni false. […] Și că nu era politician și că era mai direct. Asta i-a fost reproșat, un stil mai abrupt, mai abraziv, dar eu apreciez un om care spune adevărul, chiar dacă e un pic mai dur decât un om care minte frumos. […] Eu îl văd ca pe un om foarte energic și muncitor“.

Andrei Călin: „M-a convins că nu este un politician de meserie. Am avut dubii foarte mari cu el de la început bineînțeles din cauza personalității lui foarte, mă rog, cum o știe toată lumea, flamboiantă. Și deși sunt Republican, nu l-am votat tocmai din cauza aceasta. Am avut reticențe. Dar între timp m-a convins prin acțiunile lui că într-adevăr nu-i politician, că el chiar face sau cel puțin încearcă să facă ce a promis la oameni în campania electorală. Pentru un politician de meserie așa ceva e aproape de neconceput din păcate în ziua de astăzi. Chiar cred că lupta lui împotriva stabilimentului este reală. Sigur, poți să spui că are un ego foarte puternic și nimeni nu contestă chestia asta, dar eu chiar cred că îi pasă de țară pentru că la momentul când s-a hotărât să facă pasul să intre în arena politică, el era aranjat pe viață din punct de vedere financiar. Și el și familia lui, pe nu știu câte generații de acum înainte. […] M-a convins că într-adevăr nu urmărește interese personale ci pur și simplu tot ce face, face pentru că chiar crede în ideea că America este excepțională și se luptă pentru omul de rând american“. [n.m.: The New York Times a găsit nenumărate exemple de înavuțire a familiei Trump de pe urma președinției.]

Cornel Ilioi (prima parte): „Trump face parte din categoria primilor președinți pe care i-a avut America. Omul e businessman, cum erau alții avocați, doctori, filosofi. Candidau, câștigau, erau patru ani președinte și plecau înapoi la munca lor. Ăsta a fost un punct care mi-a plăcut foarte mult la Trump. Mi-am dat seama că omul ăsta nu urmărește să câștige nimic din politică, ci poate doar să ofere ceva politicii. […] Acuma dacă candidează și se luptă atât de acerb, nu o face pentru poziția lui de președinte, cât o face pentru idealurile în care crede el și ca să ajute țara. Când o să termine mandatul de președinte, n-o să mai auzim nimic de el. N-o să mai candideze la vreo funcție publică. Ăsta cred că e un lucru foarte, foarte important“.

Cornel Ilioi (a doua parte): „Sunt crescut în mediul creștin. Creștinătatea nu-i catolicismul de acum o mie de ani care omora pe orișicine care nu credea ca și el. Noi dăm a doua șansă la om. Deci noi îi acordăm lui Trump circumstanțe atenuante că omul a ajuns la vârsta când nu-l mai interesează, I’m sorry de cuvânt, târfele de cartier. Niciodată n-a fost un băutor, niciodată n-a fost un drogat, n-a avut alte patimi. A avut patimi femeile. Acuma din două motive asta e o patimă pe care n-o mai are. Una, pentru că-i în viața publică, a doua, că-i bătrân. Deci dacă ar fi Trump la 38 sau la 40 de ani, aș fi mai cu teamă să dau răspuns la asta… […] De multe ori umilința creștină e înțeleasă ca o umilință proastă. A fi creștin nu înseamnă să umbli cu pălăria în mână și să cerșești milă de la nimeni. A fi creștin înseamnă să spui curat cu adevăr da la da și nu la nu. Iisus spune că noi ca și creștini trebuie să fim lumină. A fi lumină înseamnă că tu nu întrebi întunericul dacă te acceptă ori nu. În clipa când tu ai apărut, întunericul dispare. Forța stă în lumină, nu în întuneric. Atunci ținând cont de întunericul ideologic în care a ajuns America la ora actuală, nu mă surprinde [că apare] un om ca Trump, cu vocabularul lui“.

Bogdan Nichitean: „Trump e un om familist care ține la familia tradițională și nu promovează alte ideologii și bazaconii. Nu ne băgăm în problemele de familie – de ce a divorțat, dacă și-a înșelat nevasta sau nu. Nu a făcut absolut nimic împotriva firii, împotriva naturii. Întotdeauna a fost cu o femeie. Ceea ce facem noi oamenii acuma deja este împotriva naturii, împotriva umanității. Dumnezeu a creat bărbatul și femeia“. 

