fbpx
Episodul 2

Doctorul

15/02/2021

Lectură de 8 minute
Share on facebook
Share on email
Share on whatsapp
„Suntem epuizați, ce măsuri luați?“

Zeci de oameni sunt culcați pe spate, cu mâinile pe piept, în fața Guvernului. E noiembrie 2020. 68 de cadre medicale și asistente au murit de COVID-19.

până la data protestului n.e., dar în prezent peste 90 de cadre medicale au murit din cauza coronavirusului.
Guvernanții îi duc la moarte. Ăsta e mesajul celor de la Federația „Solidaritatea Sanitară“, care protestează nemulțumiți de condițiile de muncă, echipamente și salarii.

Fiecare protestatar e îmbrăcat în combinezon alb și ține o lumânare de plastic care amintește de unul dintre cei decedați. O femeie strânge posterele pe care sunt scrise numele colegilor pierduți. În urma ei, rămân perechi de saboți albi, o amintire a colegilor care nu mai sunt printre ei. 

„Faceți din sănătate o prioritate!“ se aude din megafon. Din țarcul în care protestează personalul medical și cel auxiliar, cu spatele la Muzeul Național de Geologie, îmi sar în ochi însemne publicitare – Love it. Live it; Metropolitan Life; Net Bet – care parcă în ciudă semnalează pariul cu viața în care suntem. 

Oamenilor nu le prea vine să vorbească. Oricum, e greu să vorbim cu măștile pe față în timp ce în jurul nostru răsună vuvuzele și sirene. O asistentă șefă, care afirmă că are 18 pacienți de îngrijit, îmi spune că e aici fiindcă nu are suficient echipament de protecție. Un fochist îmi zice că înainte de pandemie căra câte zece tuburi de oxigen într-o zi, iar acum ajunge să care și câte 200. Își amintește de zilele în care mergea cu chef la muncă, dar acum e demoralizat și obosit, ca majoritatea colegilor.

Suntem epuizați, ce măsuri luați?“ urlă iar vocea din megafon către clădirea guvernului monolit cu urechi brutaliste.

Deficiența personalului medical și a cadrelor auxiliare, adică numărul insuficient de medici, asistenți/te, infirmieri/e, reprezintă una dintre problemele de bază ale sistemului nostru de sănătate. Trupurile și mințile celor din sistem resimt această lipsă.

Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv.
Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne modelează viața și să le traducem în narațiuni profunde și nuanțate, ca să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta. Poți să ne ajuți și mai mult dacă inviți un prieten să ne susțină cu doar 3€/lună.

Susține jurnalismul nostru
Inclusiv e o publicație finanțată exclusiv de cititori. Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne modelează viața și să le traducem în narațiuni profunde și nuanțate, ca să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta. Poți să pui umărul la construcția noastră cu doar 3€/lună.

„Deficitul de personal la nivel național este de 17,46%; spitalele publice au intrat în lupta împotriva pandemiei COVID 19 cu cca. 40.000 de salariați mai puțini decât cel prevăzut de normative.“ susținea
Mai multe detalii de la Federația Solidaritatea aici
în 2020 Federația „Solidaritatea Sanitară“ din România. 

„Oamenii care lucrează în sistem sunt disperați și overworked pentru că nu sunt suficienți pentru un mediu de lucru mai relaxat. Și, sincer, medicii sunt cea mai mică parte a problemei, numărul de brancardieri, infirmiere, asistente, personal auxiliar (electricieni, IT-ști) sunt adevăratele drame“, mi-a răspuns o prietenă, doctor la un spital COVID-19, după ce a citit o versiune anterioară a acestui text. 

Oboseala, lipsa de resurse și tot efortul pe care trebuie să-l depună lucrătorii din sistem ca lucrurile să funcționeze optim „îți toacă zilnic nervii mai mult decât îți poți închipui“, spune ea. Și e la fel la toate nivelurile: de la infirmiere care cumpără dulciuri pentru pacienți, la medici și asistente care cumpără medicamente. „Doar că nimeni nu se laudă cu asta.“

Perspectiva ei e întărită și de Bogdan Tănase, director medical al Institutului Oncologic București și preşedintele Alianţei Medicilor pentru Modernizarea Sistemului Medical: „de la PTSD sau burnout, asta sigur mulți medici din România au, fără dar și poate. Din păcate trebuie să se bazeze pe niște mecanisme de coping, de adaptare pe care și le dezvoltă fiecare.“ 

Tănase spune că deși personalul medical ar avea nevoie de un spațiu de discuție, să se descarce, de acces la psihologi în incinta instituției, nu crede că mulți medici ar fi deschiși față de asemenea abordare.

