fbpx

    Care-i faza cu creștinii americani de stânga

    18/02/2021

    Lectură de 6 minute
    Statele Întortocheate ale Americii - newsletter bilunar

    Azi tratez subiectul unei facțiuni a creștinismului american care n-a căpătat multă atenție în ultimele decade: bisericile a căror credință își găsește expresia în ideologia progresistă și nu în cea conservatoare, așa cum se întâmplă cu majoritatea cultelor religioase americane.

    Se poate și altfel

    Acum șapte ani, când s-a pus problema botezului fiicei mele, alegerea nașilor a fost ușoară pentru mine și pentru soția mea. Nici nu se punea problema să nu-i alegem tot pe nașii noștri de căsătorie – suntem prieteni buni de foartă multă vreme și avem încredere totală în ei. Însă hotărâserăm să facem botezul la catolici (pentru că nevastă-mea e italiancă și mama ei ține la chestiile astea), așa că nu eram siguri că preotul va accepta un cuplu gay ca nași.

    Până la urmă n-am mai ajuns să întrebăm un preot, pentru că nașul catolic-portorican (celălalt e evreu new-yorkez) frecventa de mulți ani o biserică catolică, iar diaconul de acolo (fost polițist!) nu era preocupat defel de sexualitatea nașilor.

    Botezul a fost așa cum e el de obicei (doar cu stropirea bebelușului că, na, eram la catolici) și toată lumea a fost fericită. Am aflat mai târziu că în letopisețul bisericii, unul dintre prietenii noștri figurează ca naș, iar partenerul lui doar ca martor. Mă rog, asta să fie problema noastră…  

    Dacă Biserica Catolică încă se mai joacă de-a v-ați ascunselea cu chestiunea homosexualității (iar Biserica Ortodoxă nu e în stare încă nici să discute pe această temă fără să se cutremure de mânie), există totuși culte protestante în America care au pornit de zeci, chiar sute de ani pe o altă traiectorie ideologică. Acestea îmbrățișează un soi de progresism care n-are treabă cu homosexualii, cu oamenii necăsătoriți sau divorțați, cu „necurățenia” femeilor, cu dreptul la anti-concepționale și la avort sau cu programele de educație sexuală.

    Unele biserici sunt chiar angajate serios în bătălii politice, și sprijină vocal drepturile minorităților de tot felul, feminismul, ecologismul și restul cauzelor asociate de obicei cu stânga americană. Cele mai proeminente astfel de ramuri creștine sunt Biserica Episcopală (Episcopal Church) și Biserica Unită a lui Hristos (United Church of Christ – UCC).

    Acum câteva zile am vorbit cu două preotese (“reverend”) din UCC și le-am întrebat cum văd ele rolul creștinismului în istoria Americii, care e cheia în care interpretează Biblia și ce cred despre hot-button issues de genul Black Lives Matter și avort.

    Trecutul imperialist și colonizator al creștinismului

    Naomi Washington-Leapheart este preot hirotonisit în UCC, profesor de Teologie și Studii Religioase la Villanova University și șefa Direcției pentru Relații cu Cultele Religioase a primăriei orașului Philadelphia. Crescând într-o comunitate religioasă afro-americană, Washington-Leapheart este cât se poate de conștientă de felul în care creștinismul a fost instrumentalizat în America de către diferiți actori statali și privați.

    „Nu prea poți găsi o perioadă în care creștinismul să nu fi activat și de partea greșită a istoriei” spune ea. „Această țară a fost fondată pe baza idealului libertății religioase. Dar în același timp americanii s-au folosit de creștinism pentru a justifica sclavia strămoșilor mei și genocidul populațiilor native. Avem de-a face cu multiple creștinisme. Oricum, nu putem absolvi creștinismul, pentru că de la bun începutul acestei țări bisericile creștine i-au sprijinit pe insurecționiștii violenți, fie că vorbim aici de 1619 sau de 2021”.

    Nici Chris Davies, preot UCC și manager de programe la sediul național al bisericii, nu are o perspectivă neapărat roză asupra istoriei creștinismului. „Acapararea de către structurile de stat ale Imperiului Roman a creștinismului – care până atunci era o religie populară palestiniană – nu a fost un lucru benefic pentru acesta din urmă. Credința noastră era centrată pe munca unui organizator comunitar de culoare care spunea că toată lumea are dreptul la servicii medicale și că dacă ești bogat trebuie să-i ajuți pe cei săraci.

    Iar acest adevăr fundamental al creștinismului – cum că trebuie să-ți iubești aproapele și să-i ajuți pe cei care au nevoie de ajutor, mai ales cei care n-au nimic – a ajuns să fie în contradicție cu felul în care Imperiul a folosit politic religia“, spune Davies.

    Cu toate acestea, ambele preotese consideră că adepții lui Isus pot alege să urmeze o altă cale – una care nu favorizează egoismul sau conservarea unor structuri rasiste și misogine. Sloganul UCC, afișat pe toate bannerele și pliantele bisericii, este „Dumnezeu încă ne vorbește”.