Bianca Berindei: „Nu-l aleg pe Trump neapărat pentru meritele personale. A fost și va rămâne un afacerist veros. Un om nu se schimbă la 70 de ani în esența lui. Însă viziunea pe care o prezintă din punct de vedere politic este totuși mai atrăgătoare decât viziunea Democrată“.

Daniel Codreanu: „Nu știu ce jocuri se joacă acolo dar eu cred că-i pe linie bună Trump. Adică vreau să zic că el nu ține nici cu stânga, nici cu dreapta. Eu cred că ăsta încearcă să-i unească pe toți ăștia, nu vrea să se certe în sufragerie cu toți. El e un businessman“.

Egalitate cu forța și lenea asistaților

Bogdan Nichitean: „Aici în Oregon oficial sunt peste 14.000 de homeleși care lunar primesc ajutor de la statul Oregon. De aia și vin atât de mulți aici. Primesc ajutoare sociale. Adică noi muncim, noi plătim o grămadă de taxe, pentru ce? Ca să-i țină pe homeleși că așa i-a învățat America să stea cu mâna întinsă? Nu. Să găsească soluții și să-i pună la muncă, să-i pună la treabă. Nu vor să stea în adăposturi, nu vor să facă absolut nimic. Vor să stea numai în corturi și pe unde se duc, dezastru în urma lor“.

Antonella Georgescu: „În general la partidul de stânga este această mișcare către a ne pune pe toți la același nivel, care este total anti-capitalist. Adică venind dintr-o țară socialistă unde asta era ideea, toată lumea e la același nivel, vii într-o țară unde spui, ‘Domnule, aici dacă muncesc, dacă intru în competiție, asta este valoarea pe care mi-o dă capitalismul’. Pe când cei din stânga vor exact să nege acest lucru. Și clar că mă deranjează această idee și această mișcare către ‘Hai să-i punem pe toți pe același nivel, haideți să le dăm tuturor aceleași drepturi’.“ 

Bianca Berindei: „Mai recent, mă uitam pe deal-ul propus de democrați pentru ajutorul de șomaj. Da, sună foarte bine să dăm cei $600 în plus, să dăm încă $1.500 fiecăruia, să facem toate chestiile astea. Dar deal-ul începe cu o chestie care mi-a atras atenția. Să punem focus pe comunitățile negre. Să trimitem bani acolo mai mulți, să punem focus pe comunitățile negre, pe școlile lor. Da, e o chestie bună în tehnic, dar în practic, de ce trebuie omul care muncește și plătește taxe să ajute o comunitate pe care am vazut-o cu ochii mei… Sunt afro-americani care gândesc la fel, care muncesc, care merg și plătesc taxe. Comunitățile problemă sunt nu numai negre, sunt și albe. Sunt comunitățile în care cresc cu părinți care se droghează, cu părinți care n-au niciun chef de muncă, Section 8 [N.m.: locuințe subvenționate], și așa mai departe. 

De ce trebuie să pun banii mei, din taxele mele, acolo și să am un focus și înțelegere nemărginită de ani de zile pentru comunitățile astea, pe care nu le-am văzut dezvoltându-se absolut deloc, indiferent câți bani s-au pompat în ele? Practic comunitățile respective sunt ținute în viață cumva artificial, zonele roșii pe care toată lumea le blamează [N.m.: ghetourile spre care erau direcționate minoritățile și săracii] sunt făcute cu o idee în minte, să nu iasă de acolo să tâlhărească în altă parte. Îi ținem cu un acoperiș deasupra capului, cu ceva mâncărică în burtă și așa mai departe. Minim totuși, ca să nu iasă să dea iama în comunitățile celelalte. Așa văd eu problema. Pentru că ei nu vor mai mult. Am prieteni și albi și negri care au crescut în trailer park, care au crescut în neighbourhood-uri de cea mai joasă speță, care au vrut să iasă de acolo și au ieșit. Sunt oameni la 40 și ceva de ani care lucrează în instituții serioase și care spun același lucru: dacă vrei, poți. Am văzut lucrul ăsta pe pielea mea. Nu am făcut parte din categoria celor care au venit aici cu bani, cu bursă de studii și așa mai departe. Am venit ca un om simplu. Vrei să muncești? Da, iei două job-uri, trei, patru. Dormi două ore pe zi, două ore și jumătate pe zi, lucrezi 7 din 7. Până atunci când îți permiți să lucrezi mai puțin, dacă vrei. Dacă nu vrei, nu vrei, e simplu“.