„Nu va merge pentru că mai ales medicii, pentru a funcționa […] sunt învățați că trebuie să poarte anumită mască, pe care o poartă cât sunt la servici 100% din timp. Să faci psihoterapie înseamnă să-ți arăți vulnerabilitățile, chiar și faptul de te duce la cabinetul de psihoterapie înseamnă să-ți recunoști vulnerabilități, ori a vedea cu adevărat cine ești este destul de greu. Și intervine lucrul ăsta: medicii au o imagine pe care trebuie să și-o mențină. Asta cred eu acum, s-ar putea să n-am dreptate.“ 

Directorul medical spune că aceste lucruri ar putea fi îmbunătățite dacă s-ar schimba stilul de management, astfel încât personalul medical să fie implicat în deciziile instituționale. „La noi deciziile țin de foarte puține persoane”, spune el. Pe restul „nu-i întreabă nimeni care e părerea lor și chiar dacă-i întreabă, nu ține seama de ea”. 

Spune că birocrația îi răpește mult din timpul pe care ar trebui să-l petreacă cu pacienții. În plus, îi lipsesc: asistența în planificarea activităților spitalicești; previzibilitatea, din cauza celor care nu țin cont de programul stabilit; sau lipsa unui flow informațional prin care personalul medical să afle în timp real dacă nu-și poate desfășura activitatea – fiindcă nu au sânge, medicamentele necesare sau dacă au apărut urgențe care le-au ocupat mesele de operație. 

Pe lângă digitalizare, crede că lucrurile astea țin și de modul în care oamenii sunt învățați să lucreze împreună, sau mai degrabă nu sunt învățați să coopereze, iar atunci acțiunile lor individuale nu țin cont de întregul sistem din care fac parte. Nu există o imagine de ansamblu. 

România are „mai puțini medici și asistenți medicali pe cap de locuitor decât majoritatea țărilor UE“

profil de țară OCDE în ceea ce privește sănătatea (2019). 

În 2017 aveam 2,9 medici practicanți la o mie de locuitori, cifră care ne punea pe al treilea loc de la coadă în Uniune, media blocului european fiind de 3,6 medici/1,000 de locuitori. Asistenții medicali erau 6,7/1,000 de locuitori, în timp ce media europeană era la 8,5/1,000 de locuitori. 

România are un număr mic de medici la 100.000 locuitori – 284, raportat la vecinele Bulgaria (413) sau Ungaria (321). Însă și state cu sisteme sanitare mai dezvoltate au numere similare de medici – Marea Britanie (278), Luxemburg (288) sau Irlanda (293).

În ciuda faptului că o parte a personalului medical a emigrat (fiindcă oamenii voiau salarii mai bune, perspectiva unei cariere mai satisfăcătoare și condiții mai bune de muncă), numărul medicilor a crescut constant în ultimul deceniu. Față de 2010, astăzi avem cu peste 10.000 de doctori în plus. Numărul personalului sanitar mediu a scăzut doar în anii 2011-2012, după care a înregistrat o creștere accelerată.

Ultimele guverne au introdus mai multe creșteri salariale din 2015 încoace. În primăvara lui 2018, salariul în mână pentru un medic rezident a crescut de aproape trei ori (cam 160%, de la aproximativ 344 EUR la 902 EUR pe lună), iar salariul net al unui medic primar s-a dublat (+130 %, de la 913 EUR la 2112 EUR). 

Creșterile au încetinit hemoragia forței de muncă. În 2019, numărul medicilor a crescut cu 2.700 față de anul anterior. Însă această deficiență nu se traduce doar în nevoia de a angaja mai multe persoane, care a rămas actuală și acută. Este esențial să găsim modalități prin care să răspândim serviciile medicale mai bine în teritoriu.

Distribuția neuniformă a medicilor crește inegalitățile sistemului și amplifică problemele legate de acces. În Raportul Național al Stării de Sănătate a Populației
pe care-l poți studia aici
, publicat de Institutul Național de Sănătate Publică în 2019, se subliniază că medicii sunt concentrați în orașele universitare. 

De exemplu, în București sunt de 22 ori mai mulți medici decât în Călărași, județul cu cea mai mică populație de doctori, deși populația în Capitală este de doar 6-7 ori mai mare. Un medic bucureștean tratează în medie de șapte ori mai puțin pacienți decât unul din Călărași. Aici, unui medic îi revin 899 de pacienți, în timp ce în Capitală numărul scade sub 130 de pacienți. La fel, în Dâmbovița, unui doctor îi revin 836 de pacienți, dar la Timișoara doar 150. În Cluj, un medic are sub 180 de pacienți, iar la Giurgiu, 821. 