    Biblia, Isus și nevoiașii

    Dacă Dumnezeu încă vorbește, înseamnă că nu e îndeajuns pentru un creștin să citească Biblia pentru a cunoaște cuvântul Celui de Sus. Iar pentru creștinii din UCC, chiar și Biblia trebuie citită cu grijă și cu mult spirit critic, pentru că nu e întotdeauna ușor de determinat ce ne spune ea.

    „Cu toții interpretăm viața și faptele lui Isus în funcție de contextul în care ne aflăm. Biblia este un text contestat, un text care a fost scris de către mai multe persoane, unele care ne sunt complet necunoscute. Eu când citesc Biblia, mă întreb întodeauna «Cine a scris acest lucru și prin ce treceau la vremea aceea? Ce au omis? Ce au exagerat? Ce a fost scris la multă vreme după ce s-au întâmplat evenimentele descrise?». Biblia este un text sacru, dar nu unul perfect și nici măcar singurul text sacru. Dacă mă bazez doar pe Biblie pentru relația mea cu divinitatea, această relație va fi foarte săracă. Țin enorm de mult la Biblie. Am studiat-o îndelung în școală. Dar nu e completă – nu ne spune tot ce trebuie să știm“, spune Washington-Leapheart.

    Biblia, de exemplu, nu ne spune mai nimic despre avort și foarte puține despre rasism, două dintre subiectele contemporane arzătoare care situează UCC pe poziții opuse multor culte creștine americane. Însă pentru Washington-Leapheart și Davies, Dumnezeu încă vorbește – și nu o face împotriva tânărului de culoare care se teme pentru viața sa când e oprit de poliție sau a adolescentei care abia are ce să mănânce și s-a mai și trezit însărcinată.

    „Când Isus a predicat pe munte, nu a spus «Fericită absolut toată lumea», ci a scos în evidență acele categorii de oameni care aveau cea mai mare nevoie de îngrijire: «Fericiți cei ce flămânzesc», «fericiți cei prigoniți pentru dreptate» etc. De-acolo se trage creștinismul meu. A fi un creștin înseamnă să-i aperi pe cei care sunt oprimați. Dacă nu fac asta, înseamnă că nu-mi trăiesc cum se cuvine credința“, spune Davies.  

    De citit și ascultat

    • Un articol pe care l-am scris în 2014 despre perspectiva UCC asupra homosexualității. Materialul conține un scurt istoric al acestui cult, precum și interviuri cu alți membri.
    • Un interviu audio cu jurnalistul Jack Jenkins, autorul cărții „Profeți americani: Rădăcinile religioase ale politicii progresiste și lupta neîncetată pentru sufletul țării”.
    • New York Times: „În catolicismul lui Biden, un creștinism progresist în ascendență”
    • Un podcast despre credință, politică și cultură creat de către un episcop al Bisericii Episcopale și un podcast despre frumusețea din oamenii de la marginea societății creat de către un pastor luteran.
    • Blogul lui John Pavlovitz, un pastor ale cărui comentarii pe marginea „fenomenului Trump“ au atras o mulțime de cititori.
    Share on email
    Share on facebook
    Share on twitter
    Share on linkedin

    Statele Întortocheate ale Americii este un newsletter bilunar produs de colegul nostru Răzvan Sibii, jurnalist și prof de jurna în Amherst, Massachusetts, SUA. Poți să te înscrii la newsletterul lui aici

    Autorul

    Susține poveștile noastre ca să înțelegi contextul în care trăim

    Nu știm dacă vom mai exista în 2022. Însă până atunci facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem.

    Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne definesc viața, să le traducem în narațiuni profunde care te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta. Ne dorim să închizi articolele noastre mai bine echipat pentru haosul informațional care ne înconjoară.

    Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună.

    Poți să ne susții jurnalismul dacă devii Explorator Inclusiv începând cu doar 3€/lună.

    Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Inclusiv

    Nu știm dacă vom mai exista în 2022. Însă până atunci facem tot ce putem ca să-ți aducem poveștile în care credem.

    Misiunea noastră e să descifrăm sistemele complexe care ne definesc viața, să le traducem în narațiuni profunde care te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău și cum se poate schimba asta. Ne dorim să închizi articolele noastre mai bine echipat pentru haosul informațional care ne înconjoară.

    Facem jurnalism la firul ierbii, exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Ne fundamentăm munca pe colaborare, transparență, schimb de cunoaștere și participare. Durează, costă, iar impactul nu se vede imediat. În acest moment, avem o echipă minusculă care operează cu 3.000€/lună. Ca să avem o redacție funcțională și sustenabilă, ne-ar trebui cel puțin 10.000€/lună. În cel mai bun moment al nostru, bugetul a fost de 8.500€/lună.

    Poți să ne susții și mai mult jurnalismul dacă inviți un prieten să devină Explorator Inclusiv începând cu doar 3€/lună.