Relații externe

Ioan Suciu: „Democrații l-au acuzat că la felul cum [vorbește], o să declanșeze un război și o să ne cadă cerul pe noi. Nu a pornit absolut niciun război. În schimb chiar a retras trupe americane din Orientul Mijlociu, din Afganistan. Ăla din Coreea de Nord tot dădea cu rachete deasupra Japoniei și făcea tot felul de teste nucleare. S-a întâlnit cu el, ce au vorbit, ce n-au vorbit, dar se pare că s-a liniștit fără niciun război și fără să se tragă un foc de armă“.

Socialism

Ioan Suciu: „Sprijinul pentru Trump este cumva indirect pentru Trump, pentru că eu în primul rând nu sprijin partidele socialiste și atunci sprijin partidele de dreapta – în America, Partidul Republican. Trump fiind reprezentantul Partidului Republican, da, îl sprijin și pe el, pentru că a fost ales în 2016 în alegerile primare. […] Ce nu înțeleg eu la cei care îl acuză pe Trump și sprijină Democrații aici: în același timp ei sunt împotriva PSD-ului și a partidelor socialiste în România, dar eu le spun, ‘Păi stai un pic, nu suntem consistenți, adică dacă sprijini partea dreaptă, nu contează că ești în România, în Germania sau în America, ești în partea dreaptă, e un principiu, adică ăla e principiul tău. Cum poți tu să zici că ‘Acolo sunt împotriva la stânga și îi susțin pe cei de dreapta și în America total invers’? Ăsta e un lucru pe care nu-l înțeleg“.

Asigurările de sănătate (Obamacare)

Emil Andronache: „O chestie iarăși care m-a bucurat foarte mult a fost faptul că a abrogat Obamacare. Nu pot să spun că am venit exagerat de mare, dar nu e un venit chiar atât de micuț și faptul că te obliga să plătești [asigurare obligatorie]… Nici paleta de asigurări nu era chiar atât de variată cum ne-ar plăcea și, sincer să fiu, eu și soția, având trei copii, noi ne facem calculele destul de clar când vine vorba de multe cheltuieli – și asigurările de sănătate ar fi una din ele. Și întotdeauna de când am venit aici și de când am avut copii, a fost foarte convenabil pentru noi ca să plătim din buzunar tot ce am avut de plătit versus să mergem cu asigurare. Chiar a fost mai ieftin așa tot timpul, de 14 ani de când locuiesc aici. Și faptul că mă obligi să aleg ceva care nu e la fel de convenabil pentru mine… Am înțeles ideea din spatele legii, doar că sunt alte modalități prin care poți să ajungi la același rezultat, nu doar pur și simplu să-i obligi pe alții să plătească“. [n.m.: Obamacare rămâne în vigoare, însă Republicanii lui Trump au reușit într-adevăr să o ciuntească destul de mult]. 

Economia care duduia

Ioan Bucur: „Trump a reușit să facă treburi bune în economie. Ăsta e cel mai important lucru. Important e cum trăiesc oamenii, nu ce se vorbește. Economia mergea bine. Până și minoritarii au trăit mai bine sub Trump decât sub Obama – a scăzut șomajul, a scăzut sărăcia și au crescut salariile. […] Biden, săracul, are o poziție cumva de împăciuitor. Însă părerea mea este că sub el economia va merge în jos. Cum o să fie cu oamenii, nu-mi dau seama, dar sunt câteva chestiuni care în mod cert vor deraia economia. […] Biden, săracul, zice el acum – o fi chiar sincer – că el nu acceptă the Green New Deal, dar probabil că îl vor face să-l accepte. O să fie făcut să-l accepte“.

Ioan Suciu: „Spuneam mai devreme că lucrez în proiectare de facilități industriale și vreau să spun că înainte să vină Trump, când era Obama, începeam proiecte, aveam clienți care voiau să construim fabrica respectivă, făceam partea de estimare a costurilor proiectului, începeam proiectarea, mergeam un pic în ea, și după aceea gata, anulăm proiectul că nu e rentabil financiar sau din diverse motive. În perioada din 2013 de când am venit în America până în 2016, un proiect nu am dus la capăt; toate se anulau din diferite motive. Din 2016 încoace am început să lucrăm, facem proiecte, le finalizăm. Chiar acum am finalizat unul. Deci în domeniul meu de activitate treaba merge, economia merge foarte bine. Asta iarăși e un plus pentru Trump“.

Temele clasice: avort, arme, LGBTQ

Cornel Ilioi (prima parte): „[Eu sunt] pro-life [adică anti-drept la avort], având în vedere că sunt creștin penticostal și am crescut cu Biblia în mână, ca să spun așa. Dacă nu ești pro-life automat accepți extincția speciei. Dacă toți am deveni pro-choice [adică pro-drept la avort], în 50 de ani vorbim din nou despre maimuțele lui Darwin. Deci n-o să mai avem copii. Ceea ce întreține viața pe pământ sunt copiii, e viața, și atunci automat trebuie să fii pro-life. Toate celelalte [subiecte] vin pe locul doi. Chiar dacă mi-ar plăcea unele programe sociale de la Democrați, faptul că ei sunt atât de pro-choice nu [mă lasă să mă gândesc la celelalte]“. 

Cornel Ilioi (a doua parte): „Să fiu sincer, dacă m-au nemulțumit câteva lucruri [la Trump], m-a nemulțumit tocmai că n-a fost destul de agresiv. Chiar din ziua când a depus jurământul și a intrat la Casa Albă, s-au pornit toate duhurile întunericului. Omul ăsta n-a avut timp să conducă. Toate progresele pe care le-a făcut, le-a făcut apărându-se. Au fost trei ani și jumate când omul ăsta a trebuit să stea numai în defensivă încercând să se apere – și dacă mai are timp să și facă ceva. Având în vedere că a făcut atât de multe în timpul lui liber, ne dăm seama cât de multe s-au pierdut pentru că n-a fost lăsat în pace. Ar fi fost de ajuns ca Democrații să-i acorde același credit pe care i l-au dat republicanii lui Obama. Vă garantez că 70% din Republicani l-au criticat pe Obama, dar l-au respectat ca președinte. Domnule, e președinte, are mandatul de patru ani, îl respectăm cât e președinte și când pleacă, bye-bye, bună ziua! Trump nu a primit același respect din partea Democraților. A fost o luptă continuă. Democrații s-au luptat împotriva lui tocmai ca să-i împiedice orice lucru. Cred că dacă ar fi fost lăsat în pace să conducă, multe lucruri s-ar fi schimbat în bine pentru toată lumea“.

Dorin Dușa: „Trump și Republicanii nu vor să ia armele de la oameni. Că dacă te uiți la Franța și Anglia, unde au luat armele de la oameni, vezi că au fost teroriști cu camioane și acid și ‘grooming games’ – ‘grooming games’ sunt oameni care se duc și violează femei. În America, o proporție mare de oameni au arme cu care [pot] să te oprească [de la așa ceva]“.

Bogdan Nichitean: „Nu este normal ca în școlile publice la copii de 10, 11 ani tu să vii și să-i îndoctrinezi că de fapt dragostea adevărată este numai între persoanele de același sex. Nu mi se pare normal să spui tu copiilor la școală, care copii s-au născut dintr-o mamă și un tată, că familia tradițională este învechită. Nu mi se pare normal ca tu să le spui copiilor la școală că planeta este suprapopulată, că trebuie oprită nașterea de copii și să implementezi ideologia aceasta LGBT“. [Ce se spune elevilor în școală despre sex?]

Minciunile experților și ale presei

Alex Lembrau: „Mi se părea că ăștia mainstream media sunt echilibrați. Bun, și a venit momentul riots. Au început răscoalele astea din luna mai […]. Mi-am dat seama după câteva zile de revolte că toată această mainstream media la unison, cu toate vedetele lor și toți oamenii de pe post, dintr-o dată ne îndeamnă să ieșim în stradă să ne răsculăm. Mă uitam la mesajele lor directe și indirecte. Dintr-odată erau numai știri cu polițiști nenorociți, nu se mai întâmpla nimic cu polițiști buni, nu-i mai apăra nimeni. 

Dintr-o dată dispăruse complet Coronavirusul. Era foarte okay să ieși în stradă. […] Niciodată în viața mea n-am avut un șoc asupra realității ca atunci. Eu îi urmăresc pe ăștia de ani de zile și acuma e evident că mă mint într-un mare hal. Ori până acum două zile mă mințeau despre COVID când îmi spuneau să nu ies din casă că o omor pe bunica, ori mă mint acuma când îmi spun să ies din casă. Una din două. Sunt nenorociți și criminali. 

Nu mai erau posturi de știri, mi-am dat seama că toate sunt de fapt o unealtă de propagandă. Am început să cercetez ce se întâmplă și nu numai că-i vedeam pe ei mințind așa, dar vedeam postările oamenilor și în cercurile pe care le urmăream eu, în tot felul de grupuri de pe Facebook, toți îi aplaudau pe ăștia cu revoltele și susțineau mesajul ăsta. Și dintr-o dată dacă erai patriot, erai criminal, erai white supremacist, erai rasist. […] Dintr-odată mi-am dat seama că Trump a criticat presa din ziua unu din care a câștigat președinția. Și mie mi se părea în tot timpul ăsta când auzeam de el cum critică presa că este așa cum îl caracterizau cei de stânga, că este de fapt un fel de dictator, de aia critică presa. Dar acuma, văzând-o cât este de nenorocită, el știa de la început ce le poate capul, și acuma i-am dat dreptate. […] Am început să-mi dau seama, eu fiind un critic al lui Trump, că de fapt avea dreptate. În acțiunile lui, el n-a făcut decât să țină cu America cu care țineam și eu. Și zic, ‘Uite până la urmă cine era de partea țării!’“

Antonella Georgescu: „În anul doi de facultate, țin minte că am avut un curs de literatură unde profesorul, care a fost un individ deosebit de bun și plăcut de studenți și cu metodă didactică aș zice, a prezentat ora de curs atât de tare către stânga încât cred că m-a deranjat efectiv. Și am început să mă trezesc. Probabil că asta a fost punctul culminant. De atunci, încet, încet am început să dau mai multă atenție celor de dreapta și celor de stânga ca să văd diferențele“.

Adrian Hojda: „Luminarea cea mai mare am avut-o când am citit un articol în care foarte mulți experți financiari au spus că Trump va fi un dezastru și că Trump va face falimentul sistemului de asigurări medicale și va fi jale. Dacă mai știi contextul în 2016 încă mai ne reveneam după criza financiară din 2008-2009. [Criza] aia, din câte m-am chinuit eu să înțeleg, a fost [provocată] de experții financiari care s-au dat mari și tari. […] Și am zis, ‘Păi stai așa. Voi, experții cei mai tari, v-ați pierdut total credibilitatea în 2008-2009. Acuma, dacă ar fi să vă cred aș fi eu ăla prost. Și deci, cum ar veni, am aplicat ce zici tu fix pe invers’. Și aia a fost decizia mea ca să încep să mă înclin către Trump“.

Corectitudinea politică

Andrei Călin: „Observ că stânga a luat-o un pic razna în țara asta cu corectitudinea politică, care e o formă modernă a stângii de cenzură într-o societate democrată. Deci neputând avea o cenzură cum am fost noi obișnuiți în comunism, stânga a inventat această formă de cenzură care este corectitudinea politică. Cred că Trump e omul providențial care a avut curajul să se opună pe față acestei tendințe de eradicare a libertății de exprimare. Și este de apreciat faptul că îi înfruntă. Asta e parte din succesul lui pentru că foarte mare parte dintre americani erau sătui de tendința asta de suprimare prin corectitudine politică și așteptau pur și simplu un lider ca să aibă curajul să spună lucrurilor pe nume. Și a venit acest Trump care le-a satisfăcut această dorință – dorința omului obișnuit să se spună lucrurilor pe nume“.

Alte motive

Camelia Pană: „Eu sunt pentru protecția mediului și noi avem panouri solare și facem multe lucruri care sunt pentru mediu, dar înțelegem în același timp că nu se poate să trecem la energia verde așa-numită nepoluantă dintr-odată pentru că oamenii ar suferi foarte mult și nu este posibil. Este o utopie. Deci de aici până la a distruge oamenii… Nu se poate așa, peste noapte. Și sigur că nici mie nu-mi place să se folosească petrol și gaze și cărbune, dar nu poți nici să elimini toate astea dintr-odată așa. Trebuie să se facă treptat“.

Ioan Bucur: „În mai 1984 am ajuns eu în America. După care ce s-a întâmplat? [Membrii familiei rămași în România] au depus actele, dar nu s-a întâmplat nimic. Și am zis, ca orice român, ca orice imigrant de fapt, hai să încep să dau pe la politicienii ăștia. Și am trimis scrisori la mai mulți, dintre care senatorul [Democrat] de Connecticut, îmi răspunde ‘N-am timp pentru dumneata cu chestii de astea’. De atunci eu când aud de Chris Dodd, îmi vine să mor. Și mă gândeam eu, cine dracu’ să aibă timp de mine? Și mi-a venit o idee genială și am trimis o scrisoare lui madame Reagan. Două săptămâni de la trimiterea scrisorii ăleia, o cheamă pe nevastă-mea ambasada americană și zice ‘Doamnă, vedeți că aveți viza de intrare în America’. […] Din momentul în care doamna Reagan a fost singura cumva politician care m-a ajutat să-mi aduc familia în America, eu am rămas vândut Republicanilor. Adică nici prin cap nu mi-a trecut să votez cu Democrații. Asta spre deosebire de copiii mei care sunt Democrați convinși. Avem probleme de când a început nebunia asta cu Trump, avem probleme în familie. Noi în familie nu mai discutăm de politică pentru că nu are sens“.

Andrei Călin: „Sigur că da, trebuie să-ți ataci dușmanii, dar ca să fii ales sau ca să ai un rol transformator trebuie să vii cu o platformă. Și Trump are platforma asta. Biden e al doilea candidat la rând după Hillary care practic vine fără un mesaj pozitiv sau orice mesaj în ultimă instanță. […] Și măcar la Obama, chiar dacă n-am fost de acord cu el, putea să întrebe orice om din țara asta care-i mesajul și spunea ‘Hope and Change’. Deci a avut un mesaj politic foarte clar pozitiv. Pe când ăștia după Obama, candidații Democrați, habar n-au, ce mesaj au? N-au un mesaj în jurul căruia să se cristalizeze toată campania lor politică. E o diferență foarte mare. Și uită-te la ăștia care reușesc să-și creeze o piesă centrală în campanie, cum e și Trump – ‘Make America Great Again’. Un catch-phrase de ăsta care să canalizeze energiile pozitive ale oamenilor. Și Trump a reușit chestia asta. Nu-s specialist dar mi se pare aceeași idee cum a fost și cu Obama cu ‘Hope and Change’. Oamenii au nevoie să creadă în ceva, deci mai mult decât numai să-l distrugi pe dușman în speech-uri și în advertising“.

Acest articol face parte din explorarea noastră intitulată „Statele Întortocheate ale Americii“. Răzvan Sibii, colaboratorul nostru din Amherst, Massachusetts, scrie periodic despre mecanismele și fenomenele pe care se bazează imensa diversitate a Americii. A scris până acum despre sistemul electoral american și despre dreptul la vot al pușcăriașilor
De două ori pe lună, Răzvan trimite prin email un newsletter în care abordează diverse dimensiuni ale vieții americane. Fiecare newsletter conține explicații, istorie, interviuri și recomandări de citit/vizionat/ascultat. 
Primele patru newslettere au tratat subiectele categoriilor demografice excluse de la vot, asemănărilor dintre Black Lives Matter și Occupy Wall Street, româno-americanilor votanți Trump (un precursor al acestui articol) și „debugetării” poliției. Următorul newsletter (la care te poți abona aici) va fi dedicat spinosului subiect al violenței în mișcările de protest de genul Black Lives Matter. 

Susține poveștile care ne ajută să înțelegem lumea în care trăim

Nu știm dacă vom mai exista în 2021. Însă până atunci facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem, poveștile de care avem nevoie ca să mergem mai departe. 

În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună. 

Munca noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori, pentru că am vrut să demonstrăm că un asemenea model poate funcționa și în România. Însă e extrem de greu, așa cum ne așteptam. Poți să ne susții explorările prin această lume mereu în schimbare începând cu doar 3€/lună.

Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

Nu știm dacă vom mai exista în 2021. Însă până atunci, facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem, poveștile de care avem nevoie ca să mergem mai departe. 

În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună. 

Munca noastră a fost fondată și este susținută financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori, pentru că am vrut să demonstrăm că un asemenea model poate funcționa și în România. Însă e extrem de greu, așa cum ne așteptam. Poți să ne susții explorările prin această lume mereu în schimbare invitându-i pe prietenii tăi să devină membri, începând cu doar 2€/lună.

Au contribuit

  • Fotografie oficială de Andrea Hanks, la vizita lui Klaus Iohannis în SUA // 20 august 2019
  • Ștefan Mako - editor