Media pe țară este de sub 32 de medici/10.000 de locuitori, cu Călărași, Giurgiu, Ialomița, Vaslui la coada listei, toate cu sub 15 medici la 10.000 de locuitori. În top sunt București, Timiș, Cluj, Dolj și Iași, cu peste 50 de medici.

Lipsa unui sistem de redistribuire a cadrelor în teritoriu – în funcție de nevoile populaționale – întreține relațiile de neîncredere între pacienți și sistem. O parte din medicii aflați în zone depopulate se simt uitați de sistem și de reformele concentrate pe spitale și orașele mari. Medicii se epuizează, iar beneficiarii sunt nemulțumiți de serviciile acestora. Într-un sistem medical care funcționează preponderent în spitale, fără rețele medicale ușor accesibile, lucrurile astea devin și mai presante.

Între 2016-2018, fotojurnalista Ioana Moldovan, a realizat un serial despre Sănătatea în România. Ioana a fotografiat povestea unui medic de familie de la țară, a unei substații de ambulanță și a serviciului de primiri urgențe de la Floreasca. 

sanatatea in Romania 01sanatatea in Romania 01
Floarea Ciupitu, medic de familie din Gângiova, Dolj, consultă un nou-născut. Medicul are în grijă 1700 de pacienți, iar cel mai apropiat spital e la 20 de kilometri. Fotografie de Ioana Moldovan/Documentaria, 2016
sanatatea in Romania 02sanatatea in Romania 02
Floarea Ciupitu, medic de familie din Gângiova, Dolj, pe teren. Fotografie de Ioana Moldovan/Documentaria, 2016
sanatatea in Romania 03sanatatea in Romania 03
Floarea Ciupitu, medic de familie din Gângiova, Dolj, consultă unul dintre cei 1700 de pacienți pe care-i are în grijă. Fotografie de Ioana Moldovan/Documentaria, 2016
sanatatea in Romania 04sanatatea in Romania 04
O echipă de ambulanță de la Bălcești intervine la domiciliul unui pacient. Fotografie de Ioana Moldovan, 2017.
sanatatea in Romania 05sanatatea in Romania 05
O echipă de ambulanță de la Bălcești intervine la domiciliul unui pacient. Fotografie de Ioana Moldovan, 2017.
sanatatea in Romania 06sanatatea in Romania 06
O echipă de ambulanță de la Bălcești transportă un pacient la spital. Fotografie de Ioana Moldovan, 2017.
sanatatea in Romania 07sanatatea in Romania 07
Medici asistă la tratarea unui pacient în Unitatea de Primiri Urgențe de la Spitalul Floreasca, din București. Fotografie de Ioana Moldovan/Documentaria, 2018.
sanatatea in Romania 08sanatatea in Romania 08
Un pacient primește îngrijiri de urgență la Unitatea de Primiri Urgențe de la Spitalul Floreasca, din București. Fotografie de Ioana Moldovan/Documentaria, 2018.
sanatatea in Romania 09sanatatea in Romania 09
Ioana Moldovan/Documentaria, 2018
sanatatea in Romania 10sanatatea in Romania 10
O femeie așteaptă pe holurile Unității de Primiri Urgențe de la Spitalul Floreasca, din București. Fotografie de Ioana Moldovan/Documentaria, 2018.

În următorul episod vorbim despre soluția găsită de societatea civilă pentru reformarea sistemului medical: un spital la standarde internaționale, construit din donații, care poate deveni un model de bune practici pentru renovarea infrastructurii spitalicești și îmbunătățirea proceselor în interesul pacientului.

Următorul episod

15.02.2021

Lectură de 15 minute

Din nemulțumire și frică, aici crește un spital.

Toate episoadele

Episodul 1

Pacientul

Episodul 2

Doctorul

Episodul 3

Copacul vieții

Episodul 4

Spitalul

Episodul 5

Sistemul

Autorul

Au contribuit

Ștefan Mako – editor
Alex Munteanu – ilustrații și experiență de citire
Ioana Moldovan – fotografii „Sănătatea în țară“

Mulțumiri

Delia Marinescu, Matei Bărbulescu, Luci Turșan, Andrada Lăutaru, Marko Tollea, Ionuț Iordăchescu și celorlalți prieteni care ne-au acordat din timpul